1,161 matches
-
astronomul olandez Joan Voûte a măsurat paralaxa trigonometrică a acestei stele și a confirmat faptul că Proxima Centauri este la aceeași distanță față de Soare ca și Alpha Centauri. S-a dovedit, de asemenea, că noua stea avea cea mai slabă luminozitate dintre toate stelele cunoscute la acea vreme. Prima determinare cu acuratețe a paralaxei a fost făcută de către astronomul american Harold L. Alden, în anul 1928. Valoarea paralaxei stelei Proxima Centauri determinată de către acesta a fost de ″. În 1951, astronomul american
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
principal pe diagrama lui Hertzprung-Russell și aparține clasei spectrale M5.5. Ar trebui să fie, mai degrabă, clasificată ca o stea-pitică de tip M târzie. Magnitudinea vizuală absolută a acestei stele, văzută de la 10 parseci, este de 15,5. Valoare luminozității totale a lungimii de undă este de 0,17% față de cea a Soarelui, deși în lungimile de undă ale luminii vizibile față de care ochiul este cel mai sensibil, luminozitatea este de doar 0,0056% din cea a Soarelui. Mai mult
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
acestei stele, văzută de la 10 parseci, este de 15,5. Valoare luminozității totale a lungimii de undă este de 0,17% față de cea a Soarelui, deși în lungimile de undă ale luminii vizibile față de care ochiul este cel mai sensibil, luminozitatea este de doar 0,0056% din cea a Soarelui. Mai mult de 85% din puterea radiațiilor reprezintă radiații infraroșii. În 2002, studiul prin interferometria optică cu ajutorul Very Large Telescope (VLT) a găsit faptul că diametrul unghiular al stelei era de
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
își va consuma aproape tot combustibilul înainte ca fuziunea hidrogenului să ajungă la sfârșit. Convecția este asociată cu generarea și persistența câmpului magnetic stelar. Energia magnetică din acest câmp este eliberată la suprafață prin intermediul erupțiilor stelare care cresc brusc toată luminozitatea stelei. Aceste erupții pot crește la dimensiuni de mărimea stelei însăși iar temperaturile pot ajunge la 27 milioane K — suficient de fiebinți pentru a radia raze X. Într-adevăr, luminozitatea în raze X a acestei stele, de aproximativ (4-16) erg
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
eliberată la suprafață prin intermediul erupțiilor stelare care cresc brusc toată luminozitatea stelei. Aceste erupții pot crește la dimensiuni de mărimea stelei însăși iar temperaturile pot ajunge la 27 milioane K — suficient de fiebinți pentru a radia raze X. Într-adevăr, luminozitatea în raze X a acestei stele, de aproximativ (4-16) erg/s ((4-16) W), este aproape egală cu cea a mult mai marelui Soare. Maximul luminozității celor mai mari erupții poate ajunge la 10 erg/s (10 W). Cromosfera stelei este
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
ajunge la 27 milioane K — suficient de fiebinți pentru a radia raze X. Într-adevăr, luminozitatea în raze X a acestei stele, de aproximativ (4-16) erg/s ((4-16) W), este aproape egală cu cea a mult mai marelui Soare. Maximul luminozității celor mai mari erupții poate ajunge la 10 erg/s (10 W). Cromosfera stelei este activă, iar spectrul acesteia expune o puternică linie de emisie de magneziu mono-ionizat la o lungime de undă de 280 nm. Aproximativ 88% din suprafața
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
start pentru o serie de experiențe care i-au adus rezultate răsunătoare. El a notat că flacăra lumânării avea, în vârful muntelui o lumină foarte slabă și a fost prin aceasta, impulsionat să cerceteze efectul produs de variația presiunii asupra luminozității flăcării. El a descoperit că presiunea crește luminozitatea unei flăcări, la fel ca hidrogenul, de exemplu, o ardere fără lumină în condiții normale, arde cu flacără luminoasă la o presiune de 10-20 atmosfere, și concluzia a fost că prezența particulelor
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
au adus rezultate răsunătoare. El a notat că flacăra lumânării avea, în vârful muntelui o lumină foarte slabă și a fost prin aceasta, impulsionat să cerceteze efectul produs de variația presiunii asupra luminozității flăcării. El a descoperit că presiunea crește luminozitatea unei flăcări, la fel ca hidrogenul, de exemplu, o ardere fără lumină în condiții normale, arde cu flacără luminoasă la o presiune de 10-20 atmosfere, și concluzia a fost că prezența particulelor solide nu este singura condiție care determină puterea
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
vizibil cu ochiul liber" reprezintă un parazit sau un grup de paraziți de o dimensiune, culoare sau textură, care se disting clar în țesuturile peștelui și care pot fi văzuți fără mijloace optice de mărire și în condiții bune de luminozitate pentru vederea umană. 3. (a) Prevederile prezentului regulament privind categoriile de prospețime pentru produsele pescărești se aplică fără a aduce atingere cerințelor Directivei Consiliului 91/493/ CEE din 22 iulie 1991 privind condițiile de sănătate pentru producția și comercializarea produselor
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
analogice, prin digitalizare. Acestea imagini analogice se împart mai întâi în numeroase elemente infime ca suprafață numite pixeli, și anume sub formă de raster grafic sau hartă de tip raster, fiecare pixel primind (având) două coordonate plane. Apoi caracteristicile de luminozitate și culoare ale fiecărui pixel, eventual împreună cu coordonatele sale (dacă acestea nu sunt implicite), sunt codificate conform mai multor sisteme, rezultatul final al acestei digitalizări fiind un șir de numere care sunt memorate cu ajutorul calculatoarelor. În mod obișnuit, imaginile digitale
Imagine digitală () [Corola-website/Science/303071_a_304400]
-
Ca atare, se recomandă ca fiecărei imagini în parte să fie întotdeauna corectată și calibrată în mod profesionist. Există o multitudine de programe de calculator care prelucrează imaginile digitale după dorință. Exemple de operații foarte uzuale: optimizarea culorii, contrastului și luminozității; decupare; întregire sau plasare într-o "ramă", tot digitală; mărire / micșorare; comprimare (de ex. pentru a accelera transmisia); mărirea sau micșorarea clarității ("sharpness", "Schärfe"); compunerea unor imagini din alte imagini; precum și o mulțime întreagă de modificări, prelucrări și efecte artistice
Imagine digitală () [Corola-website/Science/303071_a_304400]
-
a Europei, Asiei și Americii de Nord și unele regiuni din sudul Oceanului Înghețat sau Arctic). Biotopul tundrei este neprielnic organismelor. Creșterea și înmulțirea organismelor vii este foarte dificilă din cauza condițiilor naturale. Temperatura nu depășește -60° C iarnă și 0° C vară. Luminozitatea este redusă. Solurile sunt foarte sărace. Vânturile sunt reci și micșorează temperatura simțită subiectiv de organisme. Floră tundrei este foarte săracă. Condițiile specifice (perioadă scurtă de vegetație, vânturi, îngheț peren, soluri reci și suprasaturate cu apă), au determinat la plante
Tundră () [Corola-website/Science/303107_a_304436]
-
din caracteristicile deșertului și unele caracteristici din cele ale stepei. Biotopul semideșerturilor este foarte asemănător cu cel al deșerturilor. Astfel temperatura este una foarte ridicată, depășind uneori ziua în timpul verii 30 °C, iar iarna temperatura medie este de 4 °C. Luminozitatea este una ridicată. Anual cad 400-500 mm de precipitații, în special vara. Flora este mai bogată decât cea a deșertului. Vegetația este repartizată neuniform. În semideșert sunt multe specii de plante, precum: Fauna semideșertului este destul de variată, cuprinzând mai multe
Semideșert () [Corola-website/Science/303131_a_304460]
-
Stockholm în Suedia, Helsinki în Finlanda și Moscova în Rusia se află la extremitatea sudică a acestui biotop. Biotopul este unul prielnic vară și neprielnic iarnă. Astfel, temperatura medie vară este de 5-10 C, iar iarnă este de - 20 C. Luminozitatea este medie. Cad multe precipitații, dar sunt doar două anotimpuri principale: iarnă și vară. Iarnă este foarte rece, cu destule precipitații, ce cad sub formă de nea. Vară este caldă și umedă, majoritatea precipitațiilor căzând vară. Solurile sunt relativ sărace
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
regiuni de stepă sunt cele din estul Câmpiei Române, o parte din Dobrogea și un sector din sud-estul Podișului Moldovei. Biotopul stepei este unul diferit de cel al pădurilor. Cad puține precipitații, nu mai mult de 400-600 mm pe an. Luminozitatea este ridicată. Temperatura medie iarna este de -10 °C...-5 °C, iar vara poate ajunge până la 30...35 °C.Stepele se dezvoltă pe soluri din clasa molisoluri: cernoziomuri, soluri cenușii și cafenii. Flora este dominată de graminee și din plante
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
literal: „conducător de boi”). Această constelație este una dintre cele 48 de constelații descrise de către astronomul Ptolemeu în preajma secolului al II-lea și face parte, azi, din grupa celor 88 de constelații moderne. "Constelația Boarului" conține a treia stea ca luminozitate de pe cerul nopții, și anume Arcturus. Această constelație poartă numele de "Boaru"l / "Bootes" de mult timp (a fost compilată sub această denumire de Aratos din Soli, apoi de Ptolomeu), totuși este dificil să se spună „pe cine” reprezintă acest
Boarul (constelație) () [Corola-website/Science/303207_a_304536]
-
învecinate, dar și cu șoselele adiacente. Aceste spații permit recreerea în pauzele dintre ore și-i fac să se simtă bine. Cea mai mare parte a sălilor de clasă au ferestrele dispuse spre miazăzi, asigurîndu-se astfel un grad maxim de luminozitate în instituție. Între școala noastră și comunitate au existat întotdeauna relații de bună colaborare, dar necesitățile școlii sunt mult mai mari decât posibilitățile reale de care dispune comunitatea, cel puțin în ceea ce privește partea materială a lucrurilor. În ceea ce privește legătura firească dintre școală
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
din ), este o placă cu cablaj imprimat care are rolul de a susține mecanic și de a conecta electric un ansamblu de componente electrice și electronice, pentru a realiza un produs final funcțional, (care poate fi: un simplu variator de luminozitate a unui bec, o antenă realizată pe cablaj, sau echipamente mult mai complicate precum calculatoare și echipamente de comunicații radio). O placă de cablaj imprimat brut, este realizată dintr-un strat izolator, de grosime care poate varia de la câteva zecimi
Circuit imprimat () [Corola-website/Science/302107_a_303436]
-
iPod-uri Nano vin echipate cu o carcasă din aluminiu, rezistentă la zgârieturi, cu o durată de viață a bateriei îmbunătățită și cu capacități de stocare de până la 8 gigaocteți. iPod Video cunoaște o nouă revizie, dar mai puțin semnificativă: luminozitatea ecranului este îmbunătățită și se introduce o funcție de căutare a melodiilor. Este lansată și generația a doua din gama Shuffle. Noul iPhod Shuffle este dotat cu o clamă pentru prinderea de haine și are o capacitate de 1 gigaoctet și
IPod () [Corola-website/Science/302516_a_303845]
-
care au dovedit experimental existența emisiei electronice a metalelor sub influența bombardamentului cu ioni pozitivi. A urmărit îndeosebi măsurarea ionilor pozitivi în tuburile cu descărcări în gaze, izvoarele de ioni pozitivi, emisiunea secundară din solide, tensiunile de aprindere a efluviilor, luminozitatea remanentă a gazelor excitate. A adus contribuții importante la optică și spectroscopie, acustică și ultraacustică. Din inițiativa sa a luat ființă în 1955 "Comisia de Acustică" a Academiei, al cărei președinte a fost. S-a ocupat de problema poluării sonore
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
Serenissima s-a dezintegrat după câteva bombardări al mitraliilor Napoleonice. În stil, Tiepolo are mai multe asemănări cu Ricci, Piazzetta, si Federico Bencovich în cea mai fluida elaborare minuțioasa. Este un Rubens fără umbră. Lucrările sale așezate istoric cuprind o luminozitate regală și decorațiuni pompoase. Este nedrept să-l judecăm pe Tiepolo în calitate de elevi sau urmași slabi, fiul s-a dezvoltat similar dar cu stiluri diferite. Tiepolo este în principiu cunoscut că lucrător în frescă, și prin particularitatea panegirică a tavanelor
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
celular protector, menținându-se într-o stare hibernală până la apariția umezelii. Euglena mereu înoată către lumină, deoarece acolo crește probabilitatea de a găsi hrană. Această orientare este posibilă datorită stigmei, un organit celular prezent la mai multe alge. În afara de luminozitate, euglena poate, de asemenea, percepe temperatura. Ca structură, acestea prezintă un perete celular, protoplasmă, un singur nucleu, flageli, pirenoid, vacuole contractile, stigmă, precum și plastide. Vacuolele controlează nivelul de salinitate a celulei euglenei Euglenele se pot găsi în ape sărate, dulci
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
A1V din secvența principală, denumită Sirius A, împreună cu o pitică albă de tip spectral DA2, denumită Sirius B. Distanța care separă pe Sirius A de companioana sa variază între 8,1 și 31,5 UA. Sirius este luminoasă, atât datorită luminozității sale intrinseci, cât și proximității față de Pământ. La o distanță de 2,6 parseci (8,6 ani-lumină), determinată de satelitul astronomic Hipparcos, sistemul Sirius este unul dintre vecinii apropiați ai Pământului; pentru observatorii emisferei nordice aflați între 30 și 73
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
pentru observatorii emisferei nordice aflați între 30 și 73 grade latitudine (inclusiv aproape pentru toți din Europa și America de Nord), acesta este cel mai apropiat sistem care poate fi observat cu ochiul liber. Sirius se apropie treptat de Sistemul Solar, așa că luminozitatea sa va crește ușor în următorii 60.000 de ani. După această dată distanța va începe să se mărească, dar va continua să fie cea mai stralucitoare stea de pe cerul observat de pe Pământ pentru următorii 210.000 de ani. Sirius
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Pământ pentru următorii 210.000 de ani. Sirius A are o masă de două ori mai mare decât a Soarelui și o magnitudine absolută de 1,42. Ea este de 25 de ori mai luminoasă ca Soarele, dar are o luminozitate semnificativ mai mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele, Sirius B, și-a consumat resursele
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]