12,849 matches
-
minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în care amurgul ne transporta dincolo de marginile pămîntului/ pe un scaun rulant pe o targă împinsă de o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze. De la minimalism trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată. Părul negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
de sorginte pascaliană (cap.III). Alt exemplu: prăbușirea provocată de Revoluția Franceză, schimbarea mentalității europene în jurul anului 1800, transformă conservatorismul tradițional într-o ramură a liberalismului; Chateaubriand, Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville, Goethe ori Stuart Mill, conservatori prin vocație, liberali luminați prin acțiune, au oferit baza gîndirii secolului al XlX-lea. Revoluționarismul romantic și doctrina luptei de clasă, aparent dominante în acest secol, pot fi percepute în adevărata lor lumină doar dacă ținem seama de fundalul conservator-liberal, de permanenta lui opoziție
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
suntem frați. Aș fi fost mirat doar dacă nu te descurcai, dacă ai fi stat și acum în garsoniera aia. Dar hai să intrăm, că-s frânt de drum, de foame, iar de sete... nici nu mai zic! Amu’ se luminează și noi stăm încă în fața blocului. Petrache privi mulțumit spre soție și copii, ridică bagajele și, cu pas viu, intră în bloc. Fără a ține cont de protestele spuse cu jumătate de gură de Lucica, adică nevastă-sa, chemă liftul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate. Hai, Petrache, să ne culcăm, că azi avem treabă, acușa se luminează. Oare păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată tot mai trebuie să rămână și singură mititica... „Păpușa”, soția tovarășului secretar, mai exact, Ilona, de câteva luni Tălparu, dormea liniștită, într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fierbe. Copiii plecaseră deja, după Lucica. Frații se uitară pentru o clipă unul la altul, apoi o urmară încet pe bătrână. Mergea greu femeia. Da’ nu veniți după mine, mamă, mergeți în casa mare, am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mergeți în casa mare, am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să-și convingă mama. Aceasta
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prima intersecție, neștiind parcă ce are de făcut sau încotro să o apuce. În sfârșit, păru să se fi hotărât, pentru ca apoi, după câțiva pași, să se întoarcă brusc și să pornească într-o altă direcție. Un fulger puternic îi lumină pentru o clipă fața, pe care nu se putea citi nimic... Tocmai când renunțase să mai sune, ușa se deschise încet. Elena nu părea mirată, figura ei nu spunea nimic, nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
țineți... îl lămuri, din 81 ușă, bătrâna. Eu cu fata ne-am făcut un ceai, îl bem dincolo. Dacă vă mai trebuie vin, mai este pe sală, dar să nu vă puneți mintea cu el, că... nici nu s-a luminat încă și Dumnezeu știe ce va mai fi și azi... Nu terminaseră de mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi făcu să se repeadă la fereastră. Gheorghe stinse rapid lumina și ieși în hol, să încuie ușa. Bătrâna
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o parte, spunându-i cu milă parcă: E Sandu, mi-a spus că vine azi să-mi ducă la moară... Am terminat făina, i-am mai dat și lui frate-tu, să nu cumpere... Așa vine Sandu, înainte de a se lumina... Tractorul opri în fața porții, dar din acesta nu coborî Sandu. Capitolul 4 Brusc, se așternu tăcerea, pentru ca, imediat, clădirea județenei de partid să se cutremure de urale și de țipete isterice. L-au prins pe Ceaușescu! Au prins tiranul!! Am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prostiile, n-ai putut să dai un telefon? Domnule director, prin telefon oamenii se salută, se întreabă de sănătate, dar în afaceri e bine să uiți de acest confort, dacă-l putem numi așa. Am dreptate domnule deputat ? Petrache se lumină brusc și îi răspunse imediat: Desigur, domnule colonel, vă dau dreptate, dacă dumneavoastră, cu experiența acumulată în ultimii... hai, nu cincizeci, dar vreo treizeci sunt probabil, spuneți asta... Eu, un novice, vă dau dreptate și mă bucur că sunteți unul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
venit aduși de directorul școlii, președintele organizației comunale de partid, vădit emoționat, nu de înmormântare, ci de întâlnirea cu cei doi frați, cu domnii din Capitală... Gheorghe, care băuse toată noaptea (altceva ce era să facă? se justificase el apoi, lumină nu, televizor nu, frig, frig) îi încântă pe copii. Împărți bani la toți, sume mari, iar câțiva se aleseră chiar cu dolari, de sufletul moartei. O bătrână, sprijinită într-un baston noduros, se strecură printre copii, se opri în fața lui
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca secundele de acum, interminabile. În sfârșit, interoghez câțiva trecători în legătură cu posibilitatea aflării unui WC public prin preajmă. Conceput la standarde occidentale. Da, nu mai e mult și mă voi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întors de unde am plecat. În disperare de cauză, m-am gândit că poate ajută să menționez amănuntul că Grace Kelly a fost și prințesă. M-am înșelat. — Atunci e clar, o găsiți la cărți de povești pentru copii, s-a luminat fata. — Nu e basm, domnișoară, a fost prințesă pe bune. Prințesă de Monaco. — A, păi spuneți așa. Monaco e țara aia în care stă Mihaela Rădulescu, nu? În cazul ăsta, trebuie să fie la ghiduri turistice sau la atlase geografice
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aveți "boala banului", fie el de orice culoare și cât mai verde, dacă se poate, și asta nu mai este bine. Știm că vă este greu, că salariile sunt de mizerie, că voi, care trebuie să transmiteți cunoștințe și să luminați minți fragede ar trebui să vă puteți permite să vă cumpărați și voi cărțile de care aveți nevoie sau cele care vă plac, să puteți avea abonament la teatru și concerte, să vă puteți plimba unde vă dorește inima, să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din totalul lor, vreo câteva mici procente au pensii de până la 5 mil., iar restul pensii imense. Și În acest fel un pensionar singur nu-și poate permite nici măcar să-și achite toate datoriile față de stat (Întreținere ~ 2-3 mil. iarna, lumină 7800.000, telefon, cablu etc.), ce să mai spunem că poate mai are și el nevoie de o pâine pe săptămână, de un săpun pe lună, de un ciorap sau de un pantof. De haine să nu mai vorbim. Sunt
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
știut?! Asta este băieți, dacă vă convine, bine, dacă nu, cărați-vă la Domnul vostru, că al nostru nu mai are nevoie de voi!" Noi am Înțeles, nu știu dacă Înțelegeți voi ce vă pregătiți cu propriile mânuțe și căpșoare luminate de stăpânii voștri. Știți (mă scuzați că vă tot plictisesc cu citate de la bunii noștri oameni simpli și ei ca și noi, nu ca voi!) că "așa cum Îți așterni, așa dormi" și mai știți că Domnii noștri vorbeau cu respect
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nou să crească numărul cărucioarelor. Măi să fie ! Vă Întrebarăți vreodată serios de ce nu vă reușește pasiența și nici nu vă va reuși ? Întrebați-vă și priviți bine În jur și În Sus, mai sus de voi, poate vă va lumina careve, dacă singuri nu sunteți În stare. Eu v-o doresc : iluminarea, vreau să spun, că prea sunteți negri și nu-i bine pentru „sănătatea” voastră spirituală, dacă mă Înțelegeți... Mă jucam aseară, Într-o pauză publicitară, cu telecomanda și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cu urechile noastre cum domnul Cozmin Gușă , secretarul general al PSD, Își dădu demisia din partid. Acum, aiastă treabă are două sau chiar mai multe sensuri : ori domnia sa, care mai ieri făcea albie de porci pe Înțelepții neamului, s-a luminat, ceea ce-i doresc, pentru că e tânăr și mai are timp de Îndreptare, ori onor conducerea numitului partid nu mai are nevoie de el pentru că are de mulțumit alte „personalități”, „ultragiate” de afirmațiile domnului Cosmin. Cert este Însă că Începe lupta
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
voi toți și vă doresc conștientizare și normalitate ca să puteți reveni la VIAȚĂ. Iată că vorbind de „la anul” chiar am ajuns acolo, În anul 2004, an hotărâtor pentru noi și pentru voi. Și ca orice om cât de cât „luminat”, Încep prin a dori tuturor, buni și răi, văzuți și nevăzuți, știuți și neștiuți tradiționalul „La mulți ani cu sănătate, minte și noroc!” Așa am Învățat de la bunica ; când eram mică nu Înțelegeam logica acestor cuvinte În urare, apoi „m-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făceau să răsufle scurt. Se uită și-o văzu chiar sub el pe Erika. Stătea la o masă încărcată cu sticle și farfurii pline, lângă un tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oră, și nici atât doar iarna când viscolea sau era ghețuș pe drum făcea mai mult. Atunci se scula cu noaptea-n cap. Ea cu Alexandru, mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]