1,078 matches
-
și m-am dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mârâit: „Cum a găsit-o ăsta tocmai când a căutat-o singur?” Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace cu mine se întorcea în bălării, dar în fiecare dimineață se obișnuise să mă caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pe a sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile, dar nu putu împiedica un clinchet. Vrei să știi unde-i petrecerea? Spune-mi tu. Amanda se făcea că nu înțelege. Doru, te simți bine? Lasă teatrul, te implor! mârâi. Doru? Văzu mirare în ochii ei. Îi dădea de înțeles că lucrurile puteau să fi stat altfel. Să fi făcut dragoste, spre exemplu, înainte. Ca să mai treacă încă o dată prin ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă, cum ai pus botul!... Nu, bă, e o vrăjitoare, dintr-un cartier vecin, care ne poartă sâmbetele ăstora de la noi din cartier... Cică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
renumită, ai fi putut să-ți zărești discurile. 228 DANIEL BĂNULESCU Nu-i promisese nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mârâind și dând la o parte cuvertura, să se năpustească de sub vreunul dintre paturi, tremurând de furie, asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urcând pe un asemenea versant...Totul! Deasupra muzicii, îmbrăcăminții, mișcărilor dumneavoastră planează geniul. Până și faptul că v-ați însușit atât de subtil limba engleză. La care dintre colegiile redutabile mărturiseați c-ați studiat? - ...Un domn ședea la o masă, mârâi Pinky și-și începu o lungă gimnastică de vorbe... Deci în anecdota... pe care tocmai vi-o relatez, un domn ședea la o masă. Într-un restaurant din Anglia. Într-un restaurant englezesc. Un chelner bătrân își adusese, de câteva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Luca și la prima sa căsătorie, cu Sofia, și, în ciuda tuturor eforturilor lui Alison, Luca refuzase categoric să-l înlocuiască cu un personaj nou. Nu pot să-mi schimb cel mai bun prieten numai ca să-ți fac ție pe plac, mârâise el. Iar Alison lăsase lucrurile așa. Luca și David se împrieteniseră datorită pasinuii lor comune pentru fotbal. Cu ani în urmă, o cunoștință le făcuse prezentările, cei doi descoperiseră că-i leagă Chelsea și - hopa! O prietenie solidă se legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dezaprobare. —Julia, te rog să nu folosești cuvinte urâte. Nu așa se comportă o doamnă. —O doamnă nu te-ar fi lăsat nici să-i ejaculezi în gură, dar n-am observat să te fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
băieți puternici și sănătoși? — Da, i-am spus, dar el mi-a zis că uneori situația se schimbă. Luca s-a ridicat brusc, astfel că scaunul a zgâriat sonor podeaua de lemn. Alison a tresărit. —Ba nu se schimbă, a mârâit el. Nu se schimbă deloc. Așa cum am mai zis, nu e absolut nimic în neregulă cu sperma mea. Sigur că nu e, a încercat Alison să-l potolească. Problema e numai a mea. Știu asta. — Atunci nu ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult mai presant despre care aș vrea să discut cu tine, a spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum a dat drumul mânii, aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se împotmolise seara. Însă James avea, în mod clar, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frecat la ochi. — Am aflat tot atunci când au aflat și ea, și Paul. Imediat după naștere. Până atunci îmi spusese tot timpul că e copilul lui Paul, iar eu am crezut-o. —Dumnezeule, femeia asta e plictisitoare și tâmpită, a mârâit Julia. Și nici tu nu ești mai breaz. Dacă ai făcut sex neprotejat cu ea... ceea ce e limpede că ai făcut... atunci normal că existau șanse ca puradelul să fie al tău. Femeia s-a întors la masă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voi putea pretinde timp de o oră, Într-o sală de clasă prost luminată și supraîncălzită, că sunt o mamă ca oricare alta. Când președintele pomenește de Roy, portarul care lipsește, vreau să pot zâmbi ca o cunoscătoare. Vreau să mârâi când cineva pomenește de serbarea de vară - e deja acea perioadă a anului! - și vreau să respir acel aer Închis al tovărășiei. Și apoi, după ce vom fi votat să strângem bani pentru cumpărarea de calculatoare și pentru planuri de Îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot vrei să știi. La școală la Emily are loc o serbare cu tema mâncăruri tradiționale și trebuie să ducă ceva englezesc. Și nu puteai să cumperi ceva de dimineață? Nu, Rich, nu puteam. Oftatul lui sună mai mult a mârâit. —Doamne, de câte ori trebuie să trecem prin asta? Ți-am zis, trebuie să Înveți să mai lași de la tine. Dacă există femei care muncesc așa de mult cum faci tu, Kate, ceilalți oameni vor trebui să accepte că nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot să dorm de teamă că somniferul e atât de puternic, că nu o să mă trezesc când sună ceasul și o să pierd avionul. Aprind veioza de pe noptieră și citesc ziarul. Lângă mine, Rich mârâie și se Întoarce pe partea cealaltă. Paginile de știri externe dau detalii despre directoarea generală americancă ce s-a Întors la serviciu patru zile după ce a născut gemeni. A prezidat o ședință prin telefon de pe patul de spital. O cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu picioarele pe masa de conferințe. —Eu, unul, sunt pentru combinarea sexelor, spune el, scobindu-se În dinți. Putem să plecăm dracului de-aici? Întreabă Rod. Nu, răspunde Celia Harmsworth, trebuie să avem o declarație a scopurilor noastre. În timp ce sala mârâie, primesc un răspuns sub formă de vibrații de la telefonul din buzunar. SMS de la Paula. Ben bolnav vino acum. —Trebuie să plec, spun eu. Telefon urgent din State. Nu mă așteptați. O sun pe Paula din taxi, În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și spunea invariabil: Ămâia măti, Anetă, ai chiorât de n-ai văzuto? De fapt, În căpșorul lui (mare de pe atunci) acoperit de o chică transpirată, toate gândulețele sale erau stăpânite de Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla, mârâia, scheuna și de furie, În răstimpuri rodea din zăbrelele gardului de care era legat. De dincolo de gard, Don Alba, câinele mă’șii Domnica, un câine alb, frumos și „negru-n ceriul gurii di rău ci esti”, așa cum Îi zicea bunicul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și pricepând că prietenul său Va are probleme cu cineva, Îl privi și a mârâit dur, apoi a scheunat ușor, ceea ce În traducerea către Va Însemna: Prietene, fi-i atent că nu ești singur și-ți promit să fiu lângă tine pentru ca nimeni să nu se atingă de un fir de păr! Curaj și crede
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât îl vezi de târnosit, da mor muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]