2,058 matches
-
cel roșu, care era pus la uscat?”, „În avion vă dau filme, o să treacă repede timpul”, „Aveți la voi toate actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu niște mărgele mărunte. M-a tras către sine și mi-a băgat cămașa în pantaloni. Aproape să-mi iasă și mie mărgele în ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu niște mărgele mărunte. M-a tras către sine și mi-a băgat cămașa în pantaloni. Aproape să-mi iasă și mie mărgele în ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando. Numai femeile pe care le lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei semănau cu niște mărgele mărunte. M-a tras către sine și mi-a băgat cămașa în pantaloni. Aproape să-mi iasă și mie mărgele în ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando. Numai femeile pe care le lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un pat, hohotind. Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pe urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea mamei apar mărgele de transpirație, mă întreb dacă și femeile transpiră la subsuori, ca tata. Când bărbații asudă, ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dezordine, bancruta statului, scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale escatologice, le va rezolva pe toate pentru totdeauna. Revenind la spusele neliniștitoare ale economistului, efectiv calculele erau foarte ușor de făcut, dacă Încă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i plăcea să facă mai mult și mai mult cînd se afla pe vas era să doarmă și să citească ziarele. Da’ știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de pămÎnt. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea de muncă avea să primească 50 de dolari. 50 de dolari Înseamnă mult În Havana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea de muncă avea să primească 50 de dolari. 50 de dolari Înseamnă mult În Havana, dar negrul nu se mai gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndea la bani acum. CÎnd intrară pe șoseaua luminată de la Malecon Își Întoarse puțin capul și, privind În spate, văzu chipul fetei strălucind mîndru; Maria Își ținea capul sus. Negrului i se făcu frică și-și strînse tare colierul. Dar mărgelele albastre nu-l puteau ajuta cu nimic În privința fricii care-l cuprinsese, pentru că acum lupta se dădea Împotriva unei magii mult mai vechi. Leul cel bun A fost odată ca niciodată un leu care trăia În Africa Împreună cu ceilalți lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Din privirile cu care-o fericesc fetele alea, îmi dau seama că, întotdeauna, ceea ce poartă ea e exact ce și-ar fi dorit și ele, chiar dacă, din perspectiva unui bărbat, e doar un simplu bikini, asortat cu trei șiraguri de mărgele turcoaz, înfășurate neglijent în jurul gâtului. Celălalt grup e format din fetele de cu totul alt gen. Cu părul blond, proaspăt vopsit, destul de plinuțe, nici nu mai au pretenția că sunt frumoase; tot ce mai încearcă este să treacă drept tipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o au toți ceilalți știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare gen de emisiune. Câte un set de fiecare post. Abia mai târziu au fost importate seturi de haine, de mărgele, de frizuri, de nasuri și de bărbii. Ultima noutate în domeniu era noul set de glume achiziționat de la BBC. Freză-linsă citește știrile cu entuziasm, ironie și siguranță de sine: în fața Guvernului s-au strâns două sute de camionagii nemulțumiți de scumpirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
14 băieți, acompaniați de un trișcar. Costumul specific este alcătuit din ițari, bocanci, cămașă, curele bătute cu nasturi de metal, pluover de lână, bariz, fustă, brâu cu ciucuri, la picioare clopoței iar în cap o căciulă de oaie impodobită cu mărgele colorate sau flori. Este un dans ritualic bărbătesc cu caracter magic, mișcările de rotire ale dansatorilor, strigăturile având un caracter ritualic, astral. Tocmai pentru a intra în atmosfera sărbătorilor, m-am gândit să vă destăinui câteva informații despre obiceiurile de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
costumul de Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național păstrat în casă. Mergeam din timp la bunicul pentru căciulă pe care o împodobeam cu flori de mireasă ,mărgele și funde colorate. Apoi ne rugam de bunica să ne dea traista ei. Deasupra costumului național purtam boandă din piele de oaie. În ajunul Anului Nou începeam de la 12:00 ziua dintr-un capăt al satului și umblam din casă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nod are rolul de a uni cele două margini ale plăgii, iar cel de al doilea de bloca desfacerea primului nod. Nodul se poate face cu mâna sau cu ajutorul unei pense. Înnodarea firelor se va face în unele cazuri pe mărgele sau pe un rulou de tifon. Nodurile pot fi de mai multe tipuri: - nodul simplu - la care după efectuarea primului nod, pentru a nu se desface sub tensiunea buzelor plăgii, se va ține cu o pensă, după care se va
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Se pot plasa în același mod încă două suturi în „U” sau, dacă prima sutură se menține bine, firele să fie scoase pe suprafața superioară a pielii, în înălțime, la nivelul necesar, în așa fel ca, după înnodarea lor pe mărgele de sticlă, marginea pleoapei să nu se ectropioneze. După ce lamboul adispos a fost pus în noua sa poziție, se constată că marginile plăgii sunt lipite perfect, ba chiar rezultă uneori și un surplus cutanat. Dacă este necesar, se va îndepărta
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și mărgele verzi la gât, cu bobul cât mingile de ping-pong. Pe pereți se aflau măști hidoase de cârpă și parcă un instrument muzical, o sabie... Un policandru de sticlă murdară, cu becuri bâzâitoare, ardea deasupra. Masa era plină de mâncăruri și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mineralier e doar așa, o invenție a ei ca să mă atragă, speram că încă mă iubește și deveneam și eu languros și prostesc sentimental. Cum pica însă nava Mărășești sau Mărăști de prin Antile, cum sosea Popeye cu șiragul de mărgele de doi bani la ea, iarăși începeau sarcasmele. Am persistat în prostia asta un an și câteva luni, de necrezut. Amorul propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în care el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci însă mi-o amintesc rânjind veselă și întinzînd mâinile către cadourile care ni se puseseră înainte, pe masă: câteva bomboane și o căprioară de cauciuc, legate în țiplă. Și, cred, o ciocolată dreptunghiulară. Femeile gătite cu tot soiul de mărgele imitând perlele și bărbații în cămăși mi se păreau niște giganți. Priveam în sus spre fețele lor pierdute în lumina becurilor roșii. Erau neîndurători, terifici. Dar vara nu stăteam în casă, ci imediat fugeam, cu Marcel după mine, în curte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
regină. Am îmbrăcat-o într-un capot violet al mătușii Aura, în care abia încăpea. I-am atârnat în păr lanțuri de hârtie violetă, i-am pus cununița aurie pe cap, iar la gât i-am atârnat un șirag de mărgele cu boabele cât pumnul. Am scos afară scaunul împodobit și l-am așezat în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mă privea zâmbind, cu mare tristețe. - Nu știu ce am, adăugă. Mi s-a închis inima, și parcă s-au stins toate. Dar dac-o fi să mor, să mă îngropați așa cum mă vezi acum, cu rochia asta, cu salbă și cu mărgele. - Zi Doamne ferește! o întrerupsei, și-mi făcui cruce. - Acum, că m-ai văzut și ți-am spus... Se opri și se făcu deodată albă la față. Ce s-aude? mă întrebă coborând glasul. - Au pus nemții dinamită pe șosea. Spun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la față. Ce s-aude? mă întrebă coborând glasul. - Au pus nemții dinamită pe șosea. Spun că au ordin să distrugă șoseaua până la Dumbrăvi. Ascultă așa un timp, apoi își aprinse țigarea. - Cu rochia asta, repetă, cu salbă și cu mărgele. Aș fi vrut să-i spun ceva, dar nu știam ce. - Când mă întreba lumea la Constanța, le spuneam: orfană am fost de când mă știu, dar nu m-a uitat Dumnezeu și mi-a dat un frate vitreg. Frate vitreg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta asemenea lucruri... — Da, uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]