2,476 matches
-
cântărețele, menajerele franțuzoaice, majoretele, elevele catolice, dracii, Îngerii sau dansatoarele sumar Îmbrăcate, dar fetele astea nu se obosiseră cu astfel de roluri limitative. Nici una dintre ținutele lor nu putea să fie practic numită costum, ci doar un amalgam de materiale lucioase și accesorii strălucitoare, concepute pentru a pune În evidență unele dintre cele mai frumoase corpuri create vreodată de Dumnezeu. O brunetă tolănită pe unul dintre paturi purta o pereche de pantaloni roșii și largi de țigancă, care cădeau În falduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și confereau Întregului loc un aer de exotism sexy; singura lumină venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup eu de el. Acum”. „Băiete, n-ai țâdulă de autopsier asistent”. Danny mai adăugă una de cinci la totalul mitei pentru Carter; bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându-se spre dormitor. Alte postere lucioase pe pereți - stripperițe în chiloți tanga și cu sfârcurile abia acoperite de niște ciucurei sclipitori. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, „Va Va Voom Girl”, despre care se spunea că ar fi absolvit un colegiu dintr-un loc uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente, chelnerițele erau niște mulatre foarte albe, în niște costumașe de tigroaice cu decolteuri ample, iar întregul local mirosea a carne prăjită în baie de ulei. Când Danny se apropie de bar, stomacul îi începu să chiorăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de șa, dar nu reuși să se ridice. Ionuț se repezi să-l sprijine, dar Oană Îl Îndepărtă, cu un gest de refuz. Luă mâna de pe șa și șopti la urechea animalului: - Jos, Crivăț! Jos! Calul necheză, scuturându-și coama lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai adânc respect. Mă refeream la bărbatul de acolo, la englezul acela gras. Un șir de străini dormitează în niște fotolii de trestie, singurele din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
instruit. — E frumușel. — Le-am cerut să-mi dea ce au mai bun. Simțindu-și dintr-o dată gura uscată, Pran își plimbă privirea de la unul la altul. Se uită la cele două lentile ale ochelarilor fotografului, la obrajii cu pomeții lucioși ai lui Flowers, la turbanul împodobit cu pietre prețioase al diwan-ului și simte ceva năsănătos degajându-se dinspre cei trei. Dincolo de sfera portocalie de lumină, întunericul ascunde și alte oglinzi. Mai multă lumină n-ar face neapărat lucrurile mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte, ar observa unele trăsături care deosebesc acest grup în ecologia universității. În primul rând, predomină pantofii din piele de căprioară. Cravatele le sunt lucioase, unele făcute din mătase. Părul îl au neobișnuit de lung și în unele cazuri se apropie (scandalos și periculos) de guler. Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când pornește pe strada Broad, pe drumul spre una din prelegeri, încearcă să înțeleagă dacă Fascismul este ceva convențional. Sunt seri în care se poate vedea câte un grup de la Oxford îndreptându-se spre locul prelegerii, etalându-și uniformele negre, lucioase. Levine spune că totul este doar o conspirație împotriva spălatului. Se poate purta același guler mai multe zile. —Uită-te naibii pe unde mergi! A dat peste un tânăr uscățiv, care a ieșit din Trinity, sprijinindu-se într-un baston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În seara stabilită, Jonathan sosește la adresa de pe invitație și este condus de un majordom într-o salon placat cu crom, unde se află aliniate trofee de vânătoare cucerite de lumea bună. Coarne, colți, capete de cerb ies în afară de pe pereții lucioși. O gorilă își arată colții de peste ușa de la sala de recepție, plină de lume. Își lasă haina la servitor își intră în aerul îmbâcsit de fum. Prin ceață, abia deslușește fotografiile de animale și idolii sculptați din decorul cu vizuine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i întinde vasul său cu o băutură groasă, amară. Imediat ce ia o gură din ea, stomacul i se contractă și o vomită. Bătrânul îl face să bea din nou. Din nou vomită. Procesul se repetă până când observă că mâinile sale lucioase de salivă par foarte îndepărtate. Distanța se mărește rapid de parcă ar fi întins în sus, spre tavan. După aceea, se instaurează o stare de confuzie. Deși rămâne tot în peșteră, întins pe jos în mijlocul conturului pe care l-a desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spăl pe față și să îmi pieptăn părul. Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit în creștet de cărare, ne întîmpina într-un costum maro. Era librarul. Profesorul ținea recenzii despre tot ce apărea între timp. La aceste întruniri elevii își citeau chiar propriile versuri. O făcea mai ales unul, Ștefan Ieduț, cu nasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și vin’ și-mi pune stampila... Deși, la cămin, aceste ședințe mamut se țineau în sala cinematografului, rămînea destulă lume în picioare. Pe la ora cinci șefii făceau prezența. Pînă se aduna lumea și apărea primarul, ceasul arăta opt. Cu părul lucios și proaspăt pieptănat, părintele comunei proclama deschisă ședința. Un ceas dura darea de seamă. De obicei primea sarcină s-o întocmească directoarea școlii de la centru care, pentru execuție, o pasa profesorului de limba rusă. Vorbind două limbi, acesta era considerat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor frige pastramă și vor Încălzi azimă În spuză. Când vor Începe să se amețească, va veni și taraful Căloi să-i Încingă la joc ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mea și ei o să le cânte pe de-a moaca la oameni când o să-i chemi să te aleagă. Ce zici?” Viitorul Primar clătină din imensa căpățână de guzgan pe care o purta pe umeri, Își mângâie mustățile lungi și lucioase, Își umezi râtul rozaliu: „Ești șmecher, da’ nu mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică mațul curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți mari care jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]