1,085 matches
-
să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde este începătura cestii școli, carea-a fost mărsul și creșterea ei, care-au fost și care sunt cinstiții dascăli ce s-au nevoit să muncească întru buna lor credință, pentru luminarea minții celor ce sau ridicat oameni, prin sârg și dragoste de carte: Că nu iaste alta mai frumoasă și mai de folos,în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților...”
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
fel de oază în acele timpuri grele și tulburi - un umăr la umăr de nădejde, discutând pe parcurs, după cele mai bune tradiții peripatetice, toate chestiunile de cultură și de artă ce ni se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a acestor probleme ale spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce este al Cezarului“, fără supărare, fără ranchiuni ascunse, fără gelozie... Clauza fiind valabilă, bineînțeles, pentru ambele părți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În această situație, în mod spontan și explicabil, considerația, stima și respectul față de aceste păsări din ordinul galiformelor a crescut vertiginos, în creația populară apărând numeroase și variate "opere lirice" care eternizau contribuția hotărâtoare și decisivă a acestor aripate la luminarea poporului român în măreața operă de construire a socialismului victorios la sate și orașe... Uraaaa!!! Uraaaa!!! Iată doar una dintre aceste "capodopere" cu rezonanțe istorice: "Săraca găină Din cur ne dă lumină." (Folclor) Se părea că trăim după un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ALEXANDRU Ioan „Căci acolo unde nu există istorie și unde istoria n-a devenit patrie, scriitorul nu poate exista, nu are în numele cui vorbi și pentru cine trudi din zori în noapte, cu bucuria că împlinește o lucrare esențială de luminare a sufletului poporului său. [...] Ca scriitor al acestui popor, mă pot socoti fiul independenței României și pot îndrăzni să aduc un prinos de recunoștință jertfei uriașe a poporului meu de-a lungul vremii: istoria de ieri și de azi a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se declină.“ („Cu Elă“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 21 noiembrie 1982) SOLOMON Dumitru, publicist și dramaturg „Cultura noastră socialistă, expresie a unui umanism profund, afirmă, dimpotrivă, necesitatea unei arte serios și nelimitat implicate în dezvoltarea conștiinței omului, în luminarea și îmbogățirea universului lui spiritual. Atât programul partidului, cât și nenumăratele referiri pe care secretarul general al partidului le-a făcut în diverse împrejurări la sensurile și importanța creației artistice dovedesc însemnătatea ce se acordă actului artistic ca factor de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ei reprezentând sursa de îndemnuri și povețe pentru copii și tineri. Școala primară rurală, care a cunoscut o mai mare răspândire la răscrucea veacurilor al XIX lea și al XX-lea, alături de biserică și de căminele culturale a contribuit la luminarea spirituală a așezărilor rurale. Din satele întunecate și nevoiașe au început să se ridice tot mai mulți oameni de samă în domeniul științelor, artelor, administrației, diplomației, dar mai ales în învățământul de toate gradele. Creșterea și educația copiilor, mulți la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la cariera didactică ori care deja a luat catalogul sub braț. Dacă mi-ar sta în putință, aș face să ajungă câte un exemplar în mâna fiecărui om al școlii și în cea a diriguitorilor învățământului de la toate nivelurile, întru luminarea domniilor lor. Felicitându-l din inimă pe ilustrul nostru profesor și director Vasile Fetescu, diligent și atent „vâslaș în luntrea vieții” (titlul unei alte minunate cărți ce-i aparține), pentru această scriere densă, cu pronunțat caracter autobiografic, nu pot încheia fără
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
samavolnice și crimele inspirate de străini! Așa cum în 1931, la retragerea temporară din școală munceam la via tatei ca să uit de mine și situația grea în care mă aflam, acum munceam cu aceeași tenacitate și înverșunare pe ogorul școlii, a luminării și modelării copiilor, oameni în devenire. Ce sărăcie și mizerie mai era atunci în acele locuri! Amândoi în școală nu de la prima oră înscrisă în orar, ci de la apariția primului copil la clasă. La apropierea iernii dărâm soba mare, prost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tuturor. școala mi se părea singurul loc unde armistițiul trebuia nu doar proclamat ci și susținut cu toată dragostea. Apoi cum puteam răsplăti oamenii aceștia puțin cunoscuți și atât de primitori decât cu ceea ce știam eu mai bine să fac: luminarea minții copiilor lor. De aceea, ca și în Basarabia, începusem să bat și aici pe la porți, să le deschid pentru a asigura drumul sigur al copiilor spre școală, spre pace, spre normal. și oamenii m-au înțeles. Au înțeles rostul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
așteaptă sosirea, circumscriindu-i spațialitatea proprie la limită, încarcerându-i pasul până la asemănarea cu neumblarea definitivă a celui decedat. Astfel, umbra morții sale viitoare îi bate la porțile conștiinței precum un pelerin sinistru aducător de rele vestiri prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În dimensiunea actului suicidal, nu moartea cheamă individul uman, ci, invers, individul uman cheamă moartea. Ajuns la finalul exacerbat de intensitate al angoasei, după ce, în prealabil a fost sedus și reținut în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vox dei), omul cult are dreptate numai când se supune mersului providențial. Acest fel de gândire va avea în filozofia noastră după aproape o sută de ani o carieră nebănuită. Cuvântul de ordine a lui Bălcescu și al pașoptiștilor este luminarea mulțimii, convingerea lor fiind că adevărurile eterne există latent în popor. Mai departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din ușurința cu totul mecanică cu care se versifică chestiuni curente, cu o repeziciune aforistică de natura bufonadei: Sarea când e umedoasă arată ploaie sau nor, Iar când este uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pelasgi, și pe cale de consecință limba în care a fost scris poemul era limba geților de unde veniseră în Ionia pelasgii, și nu ,,dialect grec” cum mint cu nerușinare făcătorii de istorii și culturi. Chiar în poem, în cîntul ll avem luminarea la față a adevărului gol-goluț: ,,Că-ror aheii le ziceau mirmidoni și elini deopotrivă.’’ Numai așa se explică existența celor aproape 1500 de cuvinte comune limbilor română și irlandeză;, ionii și pelas- gii au fost un singur popor iar poemul ionic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Se lecuiau vrăjitoriile și blestemele aruncate pe vînt, necazurile prinse de om prin vorba rea, privirea pizmașă, descîn- tecul dușmănos trimis pe vînt ori spurcăciunea locului rău. Dar această piatră nestemată dădea celui ce o purta pe frunte tăria pentru luminarea minții în căutarea adevăratei puteri dumnezeiești și găsirea celor trebuincioa- se pentru însănătoșirea celor bolnavi la trup sau suflet. Simbolul teozofic - cei doi șerpi înfășurați pe un toiag/băț - apare pe monedele de argint ale geților cu acel caduceu pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
biserica Sfântu Ioan la 1876, când o descrie poetul. Clopotnița este alături de biserică. Desigur, nu se poate face istorie literară după imagini din poezii. Dar când recitești poeziile cuiva recunoști realități din biografia sa. Am încercat să restitui sensurile cuvântului „luminare” în poezia lui Eminescu, și iată cum am ajuns, și dinspre filologie, la această enigmatică locuință a poetului de la Văratic. Odaia filologică a poetului. Eminescu descrie odaia sa în câteva poezii și scrisori care, puse cap la cap, pot da
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
muncă este important, ne va interesa, mai întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca în Scrisoarea I : Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în manuscrise. Așa se păstrează
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în manuscrise. Așa se păstrează cuvântul în toate cele 11 ediții ale lui Titu Maiorescu (1883-1911) și în ediția lui G. Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu (1909) schimbă însă: lumânare și după el păstrează G. Ibrăileanu (1933, cu î) și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem aminte de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
noaptea, într-o odaie, o lumânare... stinsă?! în acest paradox îl lasă editorii pe Eminescu schimbând un biet semn dintr-un singur cuvânt, pe i cu â/î. Este limpede că avem de-a face cu o expresie de limbă, luminarea-i stinsă înseamnă exact ce înseamnă astăzi lumina-i stinsă. Expresia are alt sens decât cuvintele din care este compusă. Dați-vă seama, stimați cititori, ce ar însemna - ce înseamnă, de fapt - modernizarea în serie, mecanică, a cuvintelor, câte expresii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum înțelege fiecare editor în parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă’n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Titu Maiorescu păstrează în prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Titu Maiorescu păstrează în prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant în zona abstracțiunilor, nu le amestecă în concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu ’n luminare - și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare Eminescu are un apostrof care poate fi considerat mediu, adică ceva mai mic decât cel larg dar mai mare decât cel strâns. Sunt, în toată poezia sa tipărită
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]