10,288 matches
-
captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu picioare subțiri și brațe asemenea, puțin mai mare, probabil, decît un lup solid, dar nici pe departe de dimensiunea unui urs, așa cum își imaginase că arată?! Se grăbi să-și ajungă din urmă tatăl și să-i ghideze înaintarea. Oare părintele său avea idee în ce fel putea să arate vietatea care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
părintele său avea idee în ce fel putea să arate vietatea care le tulburase existența? Era tentat să-i minimalizeze forțele, să creadă că tot ce le ajunsese la urechi nu fuseseră decît povești răstălmăcite, dar își reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în confruntarea hotărîtoare. Dar, cînd soarta îi aduse în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în confruntarea hotărîtoare. Dar, cînd soarta îi aduse în față ocazia, nu i se împotrivi. Cum începuse totul? Acum îi era clar. Își amintea, de parcă abia s-ar fi întîmplat, cum îl găsise pe Lupino printre copaci, cum îl acceptase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecarea puiandrului, amarul zilelor care urmaseră, dorul lui și al celorlalți membri ai haitei. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tatăl. Era la un pas de a-și găsi și mama. Dar avea nevoie de ajutorul lor. Lucrurile nu s-ar fi putut potrivi mai bine! În răgazul de la plecarea lui Lupino, Arus avusese timp să chibzuiască. Un pui de lup, abia zburătăcit, își găsise tăria și curajul necesare pentru a acționa după chemarea inimii. Era un exemplu pe care nu-l putea ignora. Acum, el, conducătorul, trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și recăpăta drepturile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau astfel, închizînd în mijloc, ca într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau astfel, închizînd în mijloc, ca într-o capcană, adăpostul uman. Lupii captivi parcă înnebuniseră. Strigătele lor nu mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu colții legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i să se ridice. Puteți pleca acum!, le strigau, trăind împreună cu ei presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
hărăzită pînă atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici era casa lor. Asta era viața lor. Fuseseră cîndva obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Fuseseră cîndva obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din priviri pe Lupino. Se întîlniră la intrarea în adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă nu și-ar respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta e voința lor, și eu mă-nclin. Vei rămîne și tu lîngă Oameni? Lupoaica avu nevoie să tragă zdravăn aer
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
speranța că, într-o zi, vă voi revedea. Și acea zi, iată, a venit. Dacă vreți să închid ochii pentru totdeauna, lăsați-mă aici. Dar nu trebuie decît să mă luați cu voi pentru a mă naște a doua oară. Lupii captivi? Pe ei nu-i mai așteaptă nimeni acasă. Aici e casa lor, acum. Dar aici n-a fost casa mea niciodată! Lupino respiră ușurat. Avea atîtea de învățat de la buna sa mamă! Avea atîta dragoste de dat, și atîta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
parte din suflet cînd plecase și pe care-o regăsise mai prietenoasă, mai înțeleaptă, mai frumoasă. Acum ea era Hana, mîndria haitei. Și cine știe? Avea să devină, poate, într-o bună zi, Hana lui, a lui Lupino, a neînfricatului lup legendar... Cuprins Odată, demult. Filă de poveste / 5 CAPITOLUL 1 Lupino și haita / 11 CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului și ale prezentului / 23 CAPITOLUL 3 Hotărîrea / 32 CAPITOLUL 4 Plecarea / 41 CAPITOLUL 5 Istoria se repetă. Părinții / 45 CAPITOLUL 6 La
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Botezul lui Iisus ***, Bucuria lui Sănduțu ***, Castelul uriașului ***, Nașterea lui Iisus ***, Orbii și salvatorul ***, Pescarul cocoșat Jean de la Fontaine, Fabule Christina Hole, Bucuria Crăciunului Elizabeth Hough Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Crenguța H.B. Docan, Lupino sau minunata poveste a lupilor călători Redactor: Irina Scurtu Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2007 • Apărut: 2007 • Format 1/16 (70 ( 100) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
2007 • Format 1/16 (70 ( 100) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro Crengu]a Docan Lupino sau minunata legend\ a lupilor c\l\tori 6 1
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]