3,499 matches
-
că tipa îl jignise cumplit, refuzându-l fără să-i spună, credea el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
divinizează. Despre acești oameni scriu ziarele, lor li se fac fotografii (ce importanță are aici fața!), care apar în reviste, și puțin mai lipsește ca asemenea oameni să nu devină o mândrie națională. Poți să înțelegi când o națiune se mândrește cu un Beethoven, Voltaire sau Tolstoi (deși, ce caută nația aici!), dar, dacă o națiune este mândră că toracele lui Ivan Țâbulkin e mai puternic decât cel al lui Hans Müller, nu vi se pare, domnilor, că o asemenea mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cap în cap cu a lui și a lor. Pe câțiva dintre cei desprinși din lumea satelor de pe Dunavăț și Dunavicior (Pârâul Roșu) i-am prinsă în paginile acestei cărți, considerându-i drept personalități cu care satul putea să se mândrească. Desigur, se va spune că de ce nu-i trecut sau nu-să trecuți și alții mai meritoși, ajunși mai susă în ierarhia socială. I-am înscrisă aici pe cei despre care am avut date și cunoștințe, însă lista nu-i închisă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din Paris ce-i respingeau volumele de versuri și de proză pe care el le trimitea neîncetat, a identificat editura care publicase romanul ca fiind o casă de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se vîră mereu În dandanale politice, Însă inimos. S-au căsătorit civil, fără invitați. Eu am aflat după o lună. Niciodată nu mi l-a prezentat pe soțul ei. Miquel se numește. Sau cam așa ceva. Presupun că nu se prea mîndrește cu tatăl ei, și n-o Învinovățesc. Acum e altă femeie. Să știi că a Învățat chiar să Împletească și mi s-a spus că nu se mai Îmbracă precum Simone de Beauvoir. Într-una din zilele astea poate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care are motive să se mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își dă seama destul de exact că împotriva lui e neputincios. Când am văzut că Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Stroeve personal la Roma. Toate erau expuse în așa fel încât să scoată cât mai mult în evidență efectul lor decorativ. Se mai găseau și o serie de tablouri de-ale lui Stroeve, în rame splendide. Întotdeauna Stroeve se mândrise cu gustul lui artistic. Nu-și pierduse niciodată aprecierea pentru atmosfera romantică a unui atelier de artist, și cu toate că acum această priveliște îi dădea un junghi în inimă, fără să se gândească ce face, schimbă puțin poziția unei mese Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Melpomene, poate Calliope, nu știu bine acuma, toate zeițele astea au dat-o pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită, parcă venită de pe scena Operei, făcea niște serbări grozave la școala unde lucra, copiii și părinții o divinizau, erau mândri de ea, când mergea printre rândurile de bănci, elevii o mângâiau pe fustă, pe la spate, să nu îi vadă tovarășa învățătoare, sperau ei că nu-i vede. Dar ea-i vedea și-i iubea. De la amândoi, zeii din familia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curge apa?, de ce cresc pomii?, de ce zboară păsările?, dar de ce nu zboară copacii?, că o și exasperam, iubeai grozav izvoarele, te așezai pe margine de Olt și cântai, așa cântai, că te ascultau toate și toți, se deschideau florile, se mândrea femeia-dăscăliță, maică-mea, nu puteam să te smulg de lângă izvor, dragule, parcă vorbeai cu el, vă înțelegeați. Ți-am cumpărat odată, îmi tot povestea, când aveai și tu patru ani, un ochean din ăla cu bucăți de sticlă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușor, dac-ar mai fi și gratis!, glumea băiatul preotului din Cristești, măi, tată, ai putea să-l împarți enoriașilor, că primești înapoi înzecit. Așa era, părintele avea de toate, era iubit în satul său, oamenii veneau la biserică, erau mândri de vocea preotului, de slujbele lui, sărbătorile erau sărbători. În dreapta casei lor, departe, se vedea Muntele Kogaion cu vârful ascuns în nori, răsucindu-și întunecos spre cer pădurile misterioase, întors în sine însuși, așteptând, primejdios ca frumusețea. Intri, înconjori casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestise că, în artă, înaintea Primului Război Mondial, artiștii s-au întors, în dorința lor de nou, spre africani, explozia formei a venit de la Africa, noutatea de acolo a venit, de la cea mai îndepărtată civilizație. Peste ani, orașul îl adoptase și se mândrea cu el, lumea orașelor îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
este o icoană nefericirii de fiecare dată când ne vizitează. ROSALIND: N-a fost decât o mică poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semn că între el și Dumnezeu era un pact de fidelitate pe care, respectându-l, i-a fost îngăduit să plece și să ne lase singuri să ne descurcăm cum vom putea, mai necăjiți și mai lipsiți de apărare, dar mândri că am putut să-i fim prin preajmă. ― Ce mai este pe la Botoșani, puiule? mă întreba când reveneam din vacanță. ― Sunt toate bune. ― Așa gândeam și eu, ce li se poate întâmpla lor? Dar, ia spune-mi, dealurile...Dealurile, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a rugat să mă apropii și, când am făcut-o, mi-a spus că sunt... Fata roși un pic și se opri. Continuă, i-am zis. — ...că sunt foarte frumoasă și că e sigur că tata și mama sunt foarte mândri să aibă o fată ca mine. Se uită ușor jenată spre părinții ei: — Nu inventez, spuse ea cu un glas în care se simțea un fel de amuzament. Pe cuvânt, asta a zis. — Te cred, Sarah. Ce altceva a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aceste straturi ursuze de uniform salpetru ale minții. Resimțim graba de a ieși mai curând în ziua fenomenală, unde construcțiile științei își desfășoară siluetele lor limpezi. Totuși nu trebuie uitat că garanțiile atâtor turnuri și înflorite acoperișuri cu care ne mândrim zac tocmai în aceste prăpăstii. Și atunci nu putem precupeți admirația și respectul (chiar dacă un fel de teamă superstițioasă persistă totuși) bărbatului al cărui destin a fost să arunce sondajul cel mai adânc în aceste funduri, pentru a ne aduce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani atât se forfotesc, Mă voi mândri că nu le sameni Și-atunci mai tare o să te iubesc. Referință Bibliografică: IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
vremi de coșmar social-politic”. Poetul Ion Lazu are cultul prieteniei. Cred că el a scris această carte cu gîndul luminos de a nu lăsa să piară în negura vremii și vremurilor acei oameni minunați cu care neamul nostru se poate mândri oricând, el nu poate fi prin natura să de bonom „un fel de spirit pedepsitor în lumea scriitorilor” ci îi vede pe ceilalti corect, cu înțelegere, stima, respect, cu prețuire colegiala. Recunoaște valoarea națională a celor meritorii (Arghezi) dar ține
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
TOT care cuprinde o țară frumoasă, un neam străvechi ... ”, afirma Georgeta Resteman, accentuând cu precădere în materialul pregătit importanța păstrării și promovării limbii noastre și a valorilor culturale românești, oriunde am viețui pe acest pământ. "Dragi români, Să fiți mereu mândri că sunteți români și să arătați tuturor acest lucru. Să respectați limba noastră strămoșească, elementul care ne definește ca români, pretutindeni în lume.” - îndemnă în finalul mesajului transmis românilor din insulă domnul Cristian David - ministru delegat al românilor de pretutindeni
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
Labiș și Octavian Goga. “Sunt mândră că sunt româncă!” - a afirmat în finalul alocuțiunii sale pline de cuvinte calde care au atins sufletele audienței, Geta Elia Voicu, artist plastic și poet, realmente un OM și un ROMÂN cu care suntem mândri aici, în Cipru. În cadrul manifestării fost prezentat, mai apoi, un material primit de la doamna prof. Aneta Boț din Iași, coordonator al Revistei „CLARITATEA” - publicație care promovează creațiile literare și artistice ale elevilor Liceului de artă din localitate, prin citirea unor
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
și nu este de conceput ricanarea lui cu tot felul de opreliști dezonorante. Ce-ar fi însemnat dacă autoritățile Iașului ar fi boicotat întâlnirile junimiste de la Casa Pogor? Sigur, situația e diferită, casa Pogor era particulară, dar administrația Iașului se mândrea cu cenaclul patronat de Maiorescu. Or, în condițiile când cultura nu se mai definește prin ansamblul valorilor spirituale tezaurizate de societate la un moment dat, ci prin acțiuni creatoare, prin informații și identități disponibile în supermaketul cultural global, ar fi
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
cu multă plăcere articolul scris de dumnealui, numi ,,Români Geniali,, în care aducea date concrete despre oamenii minunați, genii ai României care au lăsat peste ani pe fata lumii semne și fapte că noi și generațiile viitoare să ne putem mândri. Amintea printre altele despre românul Dumitru Văsescu care a construit automobilu cu motor cu aburi în anul 1880, despre Victor Babeș care așa cum știm a realizat primul trata de bacteriologie din lume în 1885. Urmează alte exemple că; În 1886
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
plecați în lumea de dincolo. Îi era foarte dor de ei și uneori aveam multă nevoie de sfaturile lor, mai ales în perioadele dificile. Spera din suflet că acolo unde se află spiritul lor să aibă lumină și să fie mândri de ea! A doua zi au trecut ca să o ia pe Eva și au plecat cu toții câteva zile în vacanță la Marea Moartă. Tot drumul au glumit și au spus bancuri despre doctori, iar Eva le-a cântat multe cântece
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
în timp ce gătea sau spăla, mama îi recita din poemele lui George Coșbuc. Tatăl, ofițer de profesie, un om deosebit, foarte disciplinat în tot ceea ce făcea și foarte sever, a educat-o în stil spartan. Deși nu a lăduat-o niciodată, se mândrea cu fiecare realizare a ei, oricât de mică. Tot el a fost și cel dintâi cititor al versurilor viitoarei poete, versuri compuse în primii ani de școală. Înainte de ea, nimeni din familie nu mai scrisese poezie, de aceea Cornelia Bălan
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]