1,902 matches
-
intervenienți discursivi, enunțiatorii sînt cei ale căror voci sînt prevăzute în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot face distincția între subiectul vorbitor, locutor și enunțiator. Subiectul vorbitor este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique Maingueneau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot face distincția între subiectul vorbitor, locutor și enunțiator. Subiectul vorbitor este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique Maingueneau, pentru care locutorul poate pune în scenă, în propria sa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Subiectul vorbitor este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique Maingueneau, pentru care locutorul poate pune în scenă, în propria sa enunțare, poziții distincte ale sinelui: "Enunțiatorii nu se mulțumesc să transmită doar conținuturi reprezentative, ei se implică în ceea ce spun și se afirmă afirmînd, negociind propria lor manifestare în discurs ("îmi permit să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spun și se afirmă afirmînd, negociind propria lor manifestare în discurs ("îmi permit să vă spun că ..."), anticipînd reacțiile celuilalt ("îmi veți spune că ...") etc.". Discursul raportat direct este un caz particular de polifonie care face să se audă doi locutori distincți în același enunț. Teoria polifoniei permite abordarea discursului raportat sau a ironiei. Polifonia lui O. Ducrot a fost adoptată de mulți cercetători în lingvistică și în analiza discursului și ocupă un loc central în modelul de organizare a discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale organizării discursului, față de polifonia lui Ducrot care se bazează pe analiza enunțurilor sau a segmentelor scurte și izolate; (2) domeniul conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în cauză. Polifonia lingvistică se realizează prin elemente lexicale, ca verbele performative: a conveni, a pretinde, a afirma, precum și prin numeroși conectori pragmatici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu se află la același nivel. De aceea, textelor le este asociată o anumită plurivocitate, dar această plurivocitate este caracteristică textului considerat ca totalitate și, de aceea, deschide o pluralitate de lecturi și construcții. V. dialog, dialogism, discurs, enunțare, modalizare, locutor, punct de vedere. DUCROT 1980; PLANTIN 1990; KERBRAT - ORECCHIONI 1991; GREIMAS COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; RICOEUR 1995; KLINKENBERG 1996; MOESCHLER - AUCHLIN 1997; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PLANTIN 2005. AR POLIGRAFIE. Conceptul "poligrafie" a fost propus pentru a surprinde existența unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
maximele și folosește strategiile politeții. V. dublă constrîngere, față, relație interpersonală, ritual. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN PORTRET DISCURSIV. Noțiunea "portret discursiv" a fost folosită prima dată în 1988 de S. Moirand pentru reprezentarea transmisă de locutor despre el însuși prin maniera în care se ilustrează ca emițător al textului. În cadrul analizei propuse de această cercetătoare, se reconstruiește portretul discursiv al unui locutor, cu variantele manifestate de-a lungul timpului sau în genurile avute în vedere, pornind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost folosită prima dată în 1988 de S. Moirand pentru reprezentarea transmisă de locutor despre el însuși prin maniera în care se ilustrează ca emițător al textului. În cadrul analizei propuse de această cercetătoare, se reconstruiește portretul discursiv al unui locutor, cu variantele manifestate de-a lungul timpului sau în genurile avute în vedere, pornind de la corpusul de texte produs de același autor într-o perioadă a activității lui, pe același suport (precum o revistă) sau pe suporturi diferite (așa cum un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mai multe publicații științifice, în cadrul unor colocvii etc.). Din această cauză, noțiunea "portret discursiv" nu se poate confunda cu cea de "etos". În același timp, noțiunea respectivă nu se poate identifica cu ceea ce concepe J.-B. Grize prin imaginea locutorului din modelul de schematizare pe care-l propune. V. dialogism, enunțare, etos, schematizare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POVESTIRE v. NARATIVITATE POZIȚIONARE. Termenul poziționare semnifică faptul că, pe parcursul întrebuințării unui cuvînt al vocabularului, într-un registru al limbii, cu anumite turnuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propune. V. dialogism, enunțare, etos, schematizare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POVESTIRE v. NARATIVITATE POZIȚIONARE. Termenul poziționare semnifică faptul că, pe parcursul întrebuințării unui cuvînt al vocabularului, într-un registru al limbii, cu anumite turnuri, într-un anumit gen de discurs, un locutor indică modul în care se situează într-un spațiu conflictual; folosind sintagma "luptă de clasă", de exemplu, cineva se poziționează ca fiind de stînga, iar, vorbind pe un ton didactic și cu un vocabular tehnic, se poziționează ca specialist etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a cita etc. Termenul poziționare se folosește însă și pentru identități cu o slabă marcă doctrinală, precum campaniile publicitare, emisiunile de televizor etc. De aceea, P. Charaudeau este de părere că poziționarea corespunde poziției pe care o ocupă un locutor într-un domeniu al discuției, valorilor pe care le susține (conștient sau nu) și care îi caracterizează identitatea socială și ideologică. Aceste valori se pot organiza în sisteme de gîndire sau în concepții ori pot fi organizate simplu în norme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistemul organizat de reguli și de unități (ce țin de lingvistică). În aceste circumstanțe, lingvistica a rămas să se ocupe cu analiza semnificației produse de diferite niveluri ale componentelor frazei, în vreme ce pragmatica ar urma să studieze ceea ce reprezintă schimbul dintre locutori, adică enunțul sau enunțarea unei fraze completate de informațiile relative la situație și la indicațiile pentru a trata actul enunțiativ. Aceste informații caracterizează numai anumite enunțuri, fiindcă ele califică enunțarea, realizează o acțiune, implică alte enunțuri prin producerea de inferențe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere asupra a ceea ce numește, făcînd o clasificare de un anumit fel, el spune în mod necesar ceva despre obiect și face o predicație. Trebuie, pe de altă parte, să selecționeze pentru aceasta una dintre programele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este folosit cu precădere în cazul controverselor științifice, unde se oferă argumente în favoarea teoriilor prezentate. Proba oferă elemente indisputabile, închise dezbaterii, învingînd îndoiala oamenilor raționali, pe care îi convinge, ceea ce înseamnă că le funizează mijlocul de a-i identifica pe locutorii lipsiți de judecată, încăpăținați, dominați de pasiuni ori asociali. Retorica antică nu făcea distincție între probă și argument, căci punerea în serie a probelor etice, patetice și logice relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căci punerea în serie a probelor etice, patetice și logice relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept subterfugii sau arguții. V. argument, argumentare, autoritate, demonstrație. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PROBLEMATICĂ. Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gramaticale, deși au și acestea întrebuințări prototipice. G. Kleiber a elaborat o semantică a prototipului, prin care urmărea configurarea unei imagini mentale, determinate statistic, care să indice condițiile necesare și suficiente ale uzului și să explice întrebuințarea unităților lexicale de către locutor. O altă interpretare însă face din prototip nu numai cel mai reprezentativ exemplar al realului, ci și un model abstract, caracteristic categoriei, și, în acest caz, obiectele individuale categorizate au unele trăsături ale modelului prototipic, fără a le avea totuși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situația de proximitate vor avea tendința de a personaliza schimbul lor, astfel că, aflate la o distanță socială sau publică, ele vor tinde spre discuții mai generale și cu implicare redusă; într-un grup, numărul de intervenții verbale al unui locutor este maxim în direcția celui de vizavi și se abate de o parte sau de alta în funcție de distanța pînă la interlocutor. În cazul pătrunderii în teritoriul sau în spațiul altuia, efectele produse asupra derulării interacțiunii sînt ușor de observat. Viața
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a informației, sincronizarea diferiților parametri prozodici (înălțime, ritm) între vorbitori etc. În această viziune, mărcile prozodice nu au un sens referențial precis, ele primesc sens în context, fiindcă sînt indici de contextualizare ce se combină cu alte modalități prin care locutorii semnalează și alocutorii interpretează natura activității în desfășurare, maniera de înțelegere a conținutului trebuind a fi înțeleasă deopotrivă cu maniera în care fiecare frază se raportează la ceea ce precedă și la ceea ce urmează. Se pune accent astfel pe valoarea intențională
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestirii romanești pentru a cuprinde toate genurile de discurs, începînd cu discursul cotidian. Prin urmare, punctul de vedere a devenit un component avut în atenție de cele mai multe dintre domeniile de analiză ale producerii discursive a sensului, între care și praxematica. Locutorul și limba însăși nu pot viza un obiect al lumii pentru a-l numi și a-l clasifica într-o categorie a lexicului decît considerîndu-l dintr-un unghi de vedere particular, determinat de condițiile perceperii lui. Varietățile punctelor de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantice la nivelul sistemului, o relație pe care toți vorbitorii unei limbi, în orice circumstanță, sînt în măsură să o recunoască și să o actualizeze, în interiorul unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, reformularea, este o relație de echivalență conjuncturală, variabilă, la care locutorul recurge, răspunzînd unei anumite intenții de comunicare. Se subliniază astfel necesitatea aparteneței celor două enunțuri la un context asimilator. În această accepție, orice reformulare, introduce un decalaj între argument și concluzie, ceea ce va conferi ansamblului orientarea argumentativă. Prin aplicarea semanticii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pertinentă pentru a releva existența unei reformulări și de aceea prezența lor este, de cele mai multe ori, facultativă. Mai mult, din perspectiva argumentației, trebuie avuți mai degrabă în vedere acei conectori și operatori argumentativi ce reprezintă manifestările forței argumentative cu care locutorul aplică un cîmp topic sau asigură legătura argumentativă în reformulare, marcînd o relație de tip ascendent sau descendent (de ex., chiar și, cel puțin, de altfel etc.). Plasată sub semnul celor trei noțiuni fundamentale, argumentativitate -argumentație - persuasiune, reformularea își găsește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, cel puțin, de altfel etc.). Plasată sub semnul celor trei noțiuni fundamentale, argumentativitate -argumentație - persuasiune, reformularea își găsește relevanța în special în interacțiune, unde aspectele ei sînt legate de o organizare secvențială ce ține seama de asumarea enunțării de către locutor, de reacția alocutarului, dar și de inițiativa pe care o are unul sau celălalt în efectuarea reformulării. V. parafrază, topos. BENVENISTE 1966; JAKOBSON 1973; GÜLICH 1983; DUCROT 1984; FUCHS 1995; ADAM 1997; NORÉN 1999; VION 2000; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
variantă a limbii selectată de vorbitor în funcție de situația de comunicare sau de statutul lui social. De aceea, în sociolingvistică, termenul acesta desemnează o varietate izolabilă a unei limbi, care este folosită în anumite condiții sociale, deși, în mod obișnuit, același locutor și în aceeași situație poate recurge la trăsături ce țin de mai multe registre. Aceasta implică anumite distincții lingvistice de ordin lexical și sintactic, valorificabile în tipologia discursului și a stilului. Din perspectiva distincției dintre limbă și vorbire operate de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca registre. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, are importanță distincția dintre registrul discursiv și genul discursiv, registrul vizînd aspectele exterioare ale discursului, care trimit la practicile locutorului, iar genul fiind constituit din regularitățile formale ce se asociază în mod normal registrului. V. gen de discurs, nivel. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGLARE. Cuvîntul reglare indică un proces de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]