7,613 matches
-
-o pe cea a Luanei. A fost numită șef de proiect, și-a ales echipa iar Dede Voicu s-a ferit să se mai apropie de ea ca dracul de tămâie. În ziua aceea, însă, Dumnezeu a pedepsit-o pentru mândria de care dăduse dovadă. I-a luat ceva ce nu credea că va pierde vreodată. Se grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse. Deși era abia ora șase, îl găsi în pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cei fără mamă, piatu, iar altele pe cei care și-au pierdut amândoi părinții, anak yatim piatu. E important să vorbim cât mai corect limba noastră indoneziană, le-a mai spus profesorul acela, să o folosim cu grijă și cu mândrie. Toate astea l-au tulburat profund pe Adam. Devenise el oare orfan o dată, sau de două ori? Era un adevărat orfan, unul mai de plâns decât ceilalți? Ajuns acasă, a consultat dicționarul lui Karl, care rămăsese pe etajera cea mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alb care fluturau În vânt și le dădea o Înfățișare marțială, cocoțați câte trei pe câte-o motocicletă, se strecurau printre mașini roșii și albe pe străzi roșii și albe. La fiecare pas, orașul roșu și alb era contemplat cu mândrie de chipul veșnic tânăr al președintelui, admirabil conservat În momentul Independenței din 1945, plin de forță virilă și totodată binevoitor. Cel puțin se mai schimbă cenușiul, Își spuse Margaret. Dar pentru ea Începea să fie plictisitor. Văzuse treisprezece sărbătoriri ale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îl făcea să se simtă slăbit, amețit și gata să izbucnească În lacrimi. I s-a părut că aude paraziții unui radio, un bâzâit neclar, punctat de voci mormăite, un fragment dintr-o arie de coloratură, știrile, ura, ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le mai deslușească. Nu mai știa ce-i cu el. S-a sprijinit de trupul uscățiv, Însă surprinzător
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sfârșit, ai spus o vorbă Înțeleaptă. Unde să te duci În altă parte? Mai bine stai pe loc și fă-o pe mami fericită. N-am unde să mă duc În ală parte. Așa-i! Mai Înghite-ți și tu mândria din când În când. O să-ți placă la C.M.R. O să-ți facă bine, o să vezi! S-au urcat În Mercedes. Străzile erau foarte luminate și erau multe mașini, pentru că seara era călduroasă, liniștită și abia Începuse. 20 Nu erau multe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
corpuri? Aproape sigur. Iar acum, după ce ați observat asta, nu vi se par stângaci și stânjeniți? Iar asta nu poate să fie urmarea lipsei de meșteșug a artistului, pentru că javanezii sunt bine Înfățișați, plini de umanitate, de grație și de mândrie. Ei nu pun În Încurcătură privitorul, așa cum o fac olandezii cu capete mari, ci formează o parte din peisaj; nu sunt În zdrențe, poartă saronguri și turbane de batik. Sunt Înfrânți În acea bătălie, dar ei Își păstrează umanitatea, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aristocratic din Dresda. Însă tot timpul ăsta a nutrit pasiu nea picturii animalelor sălbatice, Îndeosebi a leilor. Îi văzuse cândva la circul lui Henri Martin, la Haga, și se simțise atras de instinctele lor de nestăpânit. S-a identificat cu mândria, cu firea lor fioroasă, și a creat lucrări monumentale care Înfățișează aceste animale săbatice, dar nobile, atacând șerpi, cai sau ofițeri olan dezi la vânătoare, fără să țină seamă de faptul că În Java nu sunt lei. Apoi, după ce s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la Nina, nu i se împotrivise niciodată și într-o zi, fără nici un semnal de alarmă, i se tăiase accesul în casa profesorilor. Și fetișoara asta, gândi, parcă ce minune mare de capul ei, o biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de muncă, decât compasiunea inginerului căruia trebuia să-i fie și recunoscător până la urmă că se interesa de soarta lui. Nu era deloc maleabil, mândria la el căpătase proporții absurde. Inginerul nu întrevedea nici o soluție la îndemână. Ăsta ori pleacă, ori se sinucide, își spunea, altă soluție nu are. Se simțea și el neputincios în fața unui asemenea om. Neadaptabilitatea ființei umane duce la drame. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o stăpâni regretul, numai o clipă, apoi intră pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie de sânge fierbinte. Atunci știu că nu i se va împotrivi, că îl dorește. Se detestă. O furie scurtă ce-i împăienjeni mintea. De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine că am fost înlăturată cu brutalitate. Dar ceea ce se petrecea cu ea era mai presus de orice întrebare logică și când îl percepu că i s-a abandonat total, cu toată ființa lui, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca și cum s-ar fi revăzut după o absență accidentală, și în toate acele luni, el n-ar fi știut ce înseamnă să fii cu o femeie, atunci avu impresia că ceea ce-i spusese era adevărat și ea se îmbătă de mândria de a fi simplu, femeie. Avusese șansa să cunoască, în sfârșit, o afecțiune trainică, de suflet, iar ea alesese, fără să judece prea mult, o voluptate care se construia artificial, fără o bază de pornire și care avea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde o fi locuind el nu există o femeie cu care să ia dimineața micul dejun și să-i observe micile neglijențe vestimentare, să i le corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când a apărut lângă el în cămașă de noapte. Ovidiu arăta aproape desfigurat de neliniște. Asta mă întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este? Nu știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta am nevoie de el, trebuie să o știe, ce păcat că n-am putut să i-o spun niciodată, în dragoste nu-i bine să existe mândrie, el mi-a zis, mi-a zis atâtea vorbe frumoase cât să-mi ajungă pentru o sută de amintiri. Eu nu am reușit în toți anii ăștia să trec peste faptul că am fost abandonată pentru alta, că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un profund respect. Sfios, vrând să pară exact ceea ce este și nimic mai mult, domnu’ Trandafir ,,mult s-a minunat” de această întâmplare. Nu se spune nimic despre mândria lui, despre satisfacțiile de a fi impresionat pe mai marii ,,școalelor”. El nu-și învăța elevii decât din dragoste, nici pentru că trebuia, nici pentru că i se plătea și nici din pricină că se temea de cei mari. Relația sa cu învățăceii este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușor de noi. Avea un cap mic, cu doi ochi ageri și două urechi ascuțite, având fiecare câte un smoc de blăniță roșie în vârf. Trupul era micuț și îmbrăcat în blăniță moale, iar coada stufoasă și-o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
săbii. Apoi crinii cei mai înalți și mai drepți cu floarea lor albă și încărcată de polen galben te îmbie cu mirosul lor amețitor. Trandafirii roșii ca sângele sunt cei mai mirositori și mai îmbătători dintre toate florile. Ei sunt mândria grădinii mele. O plasă de zorele mov se împletește printre toate aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece în miros cu celelalte flori. În grădina mea se află mai multe flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a izbi în credința, în admirațiunea și în fala românilor! Și ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii de noi, românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungașii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor mândria și dragostea pentru Delta Dunării. Stuful aplecat deasupra luciului apei forma o galerie ca în basme. Soarele se înălța pe cer, forfota începea... Vraja răsăritului se destramă, iar alta începe... Daniela Pascu, clasa a V-a C O zi de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înalță impunătoare, cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii foarte înalți și drepți cu floarea lor albă și mirosul lor amețitor, plin de polen galben. Trandafirii roșii ca sângele sunt mai îmbătători și mai mirositori decât toate florile. Ei sunt mândria grădinii mele. O plasă de zorele mov se împletește printre aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu celelalte flori. În grădina mea se află și alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]