1,030 matches
-
distanță de pupitrul pe care scriu, că imaginea captată de CCD-ul aparatului foto exprimă mai mult decât arată pixelii saturați, că pe hârtia tipărită cerneala e neagră și... Da, desigur, e trecătoare, se șterge cu o gumă specială, se mânjește la contactul cu apa, se ia pe buricele degetelor când întorci pagina, chiar și o foaie de lux păstrează amprenta, mai ales dacă e lucioasă. Toate astea pot fi simple semne ale timpului ars numit viața noastră. Am fost tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
dintâi ministru nepolitic pentru a releva ce fantastică rezistență la schimbare are justiția română. Cât de bine a coabitat ea cu politichia de Dâmbovița și ce dramă e acum, când nu se mai poate. Această Macovei e intratabilă, imposibil de mânjit și de compromis. E imună, ca un extraterestru. Dar și ea are nevoie de timp. Opțiunea Alianței D.A. (PNL-PD) este să câștige acest timp din aproape în aproape și nu printr-o lovitură de forță, cum ar fi declanșarea de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
că acolo sunt și oameni de bună-credință. Să merg cu el o vreme, iar după aia să-l dau la o parte.“ Becali n-a mai apucat să își ducă manevra la îndeplinire. Vadim l-a mirosit și l a mânjit de sus până jos: Gigi Țânțarul, un mucos venit cu oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată s-a luminat. „Dumnezeu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
care mai urâte. A mea, nu. Și-a găsit ea să fie frumoasă, acum, în vreme de război. Mare necaz! Când au venit rușii, eu am învățat-o cum să se ferească. Am dus-o repede lângă vatră, mi-am mânjit mâinile cu funingine și i-am uns toată fața. Apoi am luat un foarfece și i-am sluțit pletele. Mai-mai s-o chelesc. - Așa să stai până trec rușii! i-am spus. Să ai grijă să nu te speli niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
vorbesc de o serie de gânduri care pendulează între literatură și viață, între bibliotecă și parc, atunci când, după câteva sprinturi de la carte la carte, te superi pe mirosul de hârtie citită și pe petele pe care le fac degetele tale, mânjind cerneala de pe pagină. Te superi aiurea, desigur, dar e timpul să faci o pauză și să respiri aer curat, nu aer prăfuit de bibliotecă. Într-un moment ca ăsta a apărut Ulrich, tranșând problema în vreo patru paragrafe. Nu, desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
omizilor păroase până la crimele domestice cărora le sunt supuse animalele din ogradă. Există și acum în sat un soi de botez al sângelui, cine știe ce rămășiță păgână pe care sțau altoit muguri creștini: îmbărburatul. Băieții care asistă la tăierea porcului sunt mânjiți, închipuinduțse o cruce, pe frunte, bărbie și obraji cu sângele fierbinte al animalului ce încă agonizează. Am simțit și eu, la vremea cuvenită, această ungere cu sânge și singurul lucru pe care mițl aduc aminte este că, pe măsură ce se scorojea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
învață pe Rudy că oamenii nu se nasc și mor, ci li se „deschide sau închide crăpătura“Ă. Proaspătul condamnat, plin de cerneală, este închis într-o cușcă și vizitat organizat de cetățenii orășelului american. Naratorul (autoăironizează crud condiția scriitorului mânjit de tuș: „L-am menționat mai devreme pe Alexander Woolcott, scriitorul mucalit și mare producător, care fusese odată oaspete la noi acasă. El e cel care a inventat un minunat epitet pentru scriitori: «Nefericiții pătați de cerneală». Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
care îl apăra cu o căldură pe măsura grației sale și, de câte ori această femeie mă uimea prin frumusețea gândurilor și elevația cuvintelor ei, n-o mai puteam recunoaște pe cea care, cum mărturisea chiar ea, frecventa tribunele iacobinilor și se mânjea în tina societăților frățești. Separați-o pe Doamna Roland de Revoluție, ea nu mai pare a fi aceeași. Nimeni nu definea mai bine decât ea datoriile de soție și de mamă și nu demonstra mai elocvent că o femeie nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
e America, ceea ce răstoarnă situația din cărțile lui Henry James. Tot ce e american e de invidiat, de la guma de mestecat la haine, o viață îndestulată și adolescenți liberi de orice constrângere. Țara tuturor posibilităților inundă o Germanie sărăcită și mânjită cu sânge. Se confruntă două feluri de copilărie, două maniere de educație, două moduri de viață: Tim, copilul european cu frica lui Dumnezeu, și Kate, femeia eliberată. Se declanșează un uriaș val de emigrație către America, datorat religiei, războiului, sărăciei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația la piesa Omul de încredere, scrisă pentru a doua soție
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
i le lipește la loc. Legenda spune că bărbatul parcă turbase. Apucă barda de sub pat, o prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești pământul prin apariția ta, lăsând în urmă o dâră de putreziciune... Iubiți îndeosebi copiii, că ei de asemenea sunt fără păcat, ca îngerii, ei există pentru a mișca inimile noastre, pentru a le purifica, ei sunt pentru noi ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i le lipește la loc. Legenda spune că bărbatul parcă turbase. Apucă barda de sub pat, o prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce spune popa, nu ce face popa, el recunoaște o deosebire de fapt între preot și om. Dar nu numai atât. Ci încă, imposibilitatea omului de a mânji pe preot. Iar mai departe, printr-o întunecată, dar nu mai puțin subtilă dialectică, necesitatea metodică a păcatului, care în metafizica răsăriteană reprezintă aproape o stare de grație". 1 Cf. Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un delincvent. Conștiința morală fiind rănită, comunitatea purcede la o acțiune de "normalizare" ce capătă caracter punitiv-preventiv: Da' ea muiere rea. Crezi că s-a lăsat? Nici gând. Și ce nu i-am făcut. Până și gardul i l-am mânjit într-o noapte cu catran. De râs am făcut-o. Și ea tot nu s-a lăsat. Tot fudulă umbla, tot cu nasul pe sus, tinerică și cu ochii verzi la lume. I-a spus și taica popa la biserică
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îi permite să arate că percepția antinomicității în raportul rațiunii cu lumea a fost prezentă încă de la început. Concluzia sa este că, în fața inevitabilului contradicției, noi nu trebuie decât să recunoaștem acest lucru: Noi nu trebuie, n-avem voie să mânjim contradicția cu aluatul "filozofemelor" noastre! Să lăsăm contradicția să rămână profundă, precum este. Dacă lumea cognoscibilă prezintă fisuri și noi nu putem să înlăturăm efectiv aceste fisuri, nici nu trebuie să le camuflăm, Dacă rațiunea cunoscătoare este fragmentată, dacă nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
însă doar posibilul unei in-formări. Mai mult prefacere decât facere, din perspectiva inversă a unui ochi care își deschide unghiul de vedere în interior: "Amăgit munte, mări în sus,/ Când pietre adormite pe prunduri,/ Albastre în năluca soarelui,/ Pur, te mânjesc". Transparența transpersează, dar e totodată traversată, străpunsă de vederea străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest peisaj mișcat, faptul că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de necunoașterea adevărului, fata respingea categoric, cu toată disperarea juvenilă a credinței în viață, suprema erezie a identității celor două pseudo-violuri. Deși cu fruntea reușise să-i însângereze agresorului gura, el continua să rânjească subțire la ea de după buza tumefiată, mânjind-o peste tot cu zâmbetul lui isterizant de echilibrat și, deopotrivă, cu sângele lui leoarcă de dezechilibru vital. Smotoceala lui n-o transforma deloc în obiect ci, privând-o de nădejdi și putere, îi amorsa acerb rebeliunea împotriva statutului de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sinele vostru vechi, voi, cei ce intrați aici!" Bineînțeles că intrații reveneau până la saturație pe propriile urme, dar fără a-și dea seama; Același le scăpa consecvent din vedere, fără putință de prindere. Fiind peste tot de-a lungul zidurilor mânjite cu monotonie, el nu mai era nicăieri anume, rămânând de negăsit; devenea un fel de noroi metafizic alunecător - mediul însuși al alunecării și derapajelor incontrolabile. În definitiv, Labirintul fusese construit înainte de ivirea pe lume a Minotaurului; dacă bestia cornută nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-le larg înspre altceva decât ele și înecându-le oroarea într-o lumină venită de dincolo de ea. Câți dintre ascultătorii monumentului muzical dedicat de Beethoven lui Napoleon se simt sugrumați de degetele livide ale lui Marte în timpul audiției, sau măcar mânjiți de ele cu sânge, noroi, fum al exploziilor, strigăte de îndurare, sudori reci? Și totuși, acestea sunt ingredientele standard ele eroicului. Și câți dintre privitorii la Moartea lui Sardanapal al lui Delacroix simt realmente fiori înghețați prin vine mai degrabă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
A venit J. Ora: 3.05! 24 iunie Praful s-a ales de ziua de midsommar după discuția de dimineață cu Johan. Leneș, agresiv, a trebuit să-l trezesc la unsprezece. Toată lumea prost dispusă, Margareta a vomat azi-noapte. Petter a mânjit tot patul cu banane storcite. Malin toată ziua la echitație, refuză să aibă de a face cu noi ăștia "tâmpiții". Discuție de peste două ore cu Johan. Regretă (!) că a întârziat un pic (!). N-a făcut nimic deosebit, "a stat de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
viață erau desigur naive și romantice, dar exista voința de a ajunge la un adevăr obiectiv. (Condiții externe vitrege și o situație internațională amenințătoare.) Noile mișcări de tineret, așa-zise "non-profit", pacifiste etc. nu au putut să evite să se mânjească cu sex și narcotice. Să fie oare indulgența singura modalitate de a trata această situație? Trebuie totuși să se admită că era mai ușor să fii tânăr prin anii '40. Direcțiile erau mai limpezi; să lupți, să rămâi neutru, să
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
oare, o întreagă școală, odată cu moartea unor oameni ca Mircea Grigorescu? Le spune ceva tinerilor gazetari de azi numele acestui uriaș om de presă? Probabil că nu. Prima lecție despre ceea ce se face și nu se face pentru a nu mânji numele de gazetar am primit-o de la dl Grigorescu, într-o dimineață de vară, în Piața Amzei. M-a invitat la „roșii cu brânză și un castravete”. Le-a cumpărat de la țăranii săi preferați („Puștiule, de la ăsta să iei mereu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de obiceiuri folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii de alții, să se distreze împreună, să se aleagă. În Provence de pildă, în timpul carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi sau cenușă, sub îmbrăcăminte, pe coapse și pe sâni. La Valensole, cu ocazia sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]