2,090 matches
-
ierbos, pe războinicul cu brâu verde, care se dovedea un luptător de temut: în tovărășia magnificului său cal, se mișca necontenit, ferindu-se de sulițele ce se întindeau în zadar să-l atingă, se apăra cu un scut rotund și mânuia cu vitejie sabia. Alți doi huni păreau să-i țină spatele oriunde s-ar fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri cu un buzdugan bătut cu cuie, celălalt părea chiar că râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi, războinicul cu eșarfă se îndrepta acum hotărât în direcția sa, împreună cu tovarășul lui ce mânuia buzduganul. Prefectul strigă ilirilor săi să se adune în jurul arcașilor, ca să-i apere, dar ei nu avură timp să o facă. Fulgerător, cei doi sparseră bariera improvizată a scuturilor lor, deschizând drumul pentru alți soldați, ce alergau să-i sprijine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai târziu, se năpustea din nou asupra lui. îl încolți cu lovituri și de data asta fu obligat să lupte, parându-i atacurile puternice venite de sus în jos, nu fără greutate, căci Frediana, deși nu avea forța unui bărbat, mânuia sabia cu reală măiestrie. în sfârșit, dând pinteni calului, reuși să iasă din bătaia săbiei ei și, îndepărtându-se, putu să arunce o privire către câmpul de bătălie, de care nu-i despărțea decât câteva sute de pași. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc nu sunt nici măcar două mii de oameni. Sprijinit cu ambele mâini de balustradă, continuă: — Uită-te la ei, apărătorii Imperiului: oameni care până ieri știau să mânuiască cel mult un cosor, buni eventual pentru un scandal într-o tavernă sau să se ascundă într-o râpă și să țină calea drumeților. — în castrum și în taberele pe care le-am văzut pe Rhon am observat totuși miliții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
depărteze prea mult de războinicii ce mărșăluiau înaintea lor, conduse carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul; așa o să ajung vitează ca tine. Pentru că tu ești cel mai bun. Spune că i-ai omorât pe toți cei care ți-au ucis părinții, iar eu o să fac a fel. O să-i ucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care le înfruntase vreodată Craig. Câteva minute mai târziu, în casă, Craig văzu că se adunase toată banda: Amelia, Nesbitt, Yerd, Shore, Cathcott, Gregory, toți servitorii; în total, patruzeci de inși erau aliniați în fața unui adevărat arsenal de arme automate mânuite de vreo sută de femei. - Les, ești teafăr? Ochii albaștri al Anrellei erau neliniștiți, figura ovală era palidă și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-o reduce la dimensiunea unei arme de mână, păstrând aceeași putere. Dar dacă o măresc, nu obțin mai multă energie. Totul depinde de tubul care... Dădu din umeri. - Tot ce au de făcut este să verifice că nu eu o mânuiesc, apoi să-și țină artileria în afara razei ei de acțiune și să arunce cu explozivi puternici. Este posibil, rânji el, ca unii din oamenii noștri să prefere să moară astfel decât într-o cameră de gazare. Dar vezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul Îi tulburase mințile, că altfel nu s-ar fi Încumetat În vecii vecilor să ia numele Domnului-n deșert. Îndurase Însă prea multe nedreptăți, fărădelegile se petreceau sub nasul ei. Cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
curând, mai bine zis, niciodată. Tony Pavone, care avea cunoștință de procedeul mârșav de jefuire a populației, i se ridică sângele În cap. Tremurând de mânie, de revoltă, făcu deandăratelea doi pași către bucătărie, Înarmânduse cu o toporișca ușor de mânuit, periculos de ascuțită. Afișând o figură desfigurată de nervi, silabisi. „Atena te rog,, mergi În camera cealaltă. Iar martorii, având În vedere că misiunea lor s’a terminat, Îi rog să părăsească locuința...! Nu de altceva dar, am unele amănunte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Avea să aibă doi copii. Avea să se joace cu ei și să li se uite în ochi; niciodată n-avea să se rostească vreun cuvânt de mustrare. Zach avea să se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după pofta femeii. În beznă, și-a imaginat orașe și parcuri de distracții, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
orice, și așa trece timpul, și abia la urmă, în ultima clipă, ne dăm seama că numai despre ce trebuia n-am vorbit nimic. Un băiat sau o fată dansează undeva, într-o curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mânuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel însuși era încântat încât exclamă înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o spunem pe șleau, părea cam ațoasă. Era așa de înaltă și de slabă încât toate articulațiile ei - genunchii, șoldurile, coatele, umerii - păreau să fi fost slăbite cu șurubelnița și, când mergea, mai că-ți venea să crezi că o mânuia un păpușar nevăzut. Din acest motiv, femeile nu se simțeau amenințate de ea. Dar mulțumită bunei ei dispoziții, a râsului ei colorat și a energiei inepuizabile de a petrece până târziu în noapte, bărbații se simțeau bine în compania ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci pentru circumcizii nu mai mânuia briciul la fel de precis. Tocmai închiriase un spațiu la hammam, baia turcească din cartier, pentru a-și exercita acolo meseria. Deodată, o idee îi lumină privirea. — Nu ți-ar plăcea să-mi dai o mână de ajutor când nu ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în grabă și, apucând calul de frâu, îi spuse: — Așteaptă - îi întinse unul din pumnalele pe care le avea la brâu. Îți poate fi de folos. — Eu nu folosesc arme. Nu știu să le țin în mână, nici să le mânuiesc. Și, mai ales, n-aș fi în stare să ucid. O să vezi că ești în stare, dacă trebuie să-ți salvezi viața. — Pleacă. Nu vezi cum ninge? Cu cât intrăm mai repede în pădure, cu atât mai bine. Bărbatul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acestea, ca un pendul, îi trimiteau la cea de-a doua linie din murus. Sărind peste răniți și morți, quazii își pierdeau vizibil energia, fiind presați de tovarășii care veneau din spate. Nu puteau evita lupta corp la corp și mânuiau cu greutate armele prea grele, care necesitau mișcări ample. Unul după altul, se prăbușeau la pământ, fiind repede înlocuiți de alții. Un șuierat ascuțit, prelung acoperi zgomotul bătăliei. Centurionul din centrul frontului fluiera din fistula din os de cerb, ordonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la mai puțin de cinci pași, și slobozi un urlet. Quazii se întoarseră spre el. Îi provoca să-l înfrunte. Alergă din nou spre marginea pădurii. Aruncă gladius-ul și apucă sica, mai scurtă, dar mai ascuțită și mai ușor de mânuit. Se îndreptă spre quazi, ajungând atât de aproape, încât simți mirosul grăsimii cu care își ungeau brațele și picioarele dezgolite, și îi obligă să se așeze în semicerc în jurul lui. Antonius se îndreptă fulgerător spre stânga, lăsându-i pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fie întotdeauna un quad între el și ceilalți. Era singura cale pentru a nu fi atacat de toți deodată; nu erau zei, ci oameni vlăguiți de lupta recentă și de înfrângere. Nu mai alergau la fel de repede și nu mai mânuiau armele cu aceeași ușurință. Atacă alt adversar, care încerca să-l lovească cu măciuca de os. Căzu, dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului. Se îndepărtă târâș, apoi se ridică, asurzit de strigătele rănitului care se prăbușea cu tendoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul sacru al ritului funebru. Hector se ivi din pădure, ducând pe șa doi iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Falerno. Antonius nu se uitase nici spre arena unde provocatores luptau cu scuturile lor lunguiețe, cu care încercau să taie capul adversarului. Nu privise nici spre mirmillonul care, ascuns în spatele scutului său asemenea țiparului între stânci, evita atacurile tracului ce mânuia o sica de forma unui cioc de vultur, executând lovituri circulare, menite să învingă rezistența celuilalt. Nu privise sângele și leșurile gladiatorilor învinși. — Legatul nostru nu vorbește? întrebă pentru a doua oară Vitellius, care scruta pe sub sprâncene chipul încordat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la Ludi? Vrei să ajungă gladiator? Uimit, Vinicius Crulpus îi aruncă o scurtă privire lui Valerius. — El, gladiator? Vitellius se ridică. — Va ajunge în arenă. Omul ăsta nu e în stare să mânuiască o armă, e de-ajuns să te uiți la el ca să-ți dai seama de asta. A încercat să mă sugrume fiindcă era furios - dar acum se teme, nu-l vedeți? Vreau să-l văd în arenă. O să moară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]