2,156 matches
-
în bucătărie să își ajute mama soacră să strângă masa și să spele vasele. Când terminară soacra îi și zise:Ia, fă Froso, căldarea aia și scoate ceva apă din fântâna din curte! în drum, aruncă și bucata asta de mămăligă și oasele la câine, că tot trebuie să se obișnuiască cu tine! Frosa luă căldarea și castronul cu mâncarea câinelui, încălță cauciucii rupți și umezi de la ușă și se execută. În timp ce scotea apa din fântână, o lacrimă i se prelinse
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
odată ce-ai stabilit care ți-e temperatura de bază, aștepți apoi acea creștere de șase zecimi. Și acela e momentul În care, dacă e să mergem până la capăt cu treaba asta, am ști să, Înțelegi tu, să punem de mămăligă. Mama n-a spus nimic. N-a făcut decât să pună termometrul În cutie, s-o Închidă și să-i dea cutia Înapoi soțului ei. ― Da? Bine, spuse el. Fă cum vrei. Poate o să facem alt băiat. Numărul doi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gogoașă, puiule, că-mi tremură jeleu’! În spatele ei izbucniră râsete și se grăbi Înainte. Din ce În ce mai departe, pe lângă străzi al căror nume nu-l știa. Se simțea deja miros de mâncăruri necunoscute: pește prins În râul din apropiere, picioare de porc, mămăligă, cârnați prăjiți și mazăre. Dar și multe case În care nu se pregătea nici o mâncare, unde nimeni nu râdea și nici măcar nu vorbea, camere Întunecate, pline de chipuri istovite și câini hămesiți. Dintr-o asemenea verandă Îi vorbi În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie peste Țările Române a secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent in istoria românilor. Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai întâi au încercat să facă curățenie, credeau că e doar așa un praf oarecare... Și unii săteni au dat jos totul, până la cărămizi și au observat chiar și cărămizile că erau gri și toată mâncarea era gri, chiar și mămăliga care știți că e galbenă. Nici roșiile nu mai erau roșii!... Și nici o mâncare nu mai avea gust, din cauză că era gri! Și la întâlnire, care a urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu ochi mari și curioși Și-atunci mi-aduc încet aminte Cum ne-adunam copii în curte Și ne-nfigeam cu toții ca un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era și mă-ntorceam murată! Nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
era pericolul, ca toți gardienii să aibă același sfârșit...! Trecuse mai bine de două luni de zile,timp În care nu m-a Întrebat nimeni de vorbă și nici nu aveam idee ce se va Întâmpla cu mine. Terciul de mămăligă subțire era repede digerat și cum mâncarea de prânz nu era comestibilă,aruncând-o În W.C.-ul camerei iar de multe ori o ofeream celor cu nu știau să rabde de foame, am Început să mă Îngrijorez. Cu toată rezistența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și arestații timp de 7-8 zile muncind greu și totuși o mică șansă de supraviețuire s-a ivit, atunci când nu mă așteptam. Gardianul Înarmat cu o pușcă automată agățată În jurul gâtului cu o curea și care distribuia dimineața terciul de mămăligă, Îmi făcu semn să rămân ultimul să mi se ofere polonicul de mălai fiert cu apă și, terminând cu Împărțirea rațiilor, Îmi făcu semn să mă apropii de hârdău și să răzuiesc partea groasă a terciului ce se Întărise binișor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fugit de la ai tăi, mă ruga Marius care avea chef de povești. Eu o vedeam pe Mătușa cum mă punea să mă spăl cu săpunul lor mare de casă, pe față, pe mâini și după urechi și-apoi cum trântea mămăliga pe fundul rotund ce trona peste masă, cum scotea brânza cea grasă de la burduf și cum se prăjeau în tigaie ouă și câțiva cartofi. Parcă și acum îmi mirosea a festin. Ceva îl speriase pe Badea Vasile și neliniștea lui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ziua. Odihna îi aducea pesemne, prea multe întrebări la care nu mai voia să le știe răspunsul. Ne-am spus rugăciunea creștinește în gând în timp ce palmele noastre stăteau împreunate, ne-am făcut semnul crucii la urmă și așteptam să taie mămăliga cu sfoara. -Azi nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de afară? Imediat Mătușă!... să se-nverzească apa de la mentă un pic și vin... vin imediat... Cine e? am întrebat mirat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Puteai să și cumperi obiecte făcute de el. La moară era un morar care în fața ta făcea toate operațiile și la capăt rezulta o pungă cu mălai produsă pe loc. 1 dolar kilu. Când vine Adi are din ce face mămăligă ca la bunica, fiindcă e acel tip de mălai, nu e Polenta rafinată de la magazin. Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ales când vedeai bine că te-ar țepui oriunde s-ar afla. Ciubucul era inclus în nota de plată, dar nu te avertizau, prețurile lor erau cele mai mari. Dar asta nu ne-a împiedicat să mâncăm ciorbă de fasole, mămăligă, sarmale, clătite și să constatăm că sunt delicioase, mai ales când le strecori printre chinezării, arăbisme și mâncăruri italiene. Revelionul era cel mai scump (125 de căciulă, prețuri ca în România) și acolo ce să vezi? Un taraf și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert, a mămăligii, a crapilor la grătare sub jăratec încins, a ulcelelor cu vin închinând pentru toate praznicele anului. Începea timpul focurilor de casă, al femeilor, acum mai vorbărețe ca oricând; se termina vremea bulionului, a murăturilor, a pregătirilor de iarnă, se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își întoarse tohoarca cu mițele în afară, trecu pe lângă rândul lung de vite, să vadă dacă stau în liniște, după aceea fluieră pe Sărmanu, cânele adus de flăcăuașii care erau sub privegherea lui. Scoase din glugă o bucată mare de mămăligă și i-o puse dinainte, apoi îl mângâie pe gât și-l bătu încet pe bot. —Mă Sărmanule, da’ tu ai cojoc de iarnă? Blana groasă a cânelui lucea neagră prin bătaia ninsorii. Flăcăul stătu un timp privind în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace, nu are nimic de povestit și nu are nici ascultători. Îl aude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia. — Ce-i mă Tudore, tu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
niște vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din cel adus de la Huși”. „Întocmai. Între timp, mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a așezat pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce își spune: „Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
om a autorului. A fi cu vocație înseamnă că nu e nevoie să fii doar un depozit, cel mai mare depozit, ci, cu prisosință, înseamnă să fii o voce. Și, Doamne, cum pot unii așa ușor despărți - cum ai tăia mămăliga cu ața - pe Creangă-învățătorul de Creangă-povestitorul, când știut ar trebui să fie că hrana și învățătura copilăriei sunt una, euharistie, care pe copil îl face unu, el însuși? După spusa înțelepților, cel ce învață pe cineva făcător de om este
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]