1,406 matches
-
anumite persoane adoptă puncte de vedere total diferite de cele pe care le susțineau Înainte sau se opun ideilor momentului. Vor cu orice preț să transmită un mesaj și adesea o fac Într-un mod nenuanțat. Sens: „Pleacă-ți capul, mândre sicambru: să adori tot ce ai ars, și să arzi ce-ai adorat!” Compensare: Să Înțelegi că nu ai nici o ieșire de rezervă: trebuie neapărat să-ți asumi consecințele oricărei atitudini intelectuale marginale. (Vezi exemplul lui Bill Clinton, p.) d
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
1903 (Anul IX) Vocea Tuto vei să‐ și spună că este organ al Partidului Naționalist și că are deviza înscrisă chiar sub titlu: „Nimic de la jidani, ‐ nimic prin jidani, ‐ nimic cu jidanii”. În Vocea Tutovei nr. 35 din 1891, Simion Mândre scu scria: „Lupta mea de până acum n‐ a fost cu totul zădarnică. Am sădit în inimile bunilor români antisemitismul care s per că‐ l vor duce mai departe... N‐am avut și n‐ am nimic cu jidanul ca om
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe soț, ce te-a cules Că pe-o pomană. S-asculți te-ai zgîrcit, Si meriți lipsa care te-a lipsit. CORDELIA: Timpu-arăta-va viclenia ce-a ascuns; Cin' coperă greșeli, rușinea-l ia în rîs. Să propășiți. FRANȚA: Hai, mîndră mea Cordelia. (Ies regele Franței și Cordelia) GONERIL: Sister, it is not little I have to say of what most nearly appertains to uș both. I think our father will hence tonight. REGAN: That's most certain, and with you
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să jur că este cu mult mai rău decât pe timpul celor trei ciobănași din baladă, dintre care doi se simțeau suficient de bărbați să- i facă felul celui de al treilea, fiindcă, nu numai că avea oi mai multe, și mândre, și al naibii de cornute, ci și fiindcă l-au mirosit că era suficient de blegoman, încât să nu pună mâna pe bâtă și să le crape capul de cum apăreau de după colțul stânei. Dar credeți-mă domnii mei, că am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată localitate de tabăra militară un cătun cu câteva căsuțe gheboase și nu prea arătoase, pe ulițele căruia se arătau din când în când, mândre de ele, pe lângă capre și juninci, fetele satului la care, împreună cu ceilalți militari, fluierând a pagubă, priveau cu nostalgie prin binoclu; în special la două dintre ele care, neștiind că sunt luate în colimator, atât din profil cât și din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pînă la locul și data cînd a fost găsit. Din cînd în cînd povestește și cîte o ,,tărășenie “ a familiei academicianului Condurache, care a trăit în această casă-muzeu, sau pățaniile lui Carol al II-lea care avea și el ,,o mîndră la Chioaia la Butucării “. Ultimele încăperi pe care le-am vizitat au fost biblioteca și camera de lucru. Colecțiile au început să se deterioreze, deoarece acoperișul este spart. ,, Plouă peste tot, nu dovedesc cu toate oalele și cratițele pe care
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
realitățile europene ale veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea a dezvăluit faptul că nici în marile literaturi vestice etapele evoluției literare nu pot fi trasate în granițe clare și irefutabile. Trecerea de la un curent la altul, afirma Vicu Mândra, sintetizând la rândul său concluziile unor exegeți străini, a presupus existența unor perioade complexe, de amestec, care au dus, spre exemplu la o "coexistență dinamică"195 a clasicismului cu romantismul în literatura universală de după 1780. În spiritul lui G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Battle of the Books: History and Literature in the Augustan Age, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1991. 79. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizației române moderne, Editura Științifică, București, 1972. 80. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, București, 1981. 81. Mândra, Vicu, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973. 82. Manolescu, Nicolae, G. Călinescu, critic, poet și prozator, prelegere susținută în cadrul Cursurilor de vară și a colocviilor științifice ale Universității din București, Brașov, 1975. 83. Manolescu, Nicolae, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru literatură, București, 1969, p. 12. 192 Ibidem, p. 11. 193 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, vol 1, Editura Aula, Brașov, f. a., p. 219. 194 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972, p. 516. 195 Vicu Mândra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973, p. 7. 196 Cf. G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 197 Cf. Vicu Mândra, op. cit., p.7. 198 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1972, p. 516. 195 Vicu Mândra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973, p. 7. 196 Cf. G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 197 Cf. Vicu Mândra, op. cit., p.7. 198 Cf. Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea, Editura Minerva, București, 1998, p.174. 199 Idem, p. 171. 200 Grigore Alexandrescu, Poezii. Proză, Editura Ion Creangă, București, 1980, p. 111
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țesut și gherghef. Dar nicio osteneală, oricât de mare și de lungă, nu fusese prea apăsătoare. Se găsea oricând vreme pentru tors și țesut, pe lângă dereticatul făcut prin casă. Din răbdarea unor mâini harnice, se făcea veșmânt ales cu care mândrele furau privirile flăcăilor. Culori intense, de roșu și galben, aprindeau pe fundaluri negre și albe bundițe, ii, catrințe, bârnețe și năframe. Țăranii așteptau cu nerăbdare ca magia acestei nopți sfinte să izbăvească satul de spiritele rele și hâde. Și nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ei; eu; foc; frații; frumusețe; funcționează; haită; ieșire; important; importantă; inimă; interesantă; iubire; iubită; iubiți; iubitoare; împărtășire; împlinită; închegată; încredere; încrezut; îndeplinire; întregită; înțelegătoare; jertfă; lecuire; legătură; livadă; Manciu+Tania; mare; masă; ai mei; întregii membri; minciună; minunată; minune; mîncare; mîndră; mîndrie; model; motivație; mult; multă; mulți; muncă; muzică; necondiționat; neprețuit; nevoie; norocoasă; părinți și copii; surori; parteneri; patrioți; perfecțiune; persoane; persoane dragi; persoane iubite; petrecere; pilon; poartă; pozitiv; prețios; prietenoasă; probleme; sprijin; ramură; răbdare; relații strînse; relaxare; responsabilitate; reunire; reunită
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
e bună lauda; laude; lăudabil; lăudare; lăudat; lăudător; lene; linguri; lingușea; lingușeală; a linguși; lingușire; lucru bun; doar mama; manipula; a se da mare; marfa; mari; mașină; măguli; măgulire; măreție; a mări; mărinimie; a merita; nu merită; a minți; mîncare; mîndră; a se mîndri; modest; fără modestie; motivare; mulțumi; mulțumiri; nașpa; nenorocire; nepoata; nesimțire; nesuferit; nimic; nimic frumos; noroc; nou; obstacol; om deștept; omagia; omagiere; omul; onoare; onora; parșivitate; pasiune; pălăvrăgi; părinte; pedeapsă; peria; persoana; persoană; o persoană; pestriț; pițipoancă; place
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
umfla plânsul din senin. Când s-a întors, era delicios: bronzat, cu niște cearcăne sexy (de la diferența de fus orar) și vorbea deja cu un ușor accent american. Prima lui întrebare a fost despre progresele mele culinare; i-am arătat mândră cele peste 30 de ouă fierte în lipsa lui și aliniate frumos pe calorifer, ca să rămână calde; noroc că eu eram mai ispititoare... Vreo două ore ne-am potolit dorul de celălalt, apoi a cerut time-out pentru realimentare; o fi nimerit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
clanță; renunță și se întoarce cu un plus de nervozitate și neputință; spre sfîrșitul acestui moment, vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și) Că repede v-ați mai blegit și voi, dragele bunichii! Lasă că vă face bunica iar mîndre. (ajunge lîngă vasul de flori lîngă care stă Vecin 3) Hai, scoală-te și dumneata, domnișoară Pelargonium, hai, sus! Alex: Bunică, udă-l și pe el... Bunica: Pe cine? Alex: Pe homo canis... Bunica: Asta ce floare-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a meselor, a scaunelor, a laițelor, a paturilor, a lăzilor, a stâlpilor de la horn, a ușilor, a pereților, a icoanelor, a oglinzilor și a grinzilor. 98 După moarte omul își pregătește "o altă casă", de pe-trecere din această lume: "Mândră căsuț-ai avut / Și-aceasta nu ți-o plăcut, / Alta nouă ți-ai gătit. / Nu ți-ai gătit de trăit, / Ți-ai gătit de putrezit." 99 În cele mai multe părți din Bucovina și, mai ales, din comuna Fundu Moldovei din județul Suceava
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în barbă. / Și tu-i fi cea mai de treabă / Mai frumoasă, / Mai sănătoasă și mai voioasă."63 Element purificator și psihopomp, apa cunoaște multiple ipostaze care structurează spațiul poetic ca spațiu al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sfânta lună / Mre nună, / Și steluțe / De drușcuțe, / Luceferii vătăjei / C-aceia-s mai frumușei / Să ne fie drag cu ei!"80 Intensitatea trăirii transformă "cântecul" în rugă către formele originare ale vieții: "Soare, soare, sfinte soare, / Ține, ține, ziua mare, / Că mândra mi-i călătoare / Peste munți și curți, / La părinți necunoscuți / Și la frați neîntrebați"81 sau "Codrule cu frunza ta / Primește-mă cu mândra! / Bucuros că te-aș lua, / Dar ți-e mândra tinerea / Și-i face păcat cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în rugă către formele originare ale vieții: "Soare, soare, sfinte soare, / Ține, ține, ziua mare, / Că mândra mi-i călătoare / Peste munți și curți, / La părinți necunoscuți / Și la frați neîntrebați"81 sau "Codrule cu frunza ta / Primește-mă cu mândra! / Bucuros că te-aș lua, / Dar ți-e mândra tinerea / Și-i face păcat cu ea! Codrule, Măria ta / Tu-mi știi mie viața / Și eu ție cărarea; / Tu-mi știi mie zilele, / Eu ție izvoarele!"82 Spațiu al confesiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n tine, / Cu mândruța lângă mine. Las` să spuie pământul, / Că el mi-a fost așternutul, / Las` să mă spuie frunza, / Că ea mi-a ținut umbra."83 sau "Lună, lună, ești nebună / Ce lumini noaptea pe brumă? / Eu cu mândra în zăvoi / Și tu lumini după noi, / Eu cu mândra intr-un casă / Și tu lumini la fereastră."84 Elementele primordiale își recapătă viața proprie în cadrul ceremonialului de înmormântare, "petrecerea" din astă lume se face în deplină armonie cu destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că el mi-a fost așternutul, / Las` să mă spuie frunza, / Că ea mi-a ținut umbra."83 sau "Lună, lună, ești nebună / Ce lumini noaptea pe brumă? / Eu cu mândra în zăvoi / Și tu lumini după noi, / Eu cu mândra intr-un casă / Și tu lumini la fereastră."84 Elementele primordiale își recapătă viața proprie în cadrul ceremonialului de înmormântare, "petrecerea" din astă lume se face în deplină armonie cu destinul cosmic. Elementele cosmice întrețin legătura dintre lumea de aici și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e de mare. / Cine n-are dor pe luncă / Nu ști luna când se culcă/ Și noaptea câtu-i de lungă, / Cine n-are dor în lume / N-are inimă, nici nume. / Eu am două doruri grele: / Dorul meu și-al mândrei mele / Și trăiesc numai cu ele!"108 Paroxismul trăirilor sufletești ipostaziază multiplele fețe ale sentimentului uman, fie că este de înstrăinare, de suferință sau de dor, ca participare cosmică la viața de zi cu zi. Paralelismul explicativ, îmbinat cu paralelismul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]