951 matches
-
Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun de „himei”. O mențiune deosebită o merită planta
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
momentul în care și-au organizat propriul contraatac. Contraatacul parașutiștilor a fost un succes, germanii nerealizând că luptă nu cu trupe aflate în ofensivă, ci în retragere. Batalionul, compus din aproximativ 150 de luptători, a atacat la baionetă, cucerind un luminiș în pădure, unde au rămas blocați timp de 8 ore. Spre seară, cei 75 de supraviețuitori au declanșat un atac disperat la baionetă și, în timpul unor lupte dure corp la corp, și-au deschis drum prin liniile germane până la punga
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
molid este slab dezvoltat, acoperind 5% din suprafață, și fiind format din exemplare tinere ale speciilor menționate anterior, mai cu seamă molid Picea abies, precum și exemplare rare de "Sorbus aucuparia". Stratul ierbos are o acoperire neuniformă, apărând mai pregnant în luminișuri, unde putem vedea o acoperire mai mare spre exemplu cu macrișul iepurelui "Oxalis acetosella", afin Vaccinium myrtillus etc. Stratul muscinal este reprezentat de specii de mușchi care se instalează pe trunchiurile de arbori sau pe pietre. Molidișul își trăiește liniștea
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
au ales un loc de popas pe malul unui pârău care se vărsa în Nistru. Aici au fost atrași de pădurea deasă, în care găseau din abundență ciuperci, fructe de pădure și vânat. Oamenii și-au construit case într-un luminiș din pădure, tăind copacii. Din acest motiv, ei au fost numiți secureni. Până în anul 1711, Săcurenii au făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 și până în 1812 din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
De-a lungul timpului pârâul Iapa a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de de defilee și sectoare depresionare. "Lacul Veselaru" - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2" - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: "Cale bună, Ionele" (1962), "Poiana veselă" (1963), "Ploaie cu soare" (1964), "Ionică Tropoțel" (1978), "Urzicuțe" (1979), "Vacanța lui Tropoțel" (1980), "Broasca cea isteață", "Luminișuri" (1983), "Tropoțel ajunge primul" (1985), "Zurgălăi", "Tropoțel și toți ceilalți" (1987), "Zâmbăreți și cucuieți" (1990), " În ajun de Anul Nou" (1992), "Umbreluța" (1994), " Un motan citea o carte" (2002) ș. a. În afară de poezie, a scris și proză: "Zodia musafirului" (1970), "Între
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și la câmpie, destul de des, acoperind, cel puțin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină și malul mării. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
Balcani, România (Munții Șureanu), Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Vipera berus este întâlnită în luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, regiuni de smârcuri, pășuni alpine, la altitudini ce ating 2000 - 3000 m. Vipera berus este activ ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara, caută locurile însorite pentru
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete, acide puternic, având cerințe mici față de sol. Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Fructele acestui arbust
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
Țichindelean Șerban porcine Str. Octavian Goga Constantin nr. 28, Sibiu, județul Sibiu 1560517323974 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 187. Andrei Adrian porcine Comună Periș, județul Ilfov 1720828471014 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 188. Grigoraș Doru porcine Satul Sat Nou, comuna Mihai Bravu, județul Tulcea 1710710360011 ────────────────────────────────────���─────────────────────────────────────────── 189. Ion Alexandru porcine Str. Luminișului nr. 29, sectorul 4, București 1810830410037 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 190. Isaia Meluță porcine Str. Gării nr. 34, bl. 17, sc. A, et. 6, ap. 22, Tulcea, județul Tulcea 1560403364221 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 191. Radu Eugen porcine Str. Comerțului nr. 10, bl. C9, sc. A, et. 1
ORDIN nr. 848 din 17 noiembrie 2004(*actualizat*) pentru aprobarea Listei cu clasificatorii autorizaţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271520_a_272849]
-
Tescani, donat de soția lui Enescu statului român cu condiția ca acesta să construiască aici un centru de cultură pentru artiști. La Liveni se găsește casa în care a copilărit compozitorul. Există o casă memorială George Enescu în Sinaia (Vila Luminiș, cartier Cumpătul). În conacul din Tescani, Bacău („Centrul Cultural Rosetti-Tescanu”), statul român a deschis în anii '80 un centru de creație, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani, de Andrei Pleșu) și au loc în fiecare an tabere
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
acopereau în mare parte pielea gri. Creaturile s-au apropiat de cei doi și i-au îndrumat să meargă pe o potecă din pădure. Aflați în stare de șoc, soții Hill i-au urmat fără să opună rezistență. Într-un luminiș au văzut nava. Intrarea în aceasta este ultimul lucru pe care și l-au mai putut aduce aminte. Cei doi își revin după circa două ore, pe același drum, cu Barney la volan, dar cu 60 de mile mai în
Cazul Betty și Barney Hill () [Corola-website/Science/317108_a_318437]
-
în Africa și ca fiind un precursor pentru adevăratele ferme din Cornul abundenței; dar astfel de sugestii sunt considerate speculații până când vor fi strânse mai multe probe arheologice. Așezările au apărut în regiunile împădurite, speciile dominante fiind stejarul și fisticul. Luminișurile acestor păduri erau pline de ierburi și grâne. Munții înalți din Liban și Ante-Liban, relieful sterp din deșertul Negev din Israel și Sinai, deșertul Siro-Arabic din est erau zone puțin favorabile pentru așezările Natufiene, probabil pentru că deplasarea era greoaie, dar
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau porumbar ("Prunus spinosa"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și tufărișuri și rarități floristice în zonele de pajiște. Din varietatea vegetală aflată în arealul rezervației naturale pot fi amintite specii floristice de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), stânjenei cu subspecii de "Iris hungarica" și "Iris caespitosa
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Fâsa de pădure (Anthus trivialis) este o specie de păsări din familia Motacillidae, ordinul Passeriformes. Este o pasăre care se poate observa vara în Europa Centrală din punct de vedere optic se poate vedea destul de difcil. Ea trăiește în poieni, luminișuri sau la liziera pădurilor unde vegetația este deasă, la depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
cele mai mici detalii. Planul apropiat, cu arbori dispuși în forma unui arc, încadrează perfect clădirea aflată în centru. Compoziția acestui tablou a exercitat o puternică influență asupra pictorului francez Théodore Rousseau din Școala de la Barbizon în realizarea tabloului său "Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg". În 1829, expune la Salon tabloul intitulat "Cetatea Hadleigh", lucrare ce exprimă tristețea resimțită de artist la moartea soției sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-și editeze gravurile într-un
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
unui plan riscant care avea să despartă armata sa deja divizată. Confederații trebuia să găsească un punct slab al Armatei Potomacului. Flancul stâng unionist era apărat de Corpul V al lui Meade, care ocupa o poziție aproape impenetrabilă. Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o țintă potențială. Jackson avea să-și conducă Corpul al Doilea, de 28.000 de oameni spre flancul drept unionist
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
ceea ce era acum un avanpost în liniile confederate, a retras Corpul III la Chancellorsville în acea noapte. Aceasta le-a dat confederaților două avantaje—forțele lui Jackson și ale lui Lee s-au reîntâlnit, și au căpătat controlul asupra unui luminiș aflat la înălțime în pădure și denumit Hazel Grove („Poiana Alunilor”), unul din puținele locuri în care artileria putea fi folosită eficient. (Sickles a fost foarte supărat că a trebuit să cedeze această poziție; acțiunile sale de nesubordonare de la Peach
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
și "Cel mai bun album rock". No Doubt au pornit în turneul Tragic Kingdom după lansarea albumului. I-au ales pe Luc Lafortune și Michael Keeling, membri Project X, pentru decoruri. Formația le-a sugerat să-l creeze ca un luminiș într-o pădure. Project X au creat trei copaci antropomorfici cu portocale luminoase. Spectacolul a conținut și confeti, pentru a simula ploaia. Formația plănuise ca turneul să dureze două luni, dar a ajuns să dureze doi ani și jumătate. Un
Tragic Kingdom () [Corola-website/Science/315280_a_316609]
-
foarte accidentat în zona pilonului 2 (așa cum se poate vedea din poză) accesul în acel loc a fost dificil pentru accesul direct cu materialele necesare. Drumul forestier care merge până la Refugiul Salvamont Bușteni este accesibil până într-o zonă cu luminiș de unde se vede telecabina în proporție de 80% și a fost folosit pentru autobasculantele și alte utilaje care au adus necesarul de materiale (beton, grinzi, materiale conexe) pentru amplasarea și fixarea stâlpilor 2 și 3. S-au stabilit 2 trasee
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
beton, grinzi, materiale conexe) pentru amplasarea și fixarea stâlpilor 2 și 3. S-au stabilit 2 trasee intermediare pentru funicularul care transportă cuva în care se turnă betonul adus cu autospecialele, si anume primul traseu care pleca din acea zonă (luminiș) de pe traseul Jepii Mici până într-un loc mai sus amplasat și al doilea tronson, din acel loc până la zona celui de-al doilea stâlp. Două trolii electrice au acționat acele cuve miniere în care s-a pus non stop
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
Decretul nr. 1451 din din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală - Stat Major - pe timpul studiilor în Franța. (În 1931 își va publica impresiile în volumul "Între Verdun și luminișul Armistițiului") 2 august 1930 - O.V. primește Brevetul de la Ecole Militaire în urma terminării studiilor. toamna 1930-toamna 1931 Octav Vorobchievici se află în garnizoana Sibiu, împreună cu familia. Vor locui cu chirie la familia Schiau, pe str. Rațelor nr.1 (azi str.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
de Infanterie, 250 pagini. Descrie perioada oct. 1928 - aug. 1930 în care a urmat cursurile prestigioasei Ecole Militaire, cu multe incursiuni în istoria Franței și a Parisului. 1931 - Apare lucrarea "Educația ostășească în unitate". 1931 - Apare volumul " Între Verdun și luminișul Armistițiului", Tiparul Școlii Speciale de Cavalerie, Sibiu, 250 pagini (Subintitulat “Pe urmele bătăliilor din 1914-1918 cu un grup de ofițeri a 13 armate, colegi la Școala Superioară de război din Paris, în vara lui 1929”). 1931 - Apare lucrarea "Polonia, vecina
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Legea Nr.5 din 6 Martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]