18,730 matches
-
de autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra Pound, dar și Chopin (care se știe că acest suav, melancolic și ultra sensibil făuritor de armonii sublime a fost un ireductibil antisemit - chiar dacă de pe urma lui n-au rămas mărturiile infame, scrise sau orale, atribuite celorlalți sus citați) sînt extrem de elocvente. Una din cărțile la care mă refer aparține americanului Paul Johnson care operează pe tot parcursul volumului o feroce și nemiloasă disjuncție între aparențe și realități, între pretențiile legate
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
cei doi autori nu sînt comparabili estetic - fiecare reprezintă însă un trend important) propune scriitura ingenuă, în forță, nepretențioasă. În același timp, este departe de proza de consum, prea accesibilă, pretenția rămîne înalt culturală. Impactul tematic este decisiv: în loc să întîlnim mărturii directe despre comunism, aflăm aceste povești prin intermediul bunicii tinerei protagoniste. Nu se mai simte nevoia demonizării acelei perioade. Compromisul, funcția în acel regim își pierd din importanță. Mizele sînt mai �mici", dar universale: în locul crizelor de identitate, găsim crize de
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în care pur și simplu "doare sîngele de viață". Viziunea fantast-anecdotică devine o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
scrise în care el se va fi transformat, cu speranța de a-și pereniza identitatea. Pe 27 martie 1984, la pagina 608, câteva rânduri rezumă cu pregnanță justificarea obsedantului demers scriptural: " Notele de jurnal sunt marginalii, ferestre, defulări, intuiții - o mărturie mai mult sau mai puțin acută despre incidentele persoanei cu lucrurile, cu timpul, cu istoria.." Destule alte observații de această calitate nuanțează gândirea autorului pe sutele de pagini ale ediției Albatros. Mai semnalez numai două din ultimii ani, prețioase prin
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
bogat. Partea cea mai dezamăgitoare din confesiunile sale sunt insistentele reflecții asupra creației literare, rareori relevante; un fel de pudoare îi ofilește mărturisirea... În schimb, treptata luare de atitudine față de "acest vacarm politic neîntrerupt care ne ucide lent" constituie o mărturie extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai ales (ca și în Zidul martor al Florenței Albu) acumularea ce a urmat de speranțe necontenit înșelate, de indignări
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Belu Silber și un legionar ca Mihail Polihroniade se întîlneau în aceleași medii din Bucureștii anilor '30, spre marea surprindere a lui Léon Pierre-Quint, un critic francez astăzi uitat, aflat în trecere prin țara noastră. Știam mai demult, din alte mărturii, că situația relatată de Sebastian nu era singulară. Sebastian însuși ținea la Nae Ionescu și-i ceruse prefața la De două mii de ani, era prieten intim cu Eliade, deși, evreu și om de stînga, n-avea cum să accepte ideile
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod nediferențiat breasla literară de oportunism. Nimeni n-ar fi protestat public împotriva Tezelor. Scriitorii ar fi adoptat politica struțului, băgîndu-și capul în nisip. Presa literară ar sta mărturie. Ca și suratele ei, România literară s-ar fi predat atunci cu arme și bagaje în mîinile propagandei comuniste, trăgînd săptămînal portretul lui Ceaușescu pe prima pagină și destinîndu-le pe toate celelalte cultului său. Să nu uit: d-na Șipoș
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
cu cît ești mai tînăr și trebuie să te raportezi într-un fel la toată grozăvia istorică pe care n-ai cunoscut-o și pe care, fie încerci s-o înțelegi și atunci ești prins într-un proces nesfîrșit de mărturii contradictorii, fie o pui între parantezele indiferenței și ignoranței. Atitudinea polemică a lui Radu Cosașu se referă la un articol al lui Dan Petrescu din ziarul Național. Pe scurt, acestuia din urmă "îi vine greu să înțeleagă" mecanismul "orbirii" și
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
în volum: patrie-patriotism, revoluție, libertate, social, responsabilitate, morală etc. este una riscantă prin încărcătura poeziei agitatorice din epoca trecută. Convinsă, însă, că drumul poetului este "de la revolta politică la insurecția metafizică", Magda Cârneci a scris constant "poeme politice" ca o mărturie continuă a existenței (și) la un nivel istoric. Parcursă cronologic (1979-1994) poezia oferă, astfel, panorama trăirilor unei conștiințe istorice acute și, totodată, evoluția unor stări, gânduri, idealuri, atitudini de la frică și supunere, prin revoltă, până la libertate și dezamăgire: Da, da
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
rămăsese acestuia după o înfrângere electorală de pomină - nu putea fi pe placul partizanilor continuității, reziduali în opinia d-lui Marga, nu puțini, în realitate. Și dl Ciorbea înființase un partid pe singura chemare democrat-creștină, întoarcerea sa în rânduri stând mărturie răsunetului surd în mase al noii oferte. Fără țărani, țărănismul rămâne valabil în conștientul, probabil că și în subconștientul unor mase ce au de ales, în fond, între puține embleme. Un P.N.Ț.C.D. cu dl. Victor Ciorbea avându-l
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît analitice. Trebuie să așteptăm sfîrșitul războiului dintîi mondial pentru a vedea, din sînul aceleiași generații, ivindu-se primele spirite critice. E. Lovinescu, bunăoară, din mantaua căruia a ieșit școala critică
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
C. Rogozanu Trei tipuri vitale de discurs au explodat după '89: religios, memorialistic și "sexual". Primul n-a adus nimic bun în literatură, al doilea a însemnat reorientarea cititorului către documentar, către mărturie, al treilea a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o puternică nuanță peiorativă). Evoluția acestui ultim tip de discurs interesează în cazul romanului Lia Mora de Dumitru Ungureanu. Nu e prima
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
se va juca . O imagine extraordinară, cu un impact acut, a cărui forță este atenuată de elementele de kitsch, prea vizibile și neepurate complet, odată cu dezordinea. Pe de altă parte, Gelu Colceag este atras de investigarea în zona micimii umane (mărturie stau alte două montări de la Bulandra Victor sau copiii la putere și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
și strămoși, sunt expresii ale crizei de creștere pe care o traversa societatea românească. Caragiale le-a veștejit în registru comic și tragi-comic, în vreme ce Eminescu în cel tragic. Tușa discursului său este cert îngroșată, nedreaptă adesea, dar niciodată simplificatoare, iar mărturia sa este cea mai complexă, profundă și tulburătoare din câte s-au rostit vreodată despre ființa românească în cumpăna vremii. La fel ca și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția în care se orienta societatea românească, ci
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
străinii călători în Principate destul de interesați de grădinile românilor, din moment ce Dolores Toma găsește adesea la aceștia informații mai bogate și mai amănunțite decît în multe dintre documentele românești. Nu e însă o regulă absolută: Negruzzi ne lasă, de pildă, cîteva mărturii literare despre ce înseamnă pentru noi grădina ("grădinuța"), extrem de interesante și, crede autoarea, pe nedrept ignorate pînă acum. Dar ce descoperă, de fapt, Dolores Toma? Mai întîi, spuneam, că am avut și noi grădini. 60 de grădini publice, la 1877
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate asemenea lucruri nu stau simplu și tranșant. Mai ales, în cele culte. Fațetele personajelor, diverse, și destinele lor ulterioare, anterioare, sînt o "mărturie" în acest sens. Făt-Frumos, desigur, reușește în final. Uneori, el are frați mai mari, care par a fi venit pe lume cu unicul scop ca, prin eșecul lor, să îi pregătească, lui, drum triumfal. Sigur că, în viață, de cele mai multe
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
1960 se strecoară câteva strofe și versuri de Guillaume Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între idealul platonician și morala practică aristotelică, mi se pare turburătoare prezența acestor poezii atât de tipice ,,scării umane", ca mărturie existențialistă. Nu mai traduc; las totul la înțelegerea cititorului. Les démons du hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font danser notre race humaine Sur la descente à reculons... (Le chant du malaime) Și
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul, discretul anticar londonez. Cele peste optzeci de scrisori, dispuse cronologic, fără nici o intervenție în text și nici un comentariu, constituie materia acestei cărți pe drept cuvânt subintitulată roman. Roman-document, mărturie asupra unei epoci în două țări despărțite de ocean, dar și de tot ce ține de cultură, civilizație, tradiție, educație și mentalități. Așa cum se va vedea din numeroasele citate, povestea despre nonconformismul americanilor și calmul britanic nu e o vorbă
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
prețul unui bilet la un mare cinematograf de pe Broadway sau pentru 1/50 din prețul unei coroane la dentist!" Dincolo de satisfacția estetică, cartea rară îi procură și o altfel de bucurie, mai neașteptată, a contactului cu fostul proprietar-cititor al ei. Mărturiile în acest sens revin mereu: ,,Ador dedicațiile de pe pagina de gardă și notele de pe margine, îmi place acest sentiment de camaraderie pe care îl încerci când întorci paginile pe care altul le-a întors deja, când citesc pasajele asupra cărora
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
endogene. Aerul de bilanț, de raport contabil, obligatoriu la sfîrșit de an în chip de consacrare practică a unei politici infailibile, vicia implicit manifestările artistice și le transforma într-un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Orice apel la Saloanele oficiale din Franța sau la celebrele noastre Saloane interbelice nu avea nici o relevanță pentru că, oricît de mult s-ar
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
osmoza între materie și spirit. De fapt, asistăm la o clasicizare a manierei avangardiste, la o deschidere a ei către moraliile inalienabile. Gimnastica verbului, acrobația la trapezul corespondențelor n-a obosit, însă a încetat a pretinde exclusivitatea, în beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
nașterii în victime a sentimentului culpabilității, lui Dinu Pillat i se rezervă regimul unei duble asemenea culpabilități: figurând în ceea ce avea să fie ultimul lot masiv de adversari politici - diferența între cei activi sau cei potențiali nu se făcea -, prin mărturiile smulse lui s-a completat lotul. Îndelung torturat, închis într-un sac și lovit cu o rangă de fier mai cu seamă în cap, Dinu Pillat a cunoscut soarta martirilor și, aidoma lor, a simțit lângă sine prezența Providenței, a
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
registrul simplei metafore. Așadar, cultura aromână suferă de complexul Atlantida! Acest complex este tipic pentru culturile care, răspunzînd unor pulsații necunoscute nouă, sînt prezente în istoria scrisă prin absență." Cititorul cărții are o libertate absolută. Poate vedea în ea o mărturie, între altele, despre destinul unei culturi mici; o poate citi ca o încercare de a reconstitui, printr-o muncă de arheolog, sufletul unui popor ce s-a uitat, alegîndu-și o altă cultură; poate vedea în carte, jurnalul unei identificări cu
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
versurile lui ajung la Roma și sunt mimate în mari spectacole populare. Ca oriunde în lume, pe fondul unor domnii prea severe, spiritul liber, chiar libertin, de obicei triumfă totdeauna. Versurile ovidiene au fost descoperite și pe zidurile de la Pompei, mărturie a popularității sale. La Tomis, el va fi învățat lecția aspră a unei altfel de existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic proletcultistă, compensând starea de inferioritate a estului, obișnuită epocii totalitariste. Întâietatea, în acest caz, fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu o asemenea mărturie, scrisă pe teritoriul țării noastre de astăzi, reprezentată de cele două opere Tristia și Ponticele, documentele istorice ale vremii, ne-am fi legitimat în cultură probabil cu totul altfel, dacă imperiul de la răsărit, Bizanțul de mai târziu, nu avea să
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]