33,140 matches
-
a mai căsătorit și a ajuns o pictoriță celebră "în stilul tradițional japonez" și trăiește în Kioto împreună cu eleva ei, Keiko. La sfîrșitul anului Oki se urcă în tren (el locuiește în Kamakura, lîngă Tokio) pentru a asculta clopotele de la mănăstirile din Kioto, clopotele ascultate ani de-a rîndul la radio, și pentru a o întîlni pe Otoko pe care o văzuse fotografiată într-o revistă pentru femei. Totul ar putea fi o dramoletă, după cum spunea cineva, numai că nimic nu
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
insula în genere, ca soluție de izolare, ca entitate individualizată prin limite bine definite" (L. Boia, Cuvînt înainte. Cu privire la forța imaginară a insulei, p.7). Astfel "insule" pot fi oricare din formele izolării: geografice (insule propriu-zise, oaze, munți etc.), sociale (mănăstirea, spitalul, falansterul, ghetoul, închisoarea), individuale ș.a.m.d. Dar, sîntem avertizați, "nu vom întîlni pe insulele imaginate sau transfigurate în imaginar decît ceea ce propriul nostru imaginar ne oferă", "fantasmele, proiectele, speranțele și temerile noastre. Doar că pe insule totul apare
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
la povestirea viselor. O activitate obișnuită, episod banal al conversațiilor familiare, dar avînd și reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Odessa, unde se căsătoresc pe ascuns. Aflîndu-se fapta, un Consiliu de Coroană a fost convocat și Carol abia a scăpat, datorită pledoariei lui Ionel Brătianu, de pierderea rangului de moștenitor al tronului. Reîntors în țară, Carol a fost surghiunit la mănăstirea Horaița, apoi acceptă anularea căsătoriei. Dar, după înapoierea familiei regale, în triumf, la București, Carol, mereu înamorat de fosta lui soție, în august 1919, îi trimite tatălui său o declarație prin care renunță la calitatea de principe moștenitor, scriindu-i
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
chiar se va potoli. M-am străduit cîteva zile să mă rup de mine însămi, admirînd frumusețea locurilor: munți severi, peisaje întinse și simple ape verzi și line, toate scăldate de o lumină minunată. Hotelul unde locuiam era o veche mănăstire ale cărei camere văruite aminteau de lăcașurile românești unde ne duceam uneori în vizită la cîte o călugăriță prietenă. Iar de sub plantele agățătoare se auzeau murmurînd fîntîni și izvoare. Singurătatea și liniștea locului mă fermecau, în schimb, tristețea nu puteam
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
premiat la concursul literar din același an organizat de către Aida Vrioni (1886-1954); Ion Valerian (1895-1960), directorul revistei Viața literară. Sînt și colaboratori cu mai multe creații epice. Astfel Mihail Sadoveanu cu fragmente din viitorul volum Divanul persian (1940) și Luna mănăstirilor din cartea Foi de toamnă, Cezar Petrescu, Învierea omului, nuvelă inedită, Pericle Martinescu, Boema, Victor Ion Popa (1895-1946) Cravata, de asemenea nuvelă inedită. N.M. Condeescu (1880-1939) cu fragmente mai vechi din volumul Conu Enake (1928) și, mai multe schițe și
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
între destin și biografie - urmele destinului sînt căutate cu încăpățînare. Fiecare amănunt biografic capătă greutate, este suprasaturat de semnificații, accidentalul, gratuitul nu interesează. Imaginarul este dominat de marile locuri comune culturale: Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare loc comun este "Copilăria de aur". Pasajul plecării micului țăran
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale grave, sfîrșind prin a provoca sau a comite crime îngrozitoare. Julie, tînăra retrasă în mănăstire pentru a obține de la Dumnezeu siguranța că fratele ei plecat în Europa să lupte se va întoarce cu bine, este sau nu o vrăjitoare, o posedată? Răspunsul nu poate fi unic și de mai mare importanță sînt concluziile de parcurs
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
tentațiilor diavolești. ,,Gol pe dinăuntru, nemaisuportând realitatea imediată, istoria, părăsit de toți", consilierul Matei Pavel este ispitit cu iluzia sumei de un milion de mărci. Vladimir Dumnea, cel care va găsi primul soluția de ieșire din criză prin retragerea la mănăstirea din Maglavit, își află, înainte de asta, cursul vieții radical și inexplicabil modificat, de la minus la plus, prin protecție satanică, în timp ce Teodor Brenovici, soțul și amantul duplicitar, își datorează talentul, succesul și inspirația capodoperei la care tocmai lucrează aceleași influențe infernale
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
sordidul și mizeria umană. Calea de salvare din marasm și impas pe care o propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii din Maglavit, cu Noul Testament în mână și intonând rugăciuni, sub glasul înalt al clopotelor. Era el, cel dinainte, dar lipsit de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune să reconstruiască
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
la povestirea viselor. O activitate obișnuită, episod banal al conversațiilor familiare, dar avînd și reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
lung, și le povesti cum o însoțise el odată, cînd era mai tînăr, pe Ana Pauker. Era întîia oară cînd numea persoana, mai importantă, pe numele ei adevărat... Ci-că "înalta doamnă" - cum aveau să-i spună călugării - voia să vadă mănăstirea, o mănăstire la care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
le povesti cum o însoțise el odată, cînd era mai tînăr, pe Ana Pauker. Era întîia oară cînd numea persoana, mai importantă, pe numele ei adevărat... Ci-că "înalta doamnă" - cum aveau să-i spună călugării - voia să vadă mănăstirea, o mănăstire la care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
înalta doamnă" - cum aveau să-i spună călugării - voia să vadă mănăstirea, o mănăstire la care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea, unde călugărașii le mai aruncau din cînd în cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la vreo zece dulăi mari, flocoși, gata să-i sfîșie. Împușcase
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
mănăstire la care nu erau admise femeile. Cum, pe ea s-o refuze?! Pe atunci el purta uniformă și o însoțise pe "înalta doamnă" pînă în poarta mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea, unde călugărașii le mai aruncau din cînd în cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la vreo zece dulăi mari, flocoși, gata să-i sfîșie. Împușcase vreo trei în picioare cu pistolul din dotare. Trăgea și ea cu revolverul
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
nimerea, ori calibrul era prea mic... Stăteau spate în spate, cu fața la dulăi, iar femeia, transpirată de frică, mirosea a odicolon franțuzesc, pretindea criminologul cu mare succes la femei în tinerețe... Că era scris acolo, pe-o piatră veche de lîngă mănăstire, că nu era voie să calce în lăcașul lor picior de muiere (cuvînt ce o enervase cel mai mult pe "înalta doamnă"). Iar tînărul criminolog se întreba dacă "înalta doamnă" pe care o însoțea era cu adevărat muiere, dată fiind
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
cap) iar o femeie ca ea să calce legea aceea, nevrînd să fie femeie, și asta-i; cum e mai rău - comenta grav criminologul - să nu vrei să fii ceea ce de fapt ești cu adevărat și irevocabil." Cum zăvorîseră călugării mănăstirea aflînd de decizia Doamnei; cum asmuțiseră ei o cățea de rasă cu doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
aflînd de decizia Doamnei; cum asmuțiseră ei o cățea de rasă cu doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua mănăstirii, în vreme ce frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei porți, restul fiind numai ziduri înalte de piatră. "Pe păduchioșii ăștia - îi amenința înalta doamnă, furioasă - o să-i trimit pe toți în lagăr! Să
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
tot căutase amarnic. A doua zi, împreună cu scamatorul cultivat, părăsește Damascul. Ajunge la Sfîntul Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah la Athos. Se apropie de starețul unei mici mănăstiri, dar are nefericirea să descopere că e homosexual și că îl dorește. Se scîrbește și de acest loc și, pe dată, luă vaporul spre Constantinopole, de unde un vas românesc îl aduce la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
care să marcheze incipit vita nova: uciderea Șarpelui din Rig Veda, a Monstrului marin din legenda zeului Marduk, a lui Purusha din mitologia indiană etc. La noi, e faimoasă legenda Meșterului Manole, cel care și-a zidit soția în zidul Mănăstirii Argeș. În perspectiva istoriei recente, o jertfă a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și cu toate acestea de ce construcția unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul Manole doar un impostor? Nu, Manole nu e un impostor
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
e "pentru" și cine e "contra". O înțelegere atît de rudimentară a dezbaterii culturale are de ce, în ultimă instanță, chiar să înspăimînte. Se poate "demola", anihila prin idolatrie, ca în povestea grotescă, dintr-un recent roman, a călugărilor dintr-o mănăstire care îl pun la fiert de viu pe Toma d'Aquino ca să-i preschimbe oasele în moaște. Se poate "apăra" dînd jos crustele care acoperă în timp ființa vie a unei creații culturale ș.a.m.d. Nici unul dintre cele două
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți romantici germani (mergând uneori până la prelucrări) mai mult sau mai putin simțite în
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
grupurile de teatru, din cele politice. Dar atunci când feminismul a devenit un partid, ceea ce uneori s-a întâmplat, un sistem ideologic, un sistem de intoleranță, atunci întotdeauna am rupt-o la fugă. Pentru că nu-mi plac ideologiile, nu-mi plac mănăstirile, nu-mi plac toate locurile în care se stabilește că adevărul e unul singur, și că toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
cunosc despre el puține date biografice. Nicolae Comșa în Dascălii Blajului (Blaj, 1943) ne spune că s-a născut în anul 1720, la Totoi, județul Alba. A studiat, ca și Inochentie Micu Klein la Tyrnavia; după terminarea studiilor, vine la mănăstirea din Blaj printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]