1,553 matches
-
1989, adesea cu trimitere la demolatoarea reformă din 1948. Grabnic se impune să ne reconsiderăm noi pe noi înșine, cu fireasca recunoștință față de oamenii de valoare care au dat și dau mai mult decât primesc, astfel spre a nu mai luneca prăpăstios pe imaginile mass-mediei la picioarele oamenilor de succes care nemăsurat mai mult pretind și iau decât ei dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966 1971 - la Iași a Școlii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
totuși cine Se-aude-acum vorbind cu vocea ta? Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi vine înapoi ca un parfum. Tu care poți picta lumina serii Învață-mă cum să adun în scris Undele timpului pe care luneci, Să te opresc în rama unui vis... — Parcă nu era vorba să ne însiropăm! mi-a replicat Ioana pe e-mail. — E doar o schiță de portret, m-am apărat fără con vin gere. Ce zici de o suită de tablouri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat. Ca din aripi, din mâini dau acum, lunecând de pe trepte pe străzi, parcă tot ne-auzim, cât de mult am să fug, tot la tine în rând mă visez concertând și-ți promit anonim, de oriunde voi fi, la chemarea-ți de oricând o să-ți fiu la cântatul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
depărtare? Căutarea s-a sfârșit. Ea ne desprinde ca două frunze ce-și deplâng căderea, prin amintiri s-a risipit tăcerea și sunt doritul vis...Ce te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăi de ceară Voi depune ale mele dulci săruturi Dar îmi rămân dorințele în urmă Și gânduri vin așa cum vine plicul Și vin mereu și trec și nu se curmă Când din dorințe mi-a rămas nimicul Nocturnă Noaptea când lunecă întinsă luna Iar din suspin a mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge Ușor în lunecarea lui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci își lua de-a valma grupa, fete și băieți, și-i ducea sub deal
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului în timp ce, sfrijit, celălalt picior rămase gol. Mi-am declinat identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-am mutat privirea la cel bun, lunecă și acesta într-o latură. La primirea sarcinii, neprevăzătoare, o dăscăliță făcu gălăgie că are copil de țîță. Fără a sta pe gînduri, Costică îi mai trasă o sarcină, numind-o șefa comisiei de femei. Doar cei care tăceau au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese vitejia să se Îndepărteze de sat, Își domolise curgerea și părea că dă să se oprească. În toată liniștea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii îmi șoptesc cuvântul drag! O, sfântă mamă, cer pe veci ascuns, În care vijelia vieții n‐a pătruns, Cu negurile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și nu e cu putință . Singurele amintiri ce le păstrez de la tine, Sunt mama ta și numele tău. Ia‐le, mi‐ai zis, ca să‐ți aduci aminte Din când în când, Că te‐am gândit cu gândul tău Din mine lunecând. și eu, descoperind ce‐mi dădeai, Deodată m‐ am îmbogățit fiind și nu te‐ am mai văzut copil Ci numai copilărind. (Din „Cuvântul Adevărului” nr.3‐4/2008, Edmonton - Canada) Irina, Brândușa Irimescu Născută 27 aprilie 1949 la Piatra Neamț ‐ d.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și după cum mi‐ s ochii, te bucuri sau te‐ntuneci, La patul meu, tăcută, veghind neadormită. Din câți copii pe lume‐s, nici unul nu‐ i ca mine. și cât mă vezi de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cărămidă, de suprafață curbă; o parte din aceste triunghiuri se sprijină direct pe pereții sălii și sunt desfășurabili; „în desfășurarea lor, ele au, ca directrice, nervurile curbe respective, iar, ca generatrice, o linie dreaptă ce pornește de la nașterea bolților și lunecă pe cele două nervuri până la cheie; alte triunghiuri sunt mărginite numai de nervuri curbe și sunt suprafețe curbe nedesfășurabile. Această deosebire își are originea în faptul că nu s-au prevăzut pe pereții sălii nervuri semicirculare care să le fie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu tot dichisul, pe când ei nenorociții de români erau cazați ca vai de ei. Dar rușii procedau așa, fiindcă aveau mare nevoie de nemți, care erau specialiști în mecanică și utilaje complicate, pe când românii făceau doar zidăria. Cred, că am lunecat puțin în latura aceasta a poveștilor despre război, în loc să spun aici, ce „bombonele” le mai pregătesc „democrații” actuali bugetarilor, adică, tocmai celor care i-au adus la putere. Astfel în viitor, pe lângă mărirea normei săptămânale de ore de muncă, se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bunurile dobândite de ei. Uite cum încet-încet se limpezesc lucrurile... Din câte îmi dau eu seama, ne-ar cam fi deajuns pe astăzi. Așa că a sosit vremea s-o luăm spre casă... Pornim apostolește de-a dreptul prin pădure. Deodată... lunec de parcă cineva mi-ar fi tras pământul de sub tălpi și... o iau la vale de-a berbeleacul pe povârnișul abrupt... Toate încercările mele de a mă agăța de vreo rădăcină sau lăstar sunt zadarnice. Lunec mereu... La un timp mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a dreptul prin pădure. Deodată... lunec de parcă cineva mi-ar fi tras pământul de sub tălpi și... o iau la vale de-a berbeleacul pe povârnișul abrupt... Toate încercările mele de a mă agăța de vreo rădăcină sau lăstar sunt zadarnice. Lunec mereu... La un timp mă opresc la rădăcina unui copac... O mulțime de puncte luminoase îmi joacă în față... „M-oi fi lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid ochii, dar o lumină puternică mă orbește. Îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o lumină puternică mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de-nțelesuri Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfințit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, că din nou să tremuri Cu mîna mea în van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gură dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! (1884) Mihai Eminescu La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]