573,328 matches
-
morte e meglio di tutto. (Dante) 1. Încântarea cu durerea, miracolul cu mizeria - a te înălța la un punct al cerului pentru a stropi pământul cu sângele amar și fierbinte al grozavelor făpturi văzute în vis. 2. A mea e luna și cerul simplu, albastru și simplu. ( Da´ de unde, domnilor, ele n-au aparținut nici unui trecător, mie nu-mi aparține nici țărâna de sub tălpi, poate dacă aș mânca vreun bulgăre). Dacă, întristându-te, atingi marginea de dincolo a toate în nimeni
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
ia baia. Și aerul dintre riduri. Pe masă sunt resturi, sticle, pahare, stropi. Nu le ia nimeni. O să se usuce cu vremea. Tu ia șifonierul, cascheta de duș, stinghiile de la draperii, candela. Cutiile cu muzică de cameră, tampoanele mele pentru luna viitoare, bibelourile de la turci, costinești 2007, pozele din port cu părul desfăcut în briză. Eu iau pozele nedevelopate. Străinii care ne vor trece pragul vor da cu aspiratorul în camera aceasta, vor încerca să dezlipească de pe rafturi zâmbetele, cărțile poștale
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Ah Lesbia efebul adolescent îți mângâie neîndemânatic păpădiile ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment încolo chiar simțeam chiar auzeam cum creșteam precum la Eminescu se aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru prima oară de atâta liniște se vor auzi pașii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmpla ca tălpile Sale să nu atingă pământul... Oraș (Tarkovski) stalker Oraș stalker. Doar trecerile de pietoni trec
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme în pielea goală suferă o jupuire de ranguri Nenumărați sunt stânjeneii mării.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă pe cîștigători îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles Subînțeles e interiorul obiectelor monoton
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
a muri vreodată? De-aceea apeși mai vârtos pe stil De-aceea Hamlet vorbește și cântă-n rusește Or, nu-i decât o seară la operă a vieții tale Intrăm și noi și ieșim urgent, ca din spitale Și-i luna cea mai nebună din toate, april micile bucurii Copiilor le plac micuții iepurași albi Copiilor le plac și poveștile cu micuții iepurași albi Cu ochii roșii-trandafirii Numai mie mi-e rău când văd un iepuraș alb cu ochii roșii-trandafirii Poate
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia Tabla de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici Se produc într-o veselie artistică Trec pe străzi privind doar în sus spre acoperișuri În loc de cer o carte sferică spre care cine să-și întindă mâinile Dacă
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
insula aceasta vei uita că 99 % sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate? s-au întors cu căngile mînjite de sînge puseseră gînd rău
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate? s-au întors cu căngile mînjite de sînge puseseră gînd rău inimii tale dar tu erai deja stapînă pe insulă și aveai arme letale: diminețile boreale. te numeai aurora. renegații mă plimbam
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
1994, la 17 ani, debutează publicistic, cu texte literare, în Graiul Maramureșului, după care devine o prezență activă pe diverse site-uri literare din țară. Debutul online s-a petrecut în revista egophobia, cu poemul „cuțitul meu obosit”. De câteva luni, este redactor-șef al Editurii Philobia, pentru care a și tradus câteva cărți de Pierre Jovanovic și „Cronicile din San Francisco” de Armistead Maupin (în curs de apariție).
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
catedrei Se bucură zeii bătrâni de sub pietre își dezgroapă inima iconarii Pe nesimțite sabia dintre noi se înmoaie arginții din palmele sicofanților se topesc și se scurg printre degete în pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de diamant și din burta ei, scoate luna „cea sfântă și clară”
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
degete în pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de diamant și din burta ei, scoate luna „cea sfântă și clară”
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Traian T. Coșovei Am trăit răsăritul de soare împreună, apusul de lună a fost egal între noi. Ca și declarațiile în care n-am avut niciodată încredere. De pe dealul morilor de vânt am vrut să fâlfâim în zadar la ferestre... vântul era potrivnic. De ce ești tu, iubita mea, împotriva morilor de vânt
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
în oglinda apei e privirea unei fete. Eu o sărut și murim de râs; e frumoasă, și n-o mai văd niciodată. Sau altfel: mă ocolește, pe podu-arcuit, e toamnă, și-mbătrânește și ea, pe-o bancă. Să mă închin, lunii, din lunetă. DÂMBOVIȚA Nici vorbă, de-un raid pe chei. Dinspre hotelul „7 noiembrie” unde-ai stat sechestrat 7 zile în timpul Viscolului, s-o iei în jos, ocolind, prin Șelari, excortat din vitrinele fără șir de lungi rochii de mirese
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
pot s-o trateze fiindcă ține de viața închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
acum vei trăi la cheremul morților” ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te ia cu amețeală. cum iese pe poartă uca simte un gust ciudat în gură
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Coșovei JURNALUL MORILOR DE VÂNT Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfărâmate și - în general - nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni. Este un singur soare deasupra mea și o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie să fug, e necesar să mă ascund după gardul de sârmă al
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
atunci de-acasă cu pachet. la trecerea de pietoni mi-am lipit o ureche rece de urechea ei încălzită în autobuz ca un ștrudel fierbinte peste care torni înghețată. atîta ostilitate a naturii și societății ce o să fie în următoarele luni oboseală și frig și bani din ce în ce mai puțini o să construiască în jurul saltelelor un fel de scut magnetic un cocon paradoxal în care pieile și ciolanele noastre în sex și în somn o să se lăfăie în intensitate ca o ureche rece lîngă
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]