5,190 matches
-
ce i se întâmplă, și gândul îl duse la Vasilica... Vroia șă-și ceară iertare... să-i cerșească iertarea, să-i ceară ajutor. - Dumnezeu trebuie să-mi fie aproape! Își zise el. Și, un mare fior îl străbătu din creier, prin măduvă, până în vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămâne, totdeauna, viață. Dacă așa e dat să se Întâmple, așa se Întâmplă. Datul naturii și al hazardului n-ai cum să-l eviți. Așa și cu Petronela și Gabriela. Până la congresul amintit, și una și alta, erau pătrunse, până În măduva oaselor, de o unică politică: prima - de aia a facerii, de către oricine, În felurite și răsfelurite chipuri, a banilor; ailaltă - de crearea condițiilor necesare aplicării unei medicine de cel mai performant grad, pusă În slujba omului, de pretutindeni și dintotdeauna
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bine. Peste noapte chiar ieșise să ia puțin aer. Din pragul unui local din josul străzii, o fată Își fluturase spre el mîna. Fiul său ar fi putut să intre și aici, ce l-ar fi oprit ? Un os cu măduvă, trebuia ros, supt. Așa ar fi zis Thomas odinioară; ar fi pășit după fată imediat; altfel, acum, i se părea că ar trebui să Își așeze viața urmașul său madrilen. După cele petrecute la Amsterdam, nimic - atunci cînd era vorba
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai mult suprapuse, confundate, inversate. Nu avea decît să scrie o proză anticarul. Dar posibilitatea ca unii dintre copii să ajungă, pînă la urmă, să fie disecați, tranșați exista; inima Într-un container, rinichii În altul, ficatul În al treilea. Măduva, pielea - În Încă unul. Și oaselor li s-ar fi găsit o Întrebuințare. Omul putea orice. Nu orice, pentru că Antonia veghea: mereu invoca mînia lui Dumnezeu, nu avea cum să nu fie auzită, era convinsă; și Thomas ajunsese să creadă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
izbucni singur și indiscutabil peste câțiva ani. Urî în clipa aceea cu pasiune pe toți colegii lui, care i se părură bestiali și fără nici o sclipire G. Călinescu de inteligență în ochi, și plecă acasă, evitând orice însoțire, mizantrop până în măduva oaselor. Acasă masa nu era gata. Fiind cald afară, Felix se dădu jos în curte și începu să se plimbe. Iarba răsărise mai peste tot, împingînd cu încăpățînare în sus pachete mari de frunze putrede. Felix ocoli chioșcul de câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse odinioară și măduva Bucureștilor, gârlița numită Bucureștioara. Singura înjghebare de ape din lume căreia i se dusese buhul de a izvorî, din țărână, direct descântată. Ungând, cu pântecul ei, partea sfântă a orașului și atribuindu- i-se darul de a desfășura, în curgerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comportament și psihologie de fiară. La intersecția dinspre Piața Căuzași, 14-15 buldozere agățau fiecare, sub lamă, cîte-un calcan sau vreun dos de clădire, retrăgîndu-se cu ele, pe cîte-o ulcerație de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui tânăr fără prea multă măduvă a spinării, dar înfrînat, nesărat, cuviincios. Din acel punct, Spectrul le derulă, cu amănunțime, întreaga viață anterioară a băiatului și o putură cerceta, cu mișcare iuțită, pe cea următoare. Ulpiu Galopenția era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui tânăr fără prea multă măduvă a spinării, dar înfrînat, nesărat, cuviincios. Din acel punct, Spectrul le derulă, cu amănunțime, întreaga viață anterioară a băiatului și o putură cerceta, cu mișcare iuțită, pe cea următoare. Ulpiu Galopenția era ceramist. Constituția sa semifiravă, caracterul labil, temperamentul său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale paturilor, își reluau mersul lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marginile individuale, ce-am face fără ispita de dezmărginire a morții? Doar murind am fost mai mult decât mine, murind rodnic, germinând în vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat voios în măduvă și-n gînduri? Sau fi-va vreo celulă care să nu fi dospit moartea? Dar se prea poate să fi îmbogățit o viețuire peste prevederile ei. Dacă nu cumva, din zarea vieții, infinitul e o boală. De unde ar pleca altcum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dureros și nobil ritmul ființării. Tot ce-i adânc rezultă din vecinătatea morții. Și când nu ești bolnav de boli, ci de prezența altor lumi în principiul viețuirii tale... O oboseală divină pare a se fi lăsat pe miezul ființei..., măduva vieții e surmenată de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă. "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars Lumina unei vieți bogate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă, o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă: Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e închegat și fără cuprins ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting... și nu rămâne decât urciorul de lut în care a ars lumina unei vieți bogate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă: Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins, ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o meșcioară era o foaie scrisă. Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins, ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la piept. - Și tu parcă ești un băiat, zise el râzând nebunește. Dar strânsoarea cea rece și tare a mînei lui atât de micuțe îți dovedea că [ai] a face cu degete într-adevăr lungi, delicate, albe, însă pătrunse de măduva de leu. Ajunserăm cu toții la moară. Salutarăm pe sas, care ni deschise ușa. Era țiganul acela care ședea lângă el, povestindu-i cum în tinerețe fura cu șirețenie găinile vecinilor, atîrnîndu-le cu picioarele legate de căngi sub țundră și mergea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el nu se sătura de auzit... Când îl întrebai cum se purtase el în răzmiriță, el îmi arătă surâzând cu viclenie o lance atârnată în cui. - Apoi am făcut și eu cât am putut, bătrânul de mine! Nu mai e măduvă-n oase! zise el voios. I! de-aș fi fost și eu acu ca tine... numa-s bătrân, n-am ce-i face. Și mă măsura cu privirea lui fericită din creștet pîn-în tălpi, parcă nu s-ar fi putut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mînile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
petrecut zile în șir pe câmp, pe marginea lacurilor sau în alte părți pentru a le procura. Există alți oameni fac asta pentru noi; mereu va fi așa. În tot acest timp, noi putem lucra liniștiți fără a simți până-n măduva oaselor frigul iernii. Luăm mașina proprie sau mijloacele de transport în comun, ieșim în oraș prin pasaje subterane pentru a ajunge în biroul nostru bine încălzit sau climatizat în perioada verii. În mod clar, viața e mult mai ușoară în
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
articole de toaletă” - cînd „spectacolul” nu e de-a dreptul regizat În sensul subversiunii retoricii sentimentelor, ca În această strofă din Invitație la bal, ce poate fi apropiată de unele similare producții ale lui Stephan Roll: Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei, Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, Deschide-mi supapă de siguranță aorta, Iată: noaptea intră În odaie cu toată stima... La fel, „pastelul” comportă stilizări conforme noului univers imaginar, printr-o ostentativă transcriere În cod
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atît de chimic orele”, sau: „Te port În mine ca un registru copier”; și Încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide-mi supapă de siguranță aorta”, contrazice grav obișnuințele, invitînd mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar cînd, În schița unor peisaje, drumul e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]