2,404 matches
-
a fost verificată deseori: cînd lectura e fadă, e îndeajuns să treci la filosofia din spatele ei, ca marasmul buchiselii să dispară. Cu o înclinație vădită spre textele exotice, de-a dreptul rare, ale scolasticii medievale, Valeriu Gherghel e un împătimit livresc la care postura de cititor i-a insuflat o serie de întrebări înrudite: cît din lectura unui volum e interpretare lui? Există un criteriu prin care să decidem care interpretare e mai bună? Există o singură interpretarea adevărată a unui
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul fără să adaugi de la tine nimic. Interpretarea alterează un text, mutilîndu-i intenția auctorială. Gherghel e un sceptic pe care mefiența față de interpretare nu i-a alungat pasiunea livrescă, dovadă pleiada de scriitori ale căror texte le comentează aici, de la William Blake la Origen, de la Hemingway la Scottus Eriugena, de la Bonaventura și Hugo de Saint-Victor la Roman Ingarden și Cervantes. Sub unghiul afinităților teoretice, sînt trei teoreticieni la care
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
Ca să-mi dovedesc iubirea supremă și consecvența morală cu care mi-o susțin.” Dintr-o altă scrisoare a poetului, înțelegem că mai târziu a venit, ca o atenuare a rupturii și a despărțirii brutale, propunerea „ Să rămânem prieteni!” - un ecou livresc parcă dintr-o poezie de dragoste a lui Mihai Beniuc: „Să rămânem prieteni, mi-ai spus tu zâmbitoare/ Și te mirai că doar acum te înțeleg...” Este singurul moment de cumpănă în această poveste de dragoste, pe care îndrăgostiții îl
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
Gheorghe Grigurcu Se vede de la poștă: tempera- mental-stilistic, Barbu Cioculescu aparține altui timp decît celui prezent. Strădaniile d-sale de-a se abstrage din contem- poraneitate, vizibile în scriitura strălucind într-o manieră oarecum salonardă, în pedanteria visătoare, în mentalul livresc cum o probă de aristocrație a spiritului se coroborează în volumul de dialoguri orchestrat de Monica Pillat și cu un șir de preciziuni autobiografice. Cu o cochetă melancolie, Barbu Cioculescu își recuză apartenența la o generație. Nu pare a-și
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
vremea „ilegalității” mișcării, apartenență pe care, ulterior, opera sa o va confirma cu prisosință, chiar dacă, azi, memoria zglobie a unor scriitori și critici pare a o uita. A doua certitudine: considerat adesea un „ingenuu”, Emil Brumaru este unul dintre marii livrești ai poeziei contemporane. Corespondența sa mustește de referințe literare, de lecturi, de comentarii, de aprecieri asupra literaturii române și universale, clasice și contemporane. Lecturile lui Brumaru nu sunt lecturi de critic, de acord, dar de multe ori observațiile sale sunt
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
netă: ar fi scris și el câteva rânduri despre respectivii, dar un articol e cam mult, de vreme ce în volumele lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului monograf să decodeze rețeaua amplă de referințe livrești ale poeziei lui Emil Brumaru și să descrie în termeni critici procesul prin care livrescul se transformă în ingenuitate. Deocamdată, să consemnăm că volumul de corespondență - în special epistolele către Lucian Raicu, Șerban Foarță, Radu Petrescu și Florin Mugur - oferă
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
mult, de vreme ce în volumele lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului monograf să decodeze rețeaua amplă de referințe livrești ale poeziei lui Emil Brumaru și să descrie în termeni critici procesul prin care livrescul se transformă în ingenuitate. Deocamdată, să consemnăm că volumul de corespondență - în special epistolele către Lucian Raicu, Șerban Foarță, Radu Petrescu și Florin Mugur - oferă indicii solide în această direcție. Solide și, aș adăuga, contrariante: poetul este mare cititor de
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
de... proză, de clasici ruși, de Max Blecher și de critică literară! Cei care bănuiau că în spatele simplității atât de convingătoare a liricii se ascunde un proces de elaborare dintre cele mai complexe, se văd confirmați acum, prin acest înainte-de-a-scrie livresc, pe care corespondența ni-l devoalează. În al treilea rând, aș atrage atenția asupra unei caracteristici eminente a scrisorilor lui Brumaru. Ca și pentru Ion D. Sîrbu, pentru poetul ieșean scrisoarea este, în întunecații ani ai ceaușismului, un spațiu al
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
cam lipsea. Să mai adăugăm numeroasele sentenții, variațiile stilistice pe temă dată, totul pentru a face Istoria... mai puțin monotonă. Pentru cititorul căruia i se adresa Cantemir, adică pentru eruditul trecut prin școli înalte, prozatorul are la dispoziție o încărcătură livrescă fără măsură comună cu cea din alte opere ale perioadei noastre medievale. Mai ales în sentenții, dar nu numai acolo, figuri ale Antichității grecești (Aristotel, Pitagora, Porphyrios, Hesiod) îl plasează pe spectatorul avizat într-o lume familiară. La o examinare
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
este, evident, nominalizarea lui Victor Ponta pentru funcția de premier. În mai puțin de două săptămâni, vom vedea care dintre ei a intuit reacția lui Băsescu. Ion Cristoiu nu a dovedit, în timpul referendumului, prea multă inspirație. Viziunea sa, mai degrabă livrescă, nu l-a impresionat pe Traian Băsescu, care a acționat mult mai pragmatic. În cazul alegerilor parlamentare, Ion Cristoiu sugerează președintelui o acțiune în forță, pe principiul: totul sau nimic. Decât să fie îndepărtat în 2013, fără glorie, mai bine
Pora sau Cristoiu? Ce băsist a ghicit manevra președintelui la numirea lui Ponta () [Corola-journal/Journalistic/40836_a_42161]
-
înălțimea Cruciadei copiilor, nici unul dintre ele n-a dezamăgit totuși. Fără a fi numaidecât strălucite, erau solide, bine scrise, în sfârșit, demne de atenție. Și, în tot cazul, stilistic, ireproșabile. Această calitate mai ales i-a servit autoarei în asamblarea livrescă din Viețile paralele. Caligrafia Florinei Ilis nu iese nicicum prejudiciată atunci când, așa-zicând, schimbă cerneala. (Obiectiv vorbind, lui Panu îi face chiar un serviciu, reparându-i inadvertențele). Cele Două note ale lui Caragiale (adică ale sursei Iancu) sunt rezumate prudent
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei fraze de rasă, și filosofilor care vor să învețe cum poți mînui nuanțe contrare fără a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Pleșu nu scrie pentru toți și în nici un caz pentru oricine
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice. O temă privilegiată a acestei poezii este și cea a livrescului; poetul resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
fantasticul este o cheie pentru interpretarea „realului”, iar viața umană capătă adâncime, semnificație, prin proiectarea ei asupra unor cadre mai largi, fie că acestea sunt realități ale visului, ale subconștientului sau ale mitului. Lumile „de dincolo” nu sunt lumi gratuite, livrești, nu sunt produsul imaginației de dragul imaginației, ele sunt moduri ale explorării interioare, ale libertății și împlinirii. Fantasticul, la Eliade, este o formă de misticism ratat (adică intelectual), un mod al plenitudinii. În Luiza Textoris lucrurile ar părea asemănătoare - ca viziune
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
machina al gândirii mitice, pe care de atâtea ori mizează cu succes Eliade în proza sa - nu este sigur că funcționează aici, până la final. Misterul persistă în romanul lui Corin Braga până la sfârșit, dincolo de toate posibilele grile de interpretare (psihanalitică, livrescă), dar senzația de la finalul romanului este mai degrabă de ratare, de angoasă, eul prins în lumea virtuală, a visului (sau a nebuniei) nu este un eu salvat, un eu recuperat, autentic. Jocul de-a lumile, cu dublii din vis, schimbul
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
combină, le reinterpretează, adesea în cheie medicală (psihiatrică, psihanalitică). „Sursele” sale principale, în jurul cărora brodează povestea Luizei Textoris, sunt Alice in Wonderland și Maestrul și Margareta, surse „la vedere”, incluse în text, numele de familie al eroinei indicând, poate, originile livrești ale personajului. Dacă atmosfera pare adesea apropiată, prin iminența coșmarescului și ambivalența fantasticului, prin coloratura întunecată a acestuia, de atmosfera din celebrul roman al lui Bulgakov, „metoda” construcției lumii fantastice este mai apropiată de cea a lui Lewis Carroll. Intrările
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
subconștientului sunt elemente care provin din fantasticul bulgakovian. În orice caz, trama romanului este una explicit oedipiană, Luiza Textoris anunțându-se inițial drept un roman „familial” pris à la léjère, dar evoluând treptat pe o orbită a complicației și complicității livrești, cu un final poate ambiguu, dar cu un cert parfum melancolico-tragic.
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
Românească, 2012, 688 p. Cu puține vorbe, Viețile paralele e un roman realist codificat în registru fantast. Această ambivalență structurală ar putea fi înșelătoare. Induși în eroare de parada conspiraționist securistică, mulți se vor mărgini, probabil, să vadă numai butaforia livrescă (de un comic acaparator, e adevărat). Sub decorurile de carton însă, trebuie spus din capul locului, se află aici ziduri adevărate. Cărămida e cărămidă, cimentul e ciment. Iar concretețea e concretețe. După ce săptămâna trecută m-am ocupat cu precădere de
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
actuale, cu prea multe idei, dar fără o idee. Într-un fel, autorul, asemenea personajului său, nu s-a putut hotărî ce să aleagă din virtualitățile romanului său și s-a lăsat dus, în derivă, de obsesiile sale personale și livrești. Bănuiesc că tânărul autor (n. 1985) are talent, de vreme ce primele 40 de pagini sunt aproape foarte bine scrise, anunțând o carte palpitantă, care ar fi putut fi, realmente, debutul „remarcabil” anunțat de postfațator. Povestea unui tânăr scriitor debutant, scrisă la
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
montând precum orfevrii nestemate din limbajul sacru al creștinismului ortodox, dar și din cel al folclorului românesc, Ion Horea probează prin poezia sa diferența imensă dintre poezia trăită ca unică expresie scripturală și spiritualistă, și impostura confecționerilor de falsuri mimetice, livrești, păgâne prin amoralitate și găunoșenie, ridicați însă în slăvi de felurite jurii și grupuri de comando prin reviste, târguri (chiar și internaționale) sau studiouri tv. Ca un Spinoza retras să-și poliseze lentilele, sau ca un Horațiu stoic și chiar
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
multele ceasuri de care dispuneam pentru a medita și visa. Cu soțul meu vorbeam, desigur, când se întorcea de la slujbă, dar ceea ce ne spuneam nu cred că se ridica la înălțimea unei conversații. Încercam să-l implic în preocupările mele livrești, dar schimburile noastre de idei erau sărace în conținut și deseori întâmpinau o greutate de a stabili între noi o punte, un drum comun, care să ne satisfacă. Renunțam dezamăgită de eforturile mele sterpe. Mă izolam în dramele cărților pe
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni nu i-a alăturat până acum pe Brumaru și pe Cărtărescu, deși amândoi sunt excelenți poeți ai extrapolării erosului asupra obiectelor. Poema chiuvetei este o rudă mai mică a Dulapului îndrăgostit. Nenumărate poeme sunt
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
parte, o încercare de a culege clipa, un soi de carpe diem greu de pus în practică, neconvingător. Imaginile, familiare, pot să spună multe sau pot să tacă, frumoase și obosite. Naratoarea vorbește în jurnal despre jurnal, devenind pe alocuri livrescă: Fiecare are un spațiu „cetate de scăpare”, potrivit cu sine, în care se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac „rezerve”, le adun în Jurnal...; Caietul este el însuși
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
termodinamicii), care marchează că nimic în univers nu este mai despărțit decât viul de mort : „când palid m-am uitat în urmă / iar tu treceai pe lângă timp”. Înduioșează, la un poet de talia lui Cezar Baltag, un mic poem excesiv de livresc, Răsfrângere de fulger înnoptat, inspirat de o tragedie shakespeariană care a mai făcut victime : „Inima mea e castelul / prin care trece Hamlet citind” ; „Nu lăsați să se-nece Ofelia / în verdele ochilor mei” ; „În stânga tace Horațio / Sau numai o parte
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]