2,054 matches
-
și că pare de parcă a fost ieri și acum uite-o aici, a crescut și se mărită și e mamă și Spook dădea întruna din cap și zicea mda și tot ce trebuia să facă era s-o facă să lucească și poate să-i dea un grund - ceea ce ar fi putut să facă chiar el la noapte și nu l-ar costa nimica - și va merge la fel de bine ca orice altă motocicletă de pe șosea și când te gândești că nu
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
așteaptă, cu vremurile astea negre” Nicu povestește că „de pe urma” afacerii cu fermoarele a reușit să își facă casă, să își îngrijească familia și să-și crească băiatul, care, în prezent, are 10 ani. E imposibil să nu observi cum îi lucesc ochii de mândrie, dar și de tristețe, când vorbește despre fiul său, arătându-se preocupat de viitorul acestuia, care poate fi umbrit de „vremurile astea negre care vin”. Despre viață nu mai are multe de spus,dar oftează adânc și
Regele Coco și fermoarele lui by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/81245_a_82570]
-
și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
se stea pe gînduri. Cîtuși de puțin! Sigur că plăcerea bahică se împletește teribil aici cu aceea a trasului pe sfoară, o diavolească plăcere care degajă în sine satisfacții mari. Binecunoscute la noi. Nici nu vă pot spune cum îi lucesc ochii lui Ilie Gheorghe, interpretul personajului Sir Toby, de cîte ori planurile lui sînt puse în aplicare, de cîte ori Sir Andrew îi crede toate minciunile sfruntate despre iubirea Oliviei. Apariția lui Nicolae Poghirc în rolul lui Sir Andrew este
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
POP-Art: "Orașul are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a cornului. O auzeau și ceilalți muzicanți rămași acolo
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita prin vântul gigant,/ viespi vărgate cad pe aproape,/ în putregai lucește un diamant/ regeste poftindu-mă în ape" - ca pe o altă Ofelie. Se petrec, în aceste cadențe de jurnal liric străfulgerări de fantastic, răsturnările de regn ale celei ce zărindu-si chipul oglindit în ochiul șoimului se întreabă: "Oare eu
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
în care vorbește despre vinul și fetele noastre. Stând cu spatele la ușă, nu observ sosirea lui Cohen. Mă întorc și-l descopăr la un pas de mine: zâmbitor - un zâmbet de unchi poznaș, plin de energie și bună dispoziție, cu ochii lucind cuceritor, ochi de om tânăr și bun -, îmi întinde mâna și ne salutăm îndelung. Îmi mulțumește - el mie! - pentru onoarea pe care i-am făcut-o, îmi spune cât de mult l-a încântat cartea pe care am scris-o
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
care se respectă, ci și cu muzică (Bach, Moscopol și Edith Piaf la cântece lăutărești, lieduri, piese vechi de jazz și balade rock) sau cărți de tot felul (de la Tom Sawyer și Huckleberry Finn, la tratate despre păsări). Pentru neastâmpăratul Luci, centrul de fascinație îl constituie, totuși, caietul memorialistic al lui Emil, depozitar de experiență și prilej de identificare peste ani. Oricât ar părea de ciudat, copilăria paradisiacă, însă plină de năzbâtii, a lui Lucian seamănă cu cea a „îngerului său
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
finalizarea acestora a existat sprijin material și din partea forurilor centrale. În toamna anului 1945, când Petru Comarnescu vizitează Timișoara, scrie, impresionat de cele văzute: „Catedrala de la Timișoara domină cu volumul ei bine așezat tot orașul, iar acoperișurile cu țigle smălțuite lucesc în toate părțile, ademenind privirile și încântându-le... Chiar dacă i se pot aduce obiecții cu privire la echilibrarea volumelor și părților laterale, Catedrala de la Timișoara înseamnă un mare efort arhitectonic și o fericită alegere de stil“. Solemnitatea târnosirii În toamna anului 1946
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
deasupra "lumii de papir". Să dăm înapoi filmul: "Stranie melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
puțin interesantă pentru pictor și poet, este slab reprezentată în București; cu atît mai mult șunt însă aristocrația și sărăcia din palatele și bordeiele tihnite. Dincolo se înalță nenumărate biserici pe a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
doar vântul dă foile. Se căiește, să vi se ierte o singură dată firul cărunt de pe umărul lui. Vocea, pitiți-vă. Gustul pe limbă, cum ți-a reușit asta? Pe cupa sânilor ei un strop de ulei, întinde-l bine; lucește, frumoasa, o să renteze. Exponometrul, jartiera în buzunarul jachetei, firul cărunt. Încă o dată: țeava puștii, mai goală ca oricând. Cine trântește ușa? Vor striga în cor, tu nu poți, categoric nu poți abyssobrotula galatheae Cuvânt trecut cu tăcerea, rădăcină, crește-n
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
Mașa / Aiurea! Nu voi s-ascult! // Dumneaei, ehei! Avea trei miei:/ Unul se dădea pe brazdă / Altul se dădea la gazdă / Numai eu țipam că azi dă / Iarna iarbă-n dinții mei / Și mi-i face clopoței” (Ehei, cum îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din pieptul lui țâșnesc lei care devin "temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci de ani mai târziu, într-un eseu din Scurtă istorie a poeziei române, am încercat să demonstrez, pe larg, că
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
A.N.P.H. , dl Florian Sălăjeanu, a înmânat diplomele de excelență pentru munca depusă în slujba persoanei cu handicap pe parcursul anului 2004 unor personalități care s-au afirmat în domeniu. Din persoanele nominalizate de Inspecția Regională Arad - prin inspectorul șef Aurel Lucea și inspectorii celor patru județe arondate (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș) - pentru raza teritorială a inspecției și comunicate A.N.P.H. , trei persoane care au efectuat activități deosebite în domeniul protecției persoanei cu handicap au fost selecționate pentru a primi diplome
Agenda2004-50-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283154_a_284483]
-
STAR - S.R.L. Vâlcea 54. 60 DISTILERIILE REGUN - S.R.L. Mureș 55. 61 SALIX - S.R.L. Bistrița-Năsăud 56. 62 ROAIM PRODUCT CARE - S.R.L. Brașov 57. 63 DO DO - S.R.L. Ilfov 58. 64 SAMIFLOR - S.R.L. Cluj 59. 65 FARES DRINKS - S.R.L. Hunedoara 60. 66 LUCI PROD - S.R.L. Satu Mare 61. 67 PRODESCARN - S.R.L. Bihor 62. 68 ALCORADU - S.R.L. Sibiu 63. 69 INDAGRA PROD - S.R.L. Ialomița 64. 70 CIQUITA EXIM - S.R.L. Hunedoara 65. 71 DANDRINA - S.R.L. Satu Mare 66. 72 DALBERA COM - S.R.L. Botoșani 67. 73 PRISMA PROD
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131982_a_133311]
-
O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui își ridică privirea, tainele pufarinelor călătoare. E, eseul (buna etichetă acoperitoare...) lui Petru Creția, un fel de lornietă, de privit o scenă, nu cînd e spectacol, lumină, ci tocmai cînd
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
amîndoi să lucreze la una dintre cele două proprietăți pentru care obținuse prima opțiune; cea dintîi era un serial de benzi desenate foarte popular, intitulat Spionul și fiul, pe care voia să-l adapteze pentru marele ecran. Ochii lui Kingsley luciră brusc la auzul titlului, cu toate că Terry nu auzise nici de el și nici de revista presupus renumită în care era publicat. - N-ai auzit de Spionul și fiul? întrebă Kingsley. Bine, dar e celebrisim, nu-mi vine să cred că
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
talentat, cruzimea, cumva, se auto-mântuiește, dar, când nu ești talentat - și majoritatea nu e talentată -, rezultatul este doar cruzimea. Iar cruzimea se adresează omului în mod direct. Pentru că există o bestie crudă care doarme în noi și căreia imediat îi lucesc ochii când vede că este servită cu cruzime împotriva seamănului, căruia i se caută vărsarea imediată a sângelui, fie pe ecran, fie în ziar. (...) Deci, Cristian Tudor Popescu are următoarele trăsături: talent specializat pe portretul crud, jurnalism de reacție emoțională
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
șurubelnițe și șuruburi, cabluri și clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii pe care lucește, șters, altă brățară, scumpă și banală, ornată cu un desen strict, geometric. Și mă întreb, și te întreb, din ce în ce mai rar: unde și când s-a pierdut Alegría? Rînile Mai știu doar că-l chema Iani. E una din primele amintiri
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
pricepe cum genele ei nu ară nisipul ...și timpul își face un parc de-ntrebări în care să-nchege furtuna și rana să zâmbim, să zâmbim, cu talpa pe dinți și pe alte trofee, cum ar fi inima, craniul. Poze lucesc în cuțitul soarelui neștiutor. - El a-nceput! Cum spun copiii la școală. el a-ngropat doruri și Patmos-uri Târziu, se amestecă-n cupe bunkerul vieții lor, sărbătorită la zile cu ploaie și baricada memoriei, căzând în fântâni de chibrituri Apusul-bretonul
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
Ion Cristofor Lui Aurel Pântea în sărăcie nici moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile. Ca de altfel întotdeauna.” (87) “Luci, eu trăiesc într-un fel de miraj continuu. Nici nu știu cum trec zilele. Nopțile parcă sunt treaz. Visurile parcă sunt aevea, lumea reală pare transfigurată într-un vis uriaș. Și asta numai pentru că te iubesc, și iubirea a devenit atât de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]