2,384 matches
-
venite de sus. Inima năbădăioasa și nemulțumită, Esti mereu morocănoasa și nefericită. Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată, De iubire-ai fost rănită de prieteni trădata. Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate totu-n toate și-i sincer mereu, Nu minte nu-nșeală, nu dezamăgește. Ce promite Domnul El și împlinește. Inima te-npovărează grijile lumești, Între rău și între bine împărțită ești, Când
INIMĂ SENSIBILĂ ȘI PRETENȚIOASĂ, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381087_a_382416]
-
să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate totu-n toate și-i sincer mereu, Nu minte nu-nșeală, nu dezamăgește. Ce promite Domnul El și împlinește. Inima te-npovărează grijile lumești, Între rău și între bine împărțită ești, Când ai bani n-ai sănătate și tot nu e bine, Nimeni nu-ți mai intră-n voie nu știu ce-i cu tine. N-alerga dupa-ajutor la semenii tăi, Că te vor vorbi prin
INIMĂ SENSIBILĂ ȘI PRETENȚIOASĂ, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381087_a_382416]
-
scriitor român, nici înainte și nici după el,nu a aparținut într-o atât de mare măsură, prin sentiment și prin operă tuturor românilor.” (Gândirea, Anul VII, Nr. 4-5/ 1998, p. 35) Pesimismul ca stare sufletească are două naturi: una lumească, naturală, filosofică, alta harică, cerească, creștină. Cea creștină are genă religioasă, biblică, un pesimism-optimist sau un pesimism-eminescian, ce urcă întru: <> și „Credința zugrăvește icoanele-n biserici. „Geniu după chipul lui Dumnezeu, mărturisește Nichifor Crainic, gânditor, poet, teolog, deținut politic, mărturisitor
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Maximilian; lucrul acesta ți-a îngăduit să poți vești cu mai multă ușurință și autoritate cuvântul mântuitor al sfintei Evanghelii. Tu nu te-ai lăsat impresionat nici de promisiunile tiranului, nici de amenințările lui, ci ai renunțat la orice demnitate lumească pentru a câștiga fericirea veșnică. Împărțind toate bunurile tale celor săraci ai mers la închisoare cântând cel mai frumos imn de biruință al creștinilor: ‘Aleluia.’ Străpuns de sulitele ucigașilor te-ai asemănat cu Mântuitorul tău răstignit pe cruce. Te rog
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL DUMITRU de MIRON IOAN în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381110_a_382439]
-
față de cei care au greșit în fața noastră, fie pentru că i-am adus noi în starea de a greși, fie că nu ne-au cunoscut bine, fie din alt motiv. Trecând peste orgoliul propriu, peste mândria personală, peste toate acele sentimente lumești care ne-ar îndemna să amânăm o astfel de faptă, am urcat încă o treaptă spre Înaltul de Cer, acolo unde Tatăl Iertării și al Îndurării ne așteaptă, zâmbindu-ne, ca să ne acorde iertarea. Un exercițiu și mai înalt, și
REGULA DE AUR A CREŞTINISMULUI, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381108_a_382437]
-
care se întrepătrund egal și sublim, Frumosul și Iubirea. Calea dreptei credințe, ortodoxia este bună de urmat, este necesară, dar fără suferința Golgotei, fără piscul Crucii nu se poate atinge suișul mistic al Învierii. Suișul Crucii conferă deplin eliberarea de lumesc, conturează regăsirea drumului împlinirilor noastre atribuindu-ne cunoașterea Adevărului în întreaga sa viziune în care se circumscrie: HRISTOS CEL RĂSTIGNIT ȘI ÎNVIAT. „Pentru a-L cunoaște pe Hristos, în primul rând este nevoie să cunoaștem <> (Filipeni 3, 10) Cum? Trăidu-le
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OCHII Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului OCHII ferestre ale sufletului etern, ochii văd totul ce-i lumesc, ce-i omenesc. fotografiază și citesc, dar numai ce vor povestesc. admiră, se crucesc, se miră. încântă sufletul și conștiința și se pun contra cu știința. se îngrozesc, se înspăimântă se spovedesc și-apoi cuvântă. ferestre ale cunoașterii ochii, aștri
OCHII de IONEL GRECU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381238_a_382567]
-
Valentina și-și picură din stele Bobițe, perle rare, pe gândurile mele. Plecat-au și alți îngeri cu aripe de ceară Ce s-au topit și-au curs, dar care n-au să piară Din gândul Colectiv, din viața cea lumească, Chiar de-au plecat de-aicea cu grabă nefirească. Plecat-au și părinții și ne-au lăsat mai goi, Dar știm că ei sunt stele și-s îngeri pentru noi. A mai căzut o stea, încerc s-o prind în
A MAI CĂZUT O STEA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381249_a_382578]
-
se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu, Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori- Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
venite de sus. Inima năbădăioasa și nemulțumită, Ești mereu morocănoasa și nefericită. Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată, De iubire-ai fost rănită de prieteni trădata. Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate totu-n toate și-i sincer mereu, Nu minte nu-nșeală, nu dezamăgește. Ce promite Domnul El și ... Citește mai mult Inima sensibilă și pretențioasa,Tu vrei tot ce e mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
venite de sus.Inimă năbădăioasa și nemulțumită,Esti mereu morocănoasa și nefericită.Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată,De iubire-ai fost rănită de prieteni trădată.Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi.Dragă inimioara numai Dumnezeu,Poate totu-n toate și-i sincer mereu,Nu minte nu-nșeală, nu dezamăgește.Ce promite Domnul El și ... XXXIII. POSTUL PAȘTELUI, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 1901 din 15
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
înspre nicăieri.” (Liviu Pirtac) Tenebroasă e lumina Ce se scoboară dinspre-amurg Și plină mi-e retina Doar imaginile-mi curg. Mă-ntorc spășit la tine Te rog să mă primești Mi-s plin de-a mea rușine În simțuri vag lumești. Vremea rea mă împresoară Stresul vieții mă omoară Vreau să plâng ușor în noapte Ori să fug prin rugi și șoapte. În astralul cel mai rece Vrei să pleci uitând de mine Îngeri albi te vor petrece Prin raiuri negre
ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
-
gândul poate-ar învia, Doar în noi ar fi puterea, Cerul nu ar mai conta. Dar fragili suntem și drumul, Prea puțin îl condeem, Vrerea ne este ca fumul, Ce ne e scris, așa suntem. Ne-nsemnat punem culoare, Pe lumescul nostru drum, Stăm mereu în așteptare, Până când ajungem scrum. Referință Bibliografică: Nu-mi frângeți aripile / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
pierderii-n tumult, Un fel de viață pe vecie, Eu nu te-ating, te- aștept să fii O dăruire în amurg, O plăsmuire-a celor vii În clipele ce nu se scurg, De ce aș mai vorbi în cânt, De ce atingerii lumești Să te predau facil în gând, Când noi suntem ceea ce ești? Păstrează clipa într-o doară, Pentru că nu există loc În care ce-ar urma s-apară Să nu se mai transforme-n foc, În fumul căruia spre cer Să
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]
-
prorocind împăcări noi...” („Vise de dor” -„Sub cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea naturii („Dor lumesc” -„Sub cerul armoniei”). În imaginarul poetic, personificat, dorul se conturează în forme, sunet, devine alter-ego („Dorul acela”, în vol. citat). Introspecția îi amplifică viziunea. Scrie sedusă de ideea creației, preocupată de coordonatele existenței, de realizarea estetică a textului. Esența liricii
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
se închină, iubind- o. Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu, Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Și la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori- Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
se închină, iubind- o.Drămuit pentru căința, c- a iubit, ce n- a fost greu,Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu,Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor,Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor.Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă,Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta,C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori-Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor.Între întuneric și pământLumina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului BUNICA MEA Of plaiule, iubitule, de dor, Mă vor răpune anii și- am să mor Și voi intra în tine să îmi odihnesc, Tristețea copleșită de lumesc, Căci Dumnezeu din tine m-a facut, Din lut de-aici și niciodată n-am putut Să plec, să nu- ți mai văd nemărginirea, Măcar și doar atunci când îmi ridic privirea Spre cer, pe care Dumnezeu a pus O stea
BUNICA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381522_a_382851]
-
Păi, matale ai fi vrut să trăiască și acum? Îți dai seama câți ani aveau? Omul bătrân se simte singur. Viața are legile ei nescrise. Ne naștem singuri și tot singuri murim. Când sufletul se umple de tot ce înseamnă lumesc, îi vine timpul să meargă pe o treaptă superioară, luând cu el în "marea trecere" tot ceea ce a iubit. Ca o zestre de taină. Referință Bibliografică: Ghiocel / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
credinței mântuitoare nu va conteni vreodată să ude cu apa lui vie talazurile mărginite ale omenirii Pământului. Pentru Irina și pentru Elena, Dumnezeu a reprezentat în mod veritabil nu doar garanția absolută, ci însuși temeiul funciar al scurtei lor treceri lumești. P.S. In memoria Maicilor SILUANA (+aprilie 2016) și EVLOGHIA (+ decembrie 2008), de la Mănăstirea Nera (județul Caraș-Severin), două tinere intelectuale (prima, absolventă a Facultății de Economie Agrară din cadrul Academiei de Științe Economice - București, iar cea de-a doua, a Facultății de
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
județul Caraș-Severin), două tinere intelectuale (prima, absolventă a Facultății de Economie Agrară din cadrul Academiei de Științe Economice - București, iar cea de-a doua, a Facultății de Matematică - Universitatea București), care au avut parte de unul dintre cele mai frumoase destine lumești - slujirea lui Cristos în monahism. Dumnezeu să le odihnească în pace! ----------------------------- Magdalena ALBU 17 aprilie 2016 Duminica Sf. Cuv. Maria Egipteanca Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - MAICILE SILUANA ȘI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
Poeziei despre Poezie e ca și când te-ai strecura subtil sub povara sentimentelor unei iubiri magice care definează graiul sublim. Te sprijini de un stâlp al firii, tradus în ideatizare prin rezonanță cu ceea ce poate părea a fi chiar de dincolo de lumesc. Proiecția unui neștiut dar simțit întreg se năpustește asupra ta cu forța unei parabole dezlegate precum o incipientă tornadă în care gândurile vii și puternic vascularizate se aranjează înțelept. Atunci când se naște „Frumoasă durere”, te poți simți frumos vinovat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Poeziei despre Poezie e ca și când te-ai strecura subtil sub povara sentimentelor unei iubiri magice care definează graiul sublim. Te sprijini de un stâlp al firii, tradus în ideatizare prin rezonanță cu ceea ce poate părea a fi chiar de dincolo de lumesc. Proiecția unui neștiut dar simțit întreg se năpustește asupra ta cu forța unei parabole dezlegate precum o incipientă tornadă în care gândurile vii și puternic vascularizate se aranjează înțelept.Atunci când se naște „Frumoasă durere”, te poți simți frumos vinovat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
conotațiilor dramatice, care însoțesc cea din urmă secvență temporală a destinului individual uman, nu reprezintă un simplu semn distinctiv al neputinței biologice firești, ci ele au darul de a muta radical coordonatele axiologice funciare ale persoanei de pe orizontala deșartei slave lumești pe verticala Luminii lui Cristos. E, de altfel, cea mai mare șansă a Omului de a ridica în fața veșniciei privirea dinspre țărână către văzduh. Dacă aș încerca să strâng într-o bună zi întreaga tristețe multimilenară a lumii cu gândul
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
durerii - și-a desenat, la rându-i, cu fermitate, linia nuanțată a destinului, ca pe o evidentă propensiune a unui suflet de om în stare să înlăture, cel puțin pe durata intervalului său artistic, bezna tăcerii generale și surghiunul solitudinii lumești... Crucile vorbesc. Mai mult decât au Ființele umane curajul să o facă. Ele nu lasă urme pe zăpadă și nu se tem de curgerea mută a timpului ori de imemorialul șopot al apelor pământului. Pot împrăștia, însă, în juru-le, lumina
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]