5,961 matches
-
august 1917 este rănit în luptele de la Mărășești, o schijă de obuz pătrunzându-i în mână și în piciorul drept, dar scapă de un glonț care ricoșează de iconița purtată în buzunarul de la veston. Este decorat cu Virtutea Militară, avansat locotenent și evacuat în spitalul din Bârlad. Aici se află în îngrijirea medicului-scriitor V. Voiculescu, care îi stimulează interesul de a-l cunoaște pe Al. Vlahuță, refugiat în oraș. Începe să frecventeze ședințele de joi ale cenaclului literar ținut de poetul
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
naiv, „milos până la risipă”, e înrudit nu numai cu Dinu Murguleț, ci și cu viitorul Pană Trăznea Sfântul al lui I. Al. Brătescu-Voinești; un dregător cu vederi generoase se confruntă cu un ciocoi nemernic, figură anticipându-l pe Tănase Scatiu. Locotenentul Sterie și mai ales Frica dobândesc relief prin ponderea crescută a elementului psihologic. Personajul central din Frica (replică, în intenție, la O făclie de Paște de I. L. Caragiale), un ofițer participant la Războiul pentru Independență, pune rămășag că va lua
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
întregind doar imaginea spațiului rural, gândit ca măsura caracteristică a etosului național. În al treilea volum al ciclului, În război (1902), Mihai Comăneșteanu devine figura centrală, fiind și personajul-retină. În aprilie 1877, în ziua intrării armatei ruse în România, ca locotenent în rezervă, tânărul fusese chemat în Capitală prin ordin militar. Prin Nicolae Milescu, un coleg de universitate din perioada pariziană, o cunoaște pe Anna Villara, care aprinde în el o pasiune intensă. Romanul devine jurnalul unei iubiri amplificate în contextul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
parte, și boieri și preoți, pe de altă parte” <ref id="39">39 Ibidem. </ref>. Suprimarea ziarului Basarabia era cerută tot mai insistent și de conducerea jandarmeriei guberniale. Locțiitorul șefului Direcției Jandarmeriei Guberniale, responsabil pe județele Chișinău, Ismail și Akkerman, locotenent colonelul Vasiliev, considera că gazeta, „care era difuzată În special la sate și avea o influență negativă asupra dispoziției țăranilor <ref id="40"> 40 ANRM, fond 297, inventar 1, dosar 49, f. 788.</ref> [...] face propagandă Împotriva guvernului și administrației
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Asan” din Caracal, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care nu o va termina din cauza războiului. Încorporat în 1939, va fi trimis pe front în 1941, fiind demobilizat în 1945, cu gradul de locotenent de infanterie. Târziu, în 1960, va reuși să-și ia licența la Facultatea de Cinematografie, secția teatrologie, a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Se înscrie la doctorat, dar teza, Dialectica eroului tragic, nu va fi
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
oficial al misiunii Scorbowsky, Cluj, 1971; Teroare pentru colonel, București, 1971; Acoperiș cu demoni, București, 1973; Casa Isolda sau Cutremurul, București, 1973; Blondul împotriva umbrei sale, București, 1973; Norii de diamant, Cluj-Napoca, 1974; Speranță pentru Marele Vis, București, 1975; Comoara locotenentului Balica, București, 1975; O meserie de premiant, Cluj-Napoca, 1977; Când moare inamicul cel mai bun, București, 1977; Narațiuni detective într-un tempo clasic, monoton, București, 1978; La Goulue dansează cu Chocolat, Cluj-Napoca, 1979; Speranță pentru speranță, București, 1980; Strania poveste
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
P. Pamfil, unul dintre fondatorii învățământului farmaceutic clujean. Termină liceul în cadrul Seminarului Pedagogic Universitar din Cluj (1931) și face studii superioare de farmacie, în 1940 devenind doctor în farmacologie la Universitatea din București. În anul tipăririi tezei sale de doctorat, locotenentul farmacist publică și studiul Elemente de etică și deontologie profesională. Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică reprezintă tentativa subconștientă de depășire a condiției lor mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat, pe bună dreptate, cartea reprezentativă pentru întreaga creație
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
întreaga creație a lui M., unde „erotismul și imaginația se îmbină în proporție ideală” (Nicolae Manolescu). Bombasticismul stilului ori calitatea insuficientă a reflecției filosofice nu mai pot fi reproșate autorului, pentru că relatarea o face acum un narator cu identitate clară (locotenentul Ragaiac), cu un anume nivel cultural, cu o profesie ce își pune amprenta asupra comportamentului lui, cu o anume formă mentală, toate acestea exprimate fidel în stilul relatării. În plus, atunci când se aude „vocea autorului” se lasă sesizată și distanțarea
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
comportamentului lui, cu o anume formă mentală, toate acestea exprimate fidel în stilul relatării. În plus, atunci când se aude „vocea autorului” se lasă sesizată și distanțarea ironică față de personajul-narator, ceea ce face improprie așezarea semnului de egalitate între autor și narator. Locotenentul Ragaiac primește ordin să treacă cu detașamentul său de pază pe Nistru, pentru a-i trimite înapoi pe refugiați și a-i aresta pe contrabandiști. Este un prilej de reevaluare a existenței de până atunci, de renunțare la frivolitate și
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Valia Nicolaevna și apare la un moment dat nu în sectorul de graniță al lui Ragaiac, ci în acela al lui Iliad, care, opac la „idealul” care îi cade în brațe pe neașteptate, o trimite înapoi peste graniță, spre disperarea locotenentului. Rusoaica este aceea care polarizează energiile personajului-narator, miza majoră a acestuia, care, odată adjudecată, ar însemna depășirea de sine și, consecutiv, instalarea în identitatea profundă, inalienabilă. Dincolo de trama polițistă către care se orientează în partea a doua fluxul evenimențial (scena
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
trei catarge. Spun bătrânii marinari că în locul ăsta se așază uneori la masă amiralii cei mari de pe vasele alea negre, cu cîte șaptezeci și patru de tunuri - se așază în fruntea unei mese la care se-adună toți căpitanii și locotenenții. Ha! Ce-i asta? Epoleți, epoleți, o mulțime de epoleți! Treceți de jur-împrejur carafele! Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eliberați de exploatare, este o ură nemărginită pentru cei care făceau din viața oamenilor muncii acea succesiune de mizerii și dureri, de apăsare și de batjocură, pentru cei care visează Încă astăzi să-l readucă la Grivița pe Parthoniu, pe locotenentul Stratulat cu jandarmii săi, pe comisarul Boțcan la poartă. Al. Jar avea ocazia În cartea lui să toarne În suflete această ură neiertătoare, s-o facă să izvorască din fiecare fărâmitură de pâine smulsă de la gura unui copil, din fiecare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tot ce poate face pentru Velma/Helen este să-i găsească, dintr-un irepresibil spirit de fairplay, câteva circumstanțe atenuante. Ele n-au însă de-a face nici cu justiția și nici cu căutarea neabătută a adevărului. În discuția cu locotenentul Randall, Marlowe întoarce pe toate fețele istoria sordidă a unei femei care n-a vrut, de fapt, decât să scape din lumea mizerabilă în care se născuse. Accentele melodramatice nu alterează fondul dramei, nu diminuează culpele și nu scapă vinovații
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este o replică a lui Rusty Regan; Leslie Murdock, fiul aprigei doamne mai sus pomenite, îl abordează pe Marlowe cam în același stil în care acesta fusese acroșat de Vivian Sternwood; Alex Morny este imaginea palidă a lui Eddie Mars; locotenentul Jesse Breeze este un alter ego al lui Randall din Farewell, My Lovely etc.) la situații cvasiidentice: numismatul Elisha Morningstar moare în condiții ce amintesc frapant de cele în care este eliminat Geiger în The Big Sleep, clubul Idle Valley
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ulterior, Marlowe află de la Kingsley că și Crystal fusese una dintre clientele doctorului Almore - lucru deloc surprinzător, având în vedere că amantul ei, Lavery, locuia în vecinătate și că frecventau aceeași lume deocheată. Apariția unui echipaj al poliției, condus de locotenentul Degarmo, încurcă și mai mult pistele. Un doctor cunoscut pentru practicile medicale neortodoxe, protejat de un polițist, nu e tocmai o raritate în California. Dar nu e nici modul obișnuit de a-și desfășura activitatea. Deocamdată însă, nici unii, nici ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acolo. Bănuiala care încolțește în mintea lui Marlowe nu mai poate fi confirmată: a doua zi, când îi face o nouă vizită, Lavery e mort, împușcat în baie. Faptul că Marlowe a atins un punct sensibil este dovedit de brutalitatea locotenentului Degarmo, reîntâlnit în timp ce încerca să afle amănunte despre moartea soției doctorului Almore, în urma unei supradoze. Polițistul își pierde cumpătul când Marlowe dezvăluie câteva amănunte despre universul infracțional în mijlocul căruia, ca un păianjen, stă gata să intervină, cu acul și tranchilizantul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
depășise viteza), trimis la închisoare, amenințat, Marlowe nu renunță la descoperirea adevărului. După ce se convinge că Muriel Chess e, de fapt, Mildred Haviland (ba chiar, într-o secvență absurdă, o joacă și pe Mrs. Fallbrook, proprietara casei lui Lavery), că locotenentul Degarmo fusese soțul ei, lucrurile se precipită. Demontată, enigma se dovedește a fi compusă dintr-o înșiruire de crime, brutalități, înșelăciuni și abuzuri: Muriel (personajul infernal al cărții, care pretinde a fi Crystal) sfârșește ucisă în camera de hotel unde
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru 3. Desigur, lista se referă la toți cei cu care el a colaborat de-a lungul șederii sale în Pitești, însă în afara directorului, ceilalți aveau să apară mai târziu în închisoare. Despre autoritatea primită brusc de Țurcanu vorbește
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai, și ajutorul acestuia, locotenentul Marin Iagăru 1, dând și detalii despre ordinele primite de la Dumitrescu. Ignorarea acestei declarații, precum și a celorlalte care implicau organele de stat își găsește explicația în aceea că regizorii acestui proces doreau să pună întreaga acțiune în cârca Mișcării Legionare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Dumitrescu, ofițerul politic Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru 1, oferind chiar și datele la care s-a întâlnit cu reprezentanții organelor de stat. Dacă acordăm credit declarațiilor din anchetă, Țurcanu îl indică pe Dumitrescu drept omul care îi dădea ordine directe, înșirând chiar unele dintre acestea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
al lui Țurcanu, cei care nu au fost torturați înainte de a adera la mișcare. Din grupul autorităților, ca principali vinovați îi consideră pe Nicolschi alături cei doi adjuncți ai săi, coloneii Dulgheru și Sepeanu, dar și pe directorul Alexandru Dumitrescu, locotenentul Marina și colonelul Zeller. Primul vinovat dintre deținuți este, desigur, Țurcanu, alături de Popa, Livinschi, Mărtinuș, Leonida, Pătrășcanu, Fuchs, Steier 4. Probabil însă că Virgil Ierunca nu cunoștea întregul destin al lui Pafnutie Pătrășcanu și al lui Titus Leonida, ambii torturați
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
29 Hențiu 197 Herlea Adrian 144 Hoinic Dragoș 56, 89, 92, 100, 102, 132, 135-136, 158, 162, 164 Holdevici (Viaceslav) 108, 125, 146 Hotea Ion 28 Hotico Grigore 28 Huțuleac Ion 143 I Iacob Dezideriu (ofițer politic) 71 Iagăru Marin (locotenent) 36, 92, 204 Ianolide Ioan 35, 55, 60 Iarca Macu 29 Ibănescu Dumitru 30-31, 33, 151 Ichim Petre 29 Ichim Vasile 29 Ierunca Virgil 11, 13, 15, 225-226 Iftode Gheorghe 55, 60-62, 64, 169-170 Ilban Ion 28 Ilea Vasile 16
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
birocratică, deși ponderea este redusă. Astfel, funcționarii, contabilii și juriștii reprezintă 13% din eșantionul analizat. Interesant (din perspectiva reconversiei profesionale) poate fi și cazul celor trei cadre care Înainte de intrarea În DGP au profesat, doi ca Învățători (colonel Adalbert Balint, locotenent colonel Ormenișan Mircea) și unul ca profesor (locotenent Ioan Brașovan). Explicația pentru respectivele trasee este totuși plauzibilă: toți trei au avut funcții de conducere În cadrul unor colonii de minori, iar constatarea poate Însemna că, pentru acest tip special de detenție
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și juriștii reprezintă 13% din eșantionul analizat. Interesant (din perspectiva reconversiei profesionale) poate fi și cazul celor trei cadre care Înainte de intrarea În DGP au profesat, doi ca Învățători (colonel Adalbert Balint, locotenent colonel Ormenișan Mircea) și unul ca profesor (locotenent Ioan Brașovan). Explicația pentru respectivele trasee este totuși plauzibilă: toți trei au avut funcții de conducere În cadrul unor colonii de minori, iar constatarea poate Însemna că, pentru acest tip special de detenție (al minorilor), sistemul avea nevoie de persoane apte
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]