2,125 matches
-
lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă la împărat. Îi îmbrățișează pe gladia tori cu o privire plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o are despre cum trebuie să fie o matroană romană. Cel puțin conform standardelor propagandei oficiale, căci el a apreciat și alt gen de femei la viața lui. Pe nepoată însă a reușit să o transforme într-un fel de mașinărie umană care expulzează la intervale regulate câte un copil pe lume. Preocupată doar să-și crească progenitura și să țeasă. Nu e de mirare că bărbată-său se ocupă în timpul liber cu traduceri din grecește și compune comedii! Să trăiești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult am la inimă această căsătorie, spune Au gustus împăciuitor. Murmură: — Să unim două ramuri ale familiei noastre... — Și să întemeiem o dinastie, glumește Marcia, trăgându-și bărbatul după ea. Bătrânul se urnește din loc cu mișcări rigide, ca o mașinărie. Tiberius Nero este nevoit să-l rețină cu o mână de fier pe Paterculus, care a pornit precum un somnambul pe urma lor. Augustus îl împinge și el pe flamin de la spate, în direcția treptelor. Ușurel însă, nu cumva să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Înalt cu părul lung a cumpărat o duzină pentru a primi cutia gratis. Și când a aprins una ca s-o fumeze, negresa s-a supărat foarte tare, la fel ca și o domnișoară drăguță care a dat drumul unei mașinării pe care o purta În jurul gâtului. Străinii ăștia aveau ceva foarte ciudat, concluzionă fabricantul de țigări de foi. Mai multe femei de la fabrica de mătase au confirmat că i-au văzut pe străini. Toate femeile care lucrau la primul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-ți faci o companie mare. Nu ai nevoie decât de un designer, un patron capabil să elaboreze un plan, adică de un singur cap. În schimb, dacă puterea aceea scade puțin, nu mai ai nici o șansă. Să spunem că faci mașinării sofisticate care presupun combinarea mai multor tehnici. Atâta tip cât nu greșești, afacerea merge ca pe roate. Dar, pentru că este un cumul de originlitate și organizare, ține și de noroc. Sunt multe firme care, chiar dacă se extind, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început, cei din oraș planificaseră să facă acolo o zonă industrială. Persoanele din acest domeniu au venit în număr mare aici. Nu, nu are legătură cu faptul că a crescut prețul pământului din cauza boomului economic. În fabricile astea lucrăm cu mașinării mari și, chiar dacă ai vrea să te extinzi, în oraș nu prea poți. Traficul e infernal, străzile sunt înguste și se întâmplă ca mașinile mari să nu poată intra. Toate mașinile care vin aici sunt ale noastre. E convenabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
același câmp de activitate. Firma noastră, în afară de hârtie, se ocupă de tot ce e nevoie într-o tipografie. În special de materialele sensibile: matrița care se folosește la tipografie. În acest domeniu se spune că este o revoluție tehnologică. Recent, mașinăriile s-au îmbunătățit și au incluse de la început tot ce ne trebuie. Și materialele sunt mult mai bune. De aceea, în firma noastră a scăzut numărul utilajelor. Apoi, de cînd cu boomul economic sunt tot mai puțini tineri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a devenit mai grea și m-am angajat la o fabrică de filatură pentru a câștiga bani. Fabrica asta e de mult timp aici. Într-o astfel de fabrică muncești fără întrerupere timp de douăzeci și patru de ore. De îndată ce o oprești, mașinăria se răcește și firele nu mai ies întinse. Lucrăm în trei ture. În paralel mă ocupam și de agricultură. Tura de dimineață e de la 05.00 la 13.30, tura de după-amiază e de la 13.30 la 22.00 seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Începeam de la lucrurile fundamentale. Unde se găsea lemnul potrivit pentru tobe, nu știam. Am renunțat și am mers pe intuiție. Cum am spus și mai înainte, ne ocupam și cu dezvoltarea aparatelor de curățat Cosmo, cu alte cuvinte, o imensă mașinărie de curățat aerul. Tot în legătură cu aparatele Cosmo, în 1994, am fost detașat la Ministerul Apărării. Ce nume rezonant, nu-i așa? (râde) Din construcții, în știință, apoi în Ministerul Apărării. Luam totul ca pe o joacă. Era ca în școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
școala generală când elevii se împart în mai multe grupe. Fiecare își hotărăște rolul și sunt copii care vor să fie primul ministru. Nu consideram că ne construim propriul stat. Eu aveam grijă de aparatele Cosmo. Aveam cam șaizeci de mașinării gigant pe care le pusesem afară. Erau legate cu aparatele Cosmo din clădire și le activau pe acestea. Trebuia să le supraveghem pe toate. Era mai greu să ai grijă de ele decât să le produci. Au fost și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și vreau să înveți tehnicile de legare ale unei cărți.» I-am răspuns că am înțeles. Imediat mi-am găsit o slujbă într-o legătorie, unde mi-au oferit cazare și masă. Am descoperit că există mai multe tipuri de mașinării: de împăturit, de legat, de tăiat - și astea de mai multe feluri. Nu știam de unde să încep și cât va dura să învăț. Mi-a spus pur și simplu: «Învață să fii legător.» Totuși am făcut tot posibilul să prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Viața și trupul îmi erau la fel de curate ca laptele pe care-l vindeam. Am răscolit toată casa, spionând și suspectând obiectele de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oricât de neatent ai fi Tu față de toți, sau numai față de mine. Grație Ție, poate, viața mea este în perpetuă transformare. Surprizele îmi împodobesc orice moment cu noi prilejuri de îmbătare... Îmi simt corpul sănătos și sprinten, nici un defect la mașinăria complicată, iar mintea o pot îndrepta după voie, înspre descoperirile cele mai subtile. Ai îmbogățit lumea ca ochii și urechile să fie în veșnică încîntare. Sunt aproape complect fericit. Toate nemulțumirile de odinioară au dispărut, poate pentru că am exagerat crezîndu-mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt oameni proști, își dau seama perfect de falsul în care trăiesc, dar preferă să nu-l discute, să lase o mulțime de chestiuni fără rezoluție, să fie parcă încîntați la capătul fiecărui an trecut că nu s-a stricat mașinăria. Și oamenii încurajează: "Cu vremea se aranjează totul". Adică, apărând pericolul bătrâneții și al morții, totul se simplifică, nemaiavând răgazul pentru a reîncepe. Toate aces-tea sunt exacte pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în tihnă. Cred că privind marea sau ascultând muzică bună, parvin să ajung, numai atunci, la extaz, să nu mă mai întrerupă spiritul critic ce-mi distruge de obicei orice bucurie. - Mă întreb uneori dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea grăbite, după obicei. Din moment ce sunt în stare, și încă cu vehemență, să mă entuziasmez și să mă deprim, nu pot fi numit mașinărie. De
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea grăbite, după obicei. Din moment ce sunt în stare, și încă cu vehemență, să mă entuziasmez și să mă deprim, nu pot fi numit mașinărie. De altfel, cred că nu se potrivește acest termen nici unui om. În fiecare se găsește o altă structură a instinctelor, o altă combinare a lor. Deci, dacă mă iubești, trebuie să mă accepți cum sunt, fără să mă numești mașinărie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mașinărie. De altfel, cred că nu se potrivește acest termen nici unui om. În fiecare se găsește o altă structură a instinctelor, o altă combinare a lor. Deci, dacă mă iubești, trebuie să mă accepți cum sunt, fără să mă numești mașinărie, oricâte contraziceri ai găsi. Aceste contraziceri există în orice om. De pildă, vezi pe unii foarte repezi în toate și totuși mâncând extrem de încet. Am avut din pricina ta, trei ani la dispoziție ca să-mi verific caracterul. - Mereu revii la aceleași
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tine, tati, ca să te fac fericit Am inventat povestea asta pentru tine, tati, ca să te fac fericit. Am născocit-o pur și simplu. Ce poveste? De fapt, nu e chiar o poveste. Eu am un aparat care se cheamă aparatu' / mașinăria pentru visuri cu care intru in visele oamenilor și voi doar visați că aveți un copilaș și tot orasul e adormit și mă visează numai pe mine. Și ei nu știu că sunt adormiți. Nici tu nu știi că dormi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Vocea ei avea o forță melodioasă care îl învinse. - Eu voi urca împreună cu tine. Nici unul din noi nu va supraviețui dacă tu dai greș. Asta a fost stabilit cu mult timp înainte. Lesley, aici sub pământ este un atelier cu mașinării minunate. În câteva minute, cei mai mari savanți de sex bărbătesc din organizația noastră vor fi aduși, unul câte unul, și tu le vei prelua gândurile, cunoștințele lor vaste, și le vei face să-ți aparțină. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Viața și trupul îmi erau la fel de curate ca laptele pe care-l vindeam. Am răscolit toată casa, spionând și suspectând obiectele de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]