1,063 matches
-
Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot să dorm de teamă că somniferul e atât de puternic, că nu o să mă trezesc când sună ceasul și o să pierd avionul. Aprind veioza de pe noptieră și citesc ziarul. Lângă mine, Rich mârâie și se Întoarce pe partea cealaltă. Paginile de știri externe dau detalii despre directoarea generală americancă ce s-a Întors la serviciu patru zile după ce a născut gemeni. A prezidat o ședință prin telefon de pe patul de spital. O cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu picioarele pe masa de conferințe. —Eu, unul, sunt pentru combinarea sexelor, spune el, scobindu-se În dinți. Putem să plecăm dracului de-aici? Întreabă Rod. Nu, răspunde Celia Harmsworth, trebuie să avem o declarație a scopurilor noastre. În timp ce sala mârâie, primesc un răspuns sub formă de vibrații de la telefonul din buzunar. SMS de la Paula. Ben bolnav vino acum. —Trebuie să plec, spun eu. Telefon urgent din State. Nu mă așteptați. O sun pe Paula din taxi, În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adăpostit sub un castan din fața liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie să vorbim, îmi spune, trăgându-mă de mâneca neagră a canadienei, și gestul ăsta atât de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un motiv necunoscut Clarei, se înnegurase brusc și devenise posac. — Adevărul e că și pe mine m-a agasat teribil individul! re cunoscu Clara. Dar bănuiesc că e nevoie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiecare cu mașina lui, să nu ne încurcăm! Da’ las’ c-am stat destul! Ce-i prea mult e prea mult! — Halal om interesant... M-am convins că-l împinge nevastă-sa să facă pe interesantul, ea e maestrul păpușar! mârâi Clara mai mult pentru sine, întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea, a mea este și tot eu am să o împart, cum se cuvine și fiind lucrul meu, eu hotărăsc când se cuvine și când are să fie timpul cel mai potrivit Dar eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fericit că unul care dă ochii peste cap aflând că și În lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi o să-l citească-n tramvai pe T.S. Cașiș? - Ori pe T.S. Eliot, sare Florin din colțul lui. De fapt, nu sare, mârâie. Ne-o fi prins cu ceva. Are el darul ăsta. E mereu pe fază, gata să lămurească lucrurile: - Ce contează autorul? N-o să conteze. Textul o să fie important. Cu textele trebe să ne batem capul. Că le dăm oricum anonime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prietenul nostru să-l studieze cu atenție, ăla părea un individ fioros, probabil de la țară, mândru că lucrează În Poliția Română. Fuma mult, a reușit să sugă trei țigări până la Arad, când Leac și-a aprins și el una, a mârâit. Catastrofa s-a produs la coborâre. Aplecându-se ca să nu se izbească cu țeasta de tavanul mașinii, Leac a văzut că are un șiret dezlegat. Cu nojițele de la opinci, i-a sunat atunci În cap ceva din manualul de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În patru labe. - Băieți! Măi băieți! Cum spuneam: măi băieți, ce mai faceți, ai voștri cum o mai duc? Am sau n-am dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data asta am Întrecut măsura, am tras prea mult. Poate vine Leac cu o idee. Mă Întorc spre el, Îl văd scăldat ca un arhanghel În lumina veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care ar fi arătat desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată cu pânză de sac. Iorgu încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Om și animal se privesc fix, încercă să-și impună dominația înainte de înfruntarea inevitabilă. Urechile lupului sunt date pe spate, lipite aproape pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la fața amenințătoare în nemișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine, Petrică, zisei, a sosit momentul, il est grand temps, când trebuie să răspundem la întrebarea pe care și-a pus-o încă demult un mare filosof bulgar: mâncăm ca să trăim, sau trăim ca să mîncăm?" ... Nu cunosc, zise el parcă mârâind că îi întrerupsesem mestecatul, nici un filozof, fie el și bulgar, care să-și pună o astfel de întrebare cretină." Pleosc! vorba Matildei, s-a tâmpit Petrică, gândii și rămăsei multă vreme chiar gânditor. Ce-o fi cu el? Ce s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Stancov, nu-mi aduc aminte exact... Pot să-ți mai spun unul din aforismele lui, de pildă acesta: ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este! Ei?! Ce zici?"... Cine poate să spună ce este, ca să afirme apoi că este?" mârâi el din nou, aruncând un os în iarbă. Formidabil! Mă așteptasem să mă insulte din nou, când colo el chiar lua lucrurile în serios. Ceea ce ți se pare că este, continuă el deodată sarcastic, se termină de pildă într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
două idei filozofice!" Stupefiat, nu-i răspunsei îndată. De ce tocmai două și nu una? Și cum să-i spun acestui demon meschin de care depindea rămânerea mea în uzină două idei filozofice? "Cuget, deci exist!" îi răspunsei. "Asta ce e?" mârâi el distrat și mâna cu două degete lipsa i se puse pe mașina mică de scris de alături și execută o arie ca pe o claviatură de pian. "E o idee filozofică!" Își retrase mîna: "Și ce înseamnă? E o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că și-așa gândise prea mult. Îi plăcea însă jocul: "Ei, zise, mai spune una!" Adică încă o idee filozofică, mare drăcovenie. Îi făcui pe plac: Totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile", zisei. "Asta e lozincă! mârâi el cu dispreț. Trebuie să fie din Marx!" "Poate să fie!" Și una de-a ta nu poți să-mi spui?" Nu!" "De ce?" Pentru că nu am." "Dar să te ții de intrigi, ai! Îți spun eu una, deși nu sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tovarășul director și a dat din umeri, mi-a spus să mă descurc. Dar cum să mă descurc? Așa că vedeți că nu putea să-mi promită cine știe ce, când el nici măcar nu intervine să am aceleași drepturi ca orice muncitor." " Da?! mârâi el. Și ce să faci tu cu banii, mă Petrini?! Aveți două salarii în casă. Nu vă ajung?!" "Vreau să mă mut de-acasă!" De ce, nu vă înțelegeți?", "Ba da, dar vreau să am casa mea!" "Aha, vrei să ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la tine și altceva, pe cuvântul meu dacă mai am să-ți reproșez ceva... În clipa aceea, Calistrat puse mâna pe o felie groasă de pâine și i-o trimise lui Vintilă drept în obraz. "Poți să-i reproșezi orice, mârâi el, fără să se mai bâlbâie, cu condiția să-l dai afară pe filozof pe care nu l-a invitat nimeni." "Ba da, strigai, tu m-ai invitat, probabil cu intenția ca pe urmă să mă jignești." Și în clipa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și picioarele în mănușile și încălțările care transmiteau mișcările membrelor ei încărcătoarei. Precum un dinozaur înghețat care se trezea la viață, monstrul de oțel se ridică pe picioarele de titan, mârâi și înaintă cu un mers greoi spre marfă. Clești enormi se întinseră și intrară în cavitățile inferioare ale containerului cel mai apropiat. Ripley vorbi, tare pentru a acoperi bâzâitul motorului: ― Unde-l pun? Hicks aruncă o privire sergentului și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale aparatului reușiră să absoarbă o parte a impactului, cînd tonele de metal intrară în contact cu solul. După câteva secunde, blindatul ieșea tunând din buncăr și se îndepărta de mica navă. Abia rula la suprafața Acheronului, că propulsoarele navetei mârâiră și aparatul urcă lent în cerul crepuscular. Nu se materializă nimic din umbră pentru a sfida sau ataca VTT-ului care se îndrepta spre clădirile coloniei tăcute, provocând jerbe de apă și nămol. Apoi aparatul se răsuci brusc la stânga pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se întoarce spre Frost. ― O fi vrând să zburăm? Așa o să aibă imaginea mai stabilă. ― Și dacă te-aș lua în brațe? îi strigă Hudson. ― Și dacă te-aș împinge peste balustradă? Claritatea ar fi asigurată, până te spargi. ― Gura, mârâi Apone. Ajunseră la o cotitură a rampei. Hudson și ceilalți se conformară. În postul de operații, Ripley se uită peste umărul drept al lui Gorman. Burke o imită, de cealaltă parte, iar Newt încercă să se fofileze printre adulți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta nu merită osteneala. Vasquez îl lăsă pe locotenent care dădu cu capul de planșeu. După care, se întoarse cu spatele înjurând întruna. Ripley bănuia că, fără intervenția caporalului, operatoarea de criblor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]