37,022 matches
-
Aburii se ridică din podeaua Încălzită, fumul de țigară se Împletește cu părul fetelor și desenează gri. În Valencia soarele se ridică, parcă pentru a le aminti oamenilor că mâine este o nouă zi. Obosiți, ne Îndepărtăm spre hotelurile noastre mâncând clasica shaormă. Încă o noapte de distracție sălbatică, Încă o n o a p t e v a l e n c i a n ă . Soarele se oglindește În spuma albă a mării. Mă uit atent și mi se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru romani, ci instituții/interfață pentru interacțiuni mai rafinate cu reprezentanții locali ai artelor, muzicii și literaturii. Desigur, nu mă Îndoiesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri în zbor). Poetul însuși regresează într-o nebulozitate solemnă, pe scară nu doar genealogică ci și biologică: "Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege/ a neamului meu/ din cețuri/ va veni seara
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
să o cumpăr pe insula mea, la Groix. Este un carnet de pescar. L-am văzut pe tatăl meu însemnându-și capturile într-un carnet asemănător, făcând bastonașe pe care le unea cu o liniuță orizontală. Când barele se atingeau, mâncam după pofta inimii. Când erau rare, făceam foame. Tatăl meu a fost unul dintre primii care au cerut cu tărie ca insula noastră să-și trimită și ea caietul de doleanțe. Dar nu știa să scrie nici o literă. Așa că preotul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ar părea, anumite persoane trăiesc în acest lăcaș de multă vreme, unele s-au născut chiar aici, da, s-au născut în acest spital, au trăit toată viața printre nebuni, chiar dacă nu sunt nebune, au purtat scutece de nebuni, au mâncat hrana nebunilor, au fost îngrijite și distrate de nebuni, și se găsesc în situația de a le fi frică să iasă din spital, căci cei care nu sunt nebuni li se par bizari și imprevizibili. ș?ț Domnul de Sade
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
mai spuneam una, alta despre Ceaușescu. Iar ei supărați: ce cult al personalității deșănțat, ce mizerie! Acum cîțiva ani, măcar de 23 August aveau și ăștia grijă să se mai găsească ceva prin Alimentare! Ce le dai la copii să mănînce? După o asemenea întrebare, firește că îmi dădeam drumul la gură. Nu știu dacă am fost pe lista de interese ale ziariștilor care se ocupau de turnătorii. Din cîte am aflat, aceștia aveau obiective la ei în redacție. Se pare
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
aclimatizeze la temperamental oarecum desfrânat, ca o recoltă a egoismului tutelar ce riscă să înăbușe în mare măsură ceea ce este blând și elevat, nobil și profund. în al doilea rând pentru că, la vârsta lui Radulovic, aproape tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi intonațiile aproximative, atacurile violentate), ce nu intră în siajul unui stil plivit, epurat de buruienile excesului. Uneori avântul arsis-ului e prea con fuoco, prea plin de
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
făcea peste un milion. Detalii în legătură cu profesorul,... cerșetorul îmbogățit, le aflasem de la un coleg de-al lui, mai puțin norocos și care se dădea liber cugetător, cam ca Diogene, fără butoi. Când făcusem cunoștință cu el, tot pe la Universitate, tocmai mânca lacom ceva dintr-o gamelă cazonă, ciobită. Cunoșteam. Și eu, pe front fiind, într-o zi de vară, mâncasem dintr-una la fel. Fasolea era atât de fierbinte, - abia scoasă de la cazan, - încât vreo jumătate de ceas, așteptasem cu ochii
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
norocos și care se dădea liber cugetător, cam ca Diogene, fără butoi. Când făcusem cunoștință cu el, tot pe la Universitate, tocmai mânca lacom ceva dintr-o gamelă cazonă, ciobită. Cunoșteam. Și eu, pe front fiind, într-o zi de vară, mâncasem dintr-una la fel. Fasolea era atât de fierbinte, - abia scoasă de la cazan, - încât vreo jumătate de ceas, așteptasem cu ochii pe ea, să se răcească, deși muream de foame. Alături de gamelă, jos, sub ea, - mânca mazăre - văzui o broșurică
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
o zi de vară, mâncasem dintr-una la fel. Fasolea era atât de fierbinte, - abia scoasă de la cazan, - încât vreo jumătate de ceas, așteptasem cu ochii pe ea, să se răcească, deși muream de foame. Alături de gamelă, jos, sub ea, - mânca mazăre - văzui o broșurică jegoasă. Mă aplecai puțin, să văz mai bine: era, culmea, Magna Carta A.D. 1215. Bilingvă! Nu mai văzusem. Eu, acasă, în birou, - dacă îmi permiteți - am un afiș uriaș al ei, cumpărat de la Londra, cam de
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
peste 80 de ani sau cei care au aflat când le-au povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de-atâți economiști Și business-mani, foști securiști... Că noi n-avem economie Da-n schimb, avem economiști Ce fac producții pe hârtie, Ca-n vremea când erau marxiști... Ei la recepții și-n saloane. Iar câmpul zace nearat; Că noi mâncăm simpozioane Stând patriotic în rahat!... Bancheri, savanți în exprimare, Au spus: „N-avem lichidități”... Și, pentru asta, fiecare Vrea încasări, dar nu și plăti. Iar eu mă-ntreb, nenorocitul. Ce n-am în buzunar un pol: Păi, dacă de lichid
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura, O semnează numai el. Superficiență Petre e de pus în râma Teatru, proza, epigrama, Sonete sau poezie Publică și apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat zilele-n sac Și partidul l-a damnat Preferând un „prostănac”. Șuvița marinarului Dacă ți-ai tăiat șuvița Zice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Știi (mi-am șoptit, după ce totul se terminase), Totul s-a întâmplat exact cum trebuia să se întâmple și se mai întâmplase. SACRIFICIU Azi e ziua cea mare, Ziua când singur mă duc prin Altar, Îmi scot inima Și o mănânc. Ce delicioasă e! Zeul zâmbește, mulțumit; El știa așa dar... VIAȚA CĂ O CLIPĂ M-am trezit Crezând că-i diminea?a. Era deja zi. Pasarelele cântau. Așa c-am mai zăbovit un pic, Scriind această poezie. PAȘI SPRE POEZIE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
comision cinstit, fără a părea un șperț sordid, necuvenit, și cu urmări benefice, oneste. Totul pe știință, pe știute în general, cu acordul conducerii și cu admiterea clientului. Contabilul, care își dădea seama, și care era obișnuit cu ciubucuri, își mânca trabucul în gură. înțelegea, însă era peste el și peste tertipurile lui mărunte și cu avizul bosului... How do you do, Boss?!..."
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
dete seama că venea din insul lui și pe care îl auzi isprăvindu-se degradat. - Ce-ai fi făcut, tu Mnir? Te-ai fi explicat? - M'aș fi sinucis, răspunse Mnir. (...) Și cum să te explici? Să afirmi că ai mîncat prea mult, că suferi de lăbărțarea sfincterului, să filosofezi denunțînd iresponsabilitatea și lipsa de bun simț a intestinului gros? Să spui "Domnișoară, m'am născut cu o muzică undeva și fără să vreau eu cîntă?" Chiar așa... Aici, în Kuty
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
ce dura patru zile, ori care anunțau în ultimul minut că "s-au îmbolnăvit" și nu mai pot participa. Dar nici lor nu le venea să creadă că circulăm în vagoane de clasă noaptea, ca să economisim banii de hotel, că mîncam hrană rece adusă de-acasă în valiză și că absentam de la excursiile organizate, nu ca să ne vizităm niște rude, cum ne scuzam față de gazde, ci ca să mergem la bibliotecă. Este adevărat că în 1956 și 1957, cînd am însoțit formația
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
peste 80 de ani sau cei care au aflat când le-au povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de-atâți economiști Și business-mani, foști securiști... Că noi n-avem economie Da-n schimb, avem economiști Ce fac producții pe hârtie, Ca-n vremea când erau marxiști... Ei la recepții și-n saloane. Iar câmpul zace nearat; Că noi mâncăm simpozioane Stând patriotic în rahat!... Bancheri, savanți în exprimare, Au spus: „N-avem lichidități”... Și, pentru asta, fiecare Vrea încasări, dar nu și plăti. Iar eu mă-ntreb, nenorocitul. Ce n-am în buzunar un pol: Păi, dacă de lichid
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura, O semnează numai el. Superficiență Petre e de pus în râma Teatru, proza, epigrama, Sonete sau poezie Publică și apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat zilele-n sac Și partidul l-a damnat Preferând un „prostănac”. Șuvița marinarului Dacă ți-ai tăiat șuvița Zice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]