2,090 matches
-
remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci când n-a mai rămas nimic? S-aude vântul pustiitor din întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa înspăimântată la marginile acestui ocean în extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum începe ceasul scufundării în întuneric. Câmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vădit interes, căci se dezvelea o lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau împrejurări mărunte, povestite de învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum e? îl întrebă văzându-l măturând cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? când te ții de treabă, așa e. Era, în gândul primarului, o aluzie la arestarea de altădată, întâmplată cu ani în urmă, primarul era nou, de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-o dădea acum vârsta, siguranța biologică a indiferenței ce începuse să-și facă loc în sufletul lui din ce a în ce mai mult. La început avusese unele reticențe în ce mă privește, cu timpul însă ele se șterseră măturate de vântul vieții. Cel care ajutase fundamental la asta fusese, fără voie, tatăl meu, despre care domnul Pavel știa câte ceva, ca în orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atâtea ori. Acum, spre accentuarea vârstelor, își rostea „superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră. Și peste un amurg arămiu, care colora zarea de la miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băgat de samă că ți s-au schimbat privirile, și socot acuma că poți să te duci să-ți vezi de unele treburi ale tale, îndată ce prinzi putere. Cum am făcut asta, a și sosit și acest vânt care a măturat tot, ducând, după dorința mea, răutatea pe pustii. Am mai avut eu o întâmplare asemenea, cu fie-iertatul Negoiță, tatu-tău. A venit odată mânios și puțintel băut, de la moară. Cum a început a grăi unele și altele prin casă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strică firma! —Uită-te la tine, a zis Helen disprețuitoare. Îmbrăcată de parcă ai fi adunată de pe stradă - la patruzeci de ani! — Și știi ce se zice despre patruzeci de ani? Claire i-a pus mâna pe umăr lui Helen. Că mături podeaua cu fundul? — Viața abia începe! i-a zbierat Claire în față. Viața ÎNCEPE la patruzeci de ani. Se zice că patruzeci e noul treizeci. Și că vârsta e doar un număr. Și că ești tânăr atâta timp cât te simți tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Până și ținuta Warpo ar fi mai bună decât asta. — Cât timp avem la dispoziție? a întrebat Wendell. Două săptămâni de astăzi, toate trei îmi prezentați mie ideile de campanie. Două săptămâni. Nu prea mult. Asta ne lasă timp să măturăm toate imperfecțiunile înainte de prezentarea adevărată. Nu că aș dori vreo imperfecțiune. (Tonul Ariellei era deodată scăzut și amenințător.) Încă un lucru, faceți toată treaba asta în timpul vostru liber. Când veniți aici, zi de zi, vă comportați ca de obicei, dedicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în care de obicei curgea zgomotosul, dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se ațintea spre gâtul lui. — Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
satul ei din Castilia, ca să-și sfârșească zilele printre ai săi. Adăugă apoi cu jumătate de gură: — N-ar fi trebuit să plecăm niciodată din Granada. — Poate că ne vom întoarce acolo. N-a catadicsit să răspundă. Mâna ei a măturat aerul din fața ochilor, alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în ziua Judecății. Mâna lui mătură aerul într-un gest larg. — Acum, de la hotarele Persiei până pe coastele Maghrebului, de la Belgrad până în fericitul Yemen, există un singur imperiu musulman, al cărui stăpân mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Continuă, cu un accent de reproș deloc ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar Kulfi se întinse și mai mult, din ce în ce mai mult, până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă să poată urca până la locul în care atârnau picioarele lui Sampath. Cu degetele sale de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de tinerețe și sănătate - și părea suficient de ascultătoare în faza asta. Ceea ce era și logic. Onorariul ei era de 750.000 de dolari. Singura ei condiție a fost să nu facă nici un fel de gospodărie. În film. Nu va mătura nici cel puțin o podea. Nu va clăti nici măcar o ceașcă de cafea. Emanciparea gagicuțelor. Cine vrei să-ți fie partener? am întrebat-o. Cristopher Meadowbrook, Spunk Davis sau Nub Forkner? Butch a spus că preferă un partener cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin aer cu o mișcare neglijentă a mâinii. Apoi apucă ceasul bogat ornamentat (folosit de Fielding pentru măsurarea timpului de evoluție a stripteuzelor) și dădu cu el de pământ. Se aplecă și își întinse o mână pe birou, gata să măture cu ea toate surcelele alea așa de performante. Își ridică repede privirea și-i văzurăm fața plină de o bucurie anticipativă. Fielding se ridică hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul și umplu oala cu apă și rădăcini, apoi începu să pregătească masa pentru doi. Nu erau decât ei doi, solizi ca stânca, neschimbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte. O muscă i se așeză pe obraz. O îndepărtă. I se așeză pe celălalt obraz. O îndepărtă iarăși. A treia oară o lovi și și-o zdrobi pe față. Apoi mătură cadavrul insectei de pe el. în ciuda urâțeniei sculpturilor, în ciuda prezenței Elfridei Gribb, în ciuda lipsei oricărui simț al direcției, aici Vultur-în-Zbor se simțea în siguranță. Aerul din bordel era încărcat cu mireasma consolării. Dar adăpostul nu i se potrivea - sau, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
distincție între profesori și măturători. Apropo, îl mai ții minte pe Kerim? Kerim era măturătorul oficial al micului orășel de la poalele anticului Aegyssus. Un turc bătrân, stafidit, fără vârstă, blajin, tăcut, care făcea de toate la primărie și mai și mătura trotuarele din centrul orășelului. În unele seri venea și el la „Geamandura“. La masa lui de lângă ușă urmărea discuțiile noastre și ofta din când în când străbătut de dureri sfâșietoare. Când nu mai răbda, venea la masa noastră și începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din textul meu cartea aceea, ca un țipăt poate, ca o fulgerare, dar trecătoare, amăgitoare. Scrierea ei nu a făcut, aceasta prea bine o știu, decât să-mi mai curețe puțin drumul meu spre text, întru text. E ca și cum îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim al cuvintelor, însă fără vreo mahmudea ascunsă, fără vreun Balcic îngropat în amintire, fără dorul nopților încinse și al goanei prin câmpia arsă spre cine știe ce nălucă de cadână. . Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]