5,997 matches
-
cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în plancton, le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident, fără voia lor. Pe sub mâneca de stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o senzație ciudată. Simțea emoționat cum sângele Cosettei pleacă din ventriculul stâng prin artera aortă, răspândindu-se prin capilare de-a lungul superbelor ei țesuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o spun acum că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă să le slugărești, zău, doamnă Norico, mă și speriai, cum a știut dulapul să-mi ceară mie să văz de el. — Știu eu ce să zic, nu-ți mai bate capul cu asta, a fost o simplă Întîmplare. — Ei, Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază de bani. Dar nu poți folosi banii cu care trăim ca să te-apuci de treaba asta, Frank. Du semințele alea înapoi în seara asta și ia banii. Mama se ținea de mâneca lui. Acum îi era teamă să-i dea drumul. — Dă-te de pe mine. Termină dracului! Poți foarte ușor să faci rost de mâncare săptămâna asta. Du-te și vinde niște bijuterii de-ale lui Mae la barul din oraș. Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
A, și e Marks and Spencer, a spus. Costumul. Am făcut hârtia ghem și am aruncat-o prin cameră. După care m-am simțit vinovată. Am luat-o și am pus-o în buzunar. Doctorul a intrat. Mi-am ridicat mânecile și i-am întins mâna. — Am o toleranță ridicată, am spus. Puteți să-mi dați dublu decât doza normală? * * * Câteva zile mai târziu am trimis tablourile înapoi la galerie, având grijă să nu-mi las amprentele pe ele sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că s-a lipit o coajă de măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp, părintele mă întoarse cu fața spre el și-și puse mâinile pe umerii mei. Păream uniți prin două grinzi paralele pe care se înfășurau ca un steag mânecile largi ale rasei sale. Acum eram cu spatele la Kleiman care urca scările, dar, uitându-mă la ochii părintelui care priveau pe lângă mine, îmi dădui seama că așteaptă ca directorul să termine de urcat și să dispară după curba scării. — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-adevăr îngrozit că respirația, pe care știam că mi-am ținut-o, a putut risipi acest praf alb. Observând că haina mea e murdară pe rever de parcă ar fi fost presărată cu pudră, am început s-o șterg cu mâneca. - Dar ce faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și nici efortul care a însoțit-o. Știu acum: în această durată infinită a săvârșirii și în dispariția fantomatică a săvârșitului, în această mare dualitate îmi voi petrece toată noaptea. Lungă, fără de sfârșit îmi pare îmbrăcarea, introducerea mâinilor tremurânde în mânecile mantalei după ce, cu un glas spart de entuziasm, îi propun lui Mik să meargă cu mine acasă, să luăm un lucru de preț de acolo și să-l amanetăm pentru o nouă porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pusese pe femeie la curent cu problemele poliției. Îi părea rău că cedase insis tențelor ei. Abia acum Pop ar fi avut motiv să se supere. Doar îl rugase să nu mai vorbească cu nimeni. Ei, îl trase ea de mânecă, ce ai pățit, ți-ai înghițit limba? Eu cred că este posibil să nu fie vorba de dispariții ci de ceva mult mai grav. La ce te gândești? Cred că avem de a face cu omoruri. Doamne ferește! Ești sigur? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații de la maestru cu picătura și trebuie să le ia de bune pe toate după bunul plac al acestuia. Voia să păstreze un as în mânecă, să vadă ce se întâmplă și să experimenteze el însuși toate lucrurile noi pe care le aflase. Deocamdată nu știa cum urma să se folosească de acest avantaj, dar la asta se va gândi mai târziu. No, așa! mormăi moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă să zâmbească. Gândul îi fugea la eroul lui Disney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei vă pun mîna pe creștet ca să vă insufle Sfîntul Duh; eu vă Întind mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit baia (cîntînd tot timpul Kozarčanka și bătînd tactul cu mîna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și-a suflecat mînecile și s-a pus pe treabă. Cum n-a reușit să le Înlăture de pe pereți, și-a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Prențu, ca toți meșterii cu fasoane, se apucă de treab fără tragere de inimă (plata de la activiști era în ceruri) și, la un moment dat, îi spune clientului că nu ajunge raful. Atunci activistul își dă haina jos, își suflecă mânecile și-i arătă lui Prențu că șina era suficientă, a înroșit-o în forjă, a bătut-o pe nicovală, a întins-o pe roată, uimindu-i pe toți cei strânși ca la „fierăria lui Iocan”. Activistul nostru era fierar de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit la mâneci și în fa cu benzi de piele maro. Un sumănar cunoscut la vremea sa a fost Gheorghi Pintilescu. Nu se mai poartă sumane și a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putea purta și copilul și maturul. La bată îi atașa niște „strângători”, un fel de găici cu catarame care strângeau sau lărgeau talia, iar josă se putea sufleca! Cu haina era mai greu, dar strânsă pe corp și suflecată la mâneci, se rezolva! Erau și alți croitori, dar lumea se obișnuise cu Savin, care nu se simțea concurat și a lucrat pânăă prin anii 1960. În Lunca, croitori buni erau Dumitru Romedea, Ion Palade Romedea, Dumitru Iordache Bârgăoanu, Costică Bârgăoanu, iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]