1,075 matches
-
umană , elastază umană și factorul Xa uman . Microbiologie La concentrații de 50 până la 100 nM , indinavirul a mediat inhibiția de 95 % ( IC95 ) , în raport cu un martor infectat , netratat , propagarea virală în culturile celulare de limfocite T umane și la nivelul monocitelor/ macrofagelor umane primare infectate cu variantele LAI , MN , RF ale HIV- 1 , respectiv , o variantă SF- 162 cu tropism macrofagic . La concentrații de 25- 100 nM , indinavirul a inhibat în proporție de 95 % propagarea virală în culturile de mononucleare sanguine periferice
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
acestor observații nu este cunoscută . Testarea sensibilității in vitro nu a fost standardizată și rezultatele pot fi variabile în funcție de factorii metodologici . In vitro , lamivudina prezintă citotoxicitate scăzută față de limfocitele din sângele periferic , față de liniile celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage și față de diverse celule progenitoare de la nivelul măduvei osoase hematogene . În studiile clinice , s- a demonstrat că lamivudina în asociere cu zidovudina reduce încărcarea virală cu HIV- 1 și crește numărul celulelor CD4 . Datele cu privire la criteriile de evaluare clinică indică
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
pe calea domeniul Fc . Printre mecanismele posibile ale distrugerii celulare se numără citotoxicitatea dependentă de complement ( CDC ) care rezultă din legarea C1q și citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi ( ADCC ) mediată prin unul sau mai mulți receptori Fcγ pe suprafața granulocitelor , macrofagelor și celulelor NK . De asemenea , s- a demonstrat că legarea rituximab la antigenul CD20 de pe suprafața limfocitelor B induce moartea celulară prin apoptoză . Numărului celulelor B periferice a scăzut sub valoarea normală după administrarea primei doze de MabThera . La pacienții
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
pe calea domeniul Fc . Printre mecanismele posibile ale distrugerii celulare se numără citotoxicitatea dependentă de complement ( CDC ) care rezultă din legarea C1q și citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi ( ADCC ) mediată prin unul sau mai mulți receptori Fcγ pe suprafața granulocitelor , macrofagelor și celulelor NK . De asemenea , s- a demonstrat că legarea rituximab la antigenul CD20 de pe suprafața limfocitelor B induce moartea celulară prin apoptoză . Numărului celulelor B periferice a scăzut sub valoarea normală după administrarea primei doze de MabThera . La pacienții
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
în care au fost incluși 64 pacienți cu poliartrită reumatoidă care au fost tratați cu Humira , nu s- au evidențiat scăderea hipersensibilității de tip întârziat , scăderea nivelurilor de imunoglobuline sau modificarea numărului de celule T , B , NK , efectoare , de monocite/ macrofage și de neutrofile . Afecțiuni maligne și limfoproliferative În etapa de control a studiilor clinice privind antagoniștii TNF au fost raportate mai multe cazuri de afecțiuni maligne inclusiv limfom în cazul pacienților care au primit antagoniști TNF comparativ cu pacienții din
Ro_443 () [Corola-website/Science/291202_a_292531]
-
în care au fost incluși 64 pacienți cu poliartrită reumatoidă care au fost tratați cu Humira , nu s- au evidențiat scăderea hipersensibilității de tip întârziat , scăderea nivelurilor de imunoglobuline sau modificarea numărului de celule T , B , NK efectoare , de monocite/ macrofage și de neutrofile . Afecțiuni maligne și limfoproliferative În etapa de control a studiilor clinice privind antagoniștii TNF au fost raportate mai multe cazuri de afecțiuni maligne inclusiv limfom în cazul pacienților care au primit antagoniști TNF comparativ cu pacienții din
Ro_443 () [Corola-website/Science/291202_a_292531]
-
în care au fost incluși 64 pacienți cu poliartrită reumatoidă care au fost tratați cu Humira , nu s- au evidențiat scăderea hipersensibilității de tip întârziat , scăderea nivelurilor de imunoglobuline sau modificarea numărului de celule T , B , NK efectoare , de monocite/ macrofage și de neutrofile . Afecțiuni maligne și limfoproliferative În etapa de control a studiilor clinice privind antagoniștii TNF au fost raportate mai multe cazuri de afecțiuni maligne inclusiv limfom în cazul pacienților care au primit antagoniști TNF comparativ cu pacienții din
Ro_443 () [Corola-website/Science/291202_a_292531]
-
fost incluși 64 pacienți cu poliartrită reumatoidă care au fost tratați cu Humira , nu s- au evidențiat scăderea hipersensibilității de tip întârziat , scăderea nivelurilor de imunoglobuline sau modificarea numărului de celule T și B efectoare , de celule NK , de monocite/ macrofage și de neutrofile . Afecțiuni maligne și limfoproliferative În etapa de control a studiilor clinice privind antagoniștii TNF au fost raportate mai multe cazuri de afecțiuni maligne inclusiv limfom în cazul pacienților care au primit antagoniști TNF comparativ cu pacienții din
Ro_443 () [Corola-website/Science/291202_a_292531]
-
interferon- γ și interleukin- 2 produse de limfocitele T . Efecte farmacodinamice Au fost observate la abatacept reduceri în funcție de doză ale nivelului din ser al receptorului 2 de interleukină , marker al activării limfocitei T , al interleukinei 6 din ser , produs al macrofagelor sinoviale și al sinoviocitelor fibroblastice din poliartrita reumatoidă , al factorului reumatoid , auto - anticorp produs de celulele plasmatice , precum și al proteinei reactive C , reactant de fază acută în inflamații . Suplimentar a fost scăzut nivelul seric al metaloproteinazei de matrice- 3 , care
Ro_758 () [Corola-website/Science/291517_a_292846]
-
de răspuns la stimuli și , ocazional , deces . Aceste valori au fost mult mai mari decât doza clinică maximă recomandată . Șobolanii tratați cu Luminity timp de 1 lună au prezentat infiltrate eozinofilice peribronșiolare și perivasculare reversibile , dependente de doză , acumulare de macrofage în alveole și creșterea dimensiunii și numărului celulelor goblet în plămâni . 6 . 6. 1 Lista excipienților 1, 2- dipalmitoil- sn- glicerol- 3- fosfatidilcolină ( DPFC ) Sare monosodică a acidului 1, 2- dipalmitoil- sn- glicerol- 3- fosfatidic ( ADPF ) Sare monosodică a N
Ro_606 () [Corola-website/Science/291365_a_292694]
-
IgG2a într- o moleculă de imunoglobulină umană IgG1 . Alemtuzumab determină liza limfocitelor prin fixarea pe CD52 , un antigen nemodulant bine exprimat , prezent în principal pe suprafața tuturor celulelor limfocitare B și T ca și pe cea a monocitelor , timocitelor și macrofagelor . Anticorpul mediază liza limfocitelor prin reacția de fixare a complementului și citotoxicitate mediată celular dependentă de anticorp . Antigenul a fost găsit în cantități mici ( < 5 % ) în granulocite , dar nu pe eritrocite sau trombocite . Se pare că alemtuzumab nu dăunează
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
IgG2a într- o moleculă de imunoglobulină umană IgG1 . Alemtuzumab determină liza limfocitelor prin fixarea pe CD52 , un antigen nemodulant bine exprimat , prezent în principal pe suprafața tuturor celulelor limfocitare B și T ca și pe cea a monocitelor , timocitelor și macrofagelor . Anticorpul mediază liza limfocitelor prin reacția de fixare a complementului și citotoxicitate intermediată celular dependentă de anticorp . Antigenul a fost găsit în cantități mici ( < 5 % ) în granulocite , dar nu pe eritrocite sau trombocite . Se pare că alemtuzumab nu dăunează
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
inhibitor slab al ADN- polimerazelor α , β și ε la mamifere și al ADN- polimerazei γ mitocondriale . In vitro , emtricitabina nu a avut efect citotoxicic asupra celulelor mononucleare din sângele periferic ( CMSP ) , asupra liniilor celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage sau asupra celulelor progenitoare din măduva osoasă . Nu au existat dovezi care să ateste toxicitatea mitocondrială in vitro sau in vivo . 8 Activitatea antivirală in vitro : Valorile concentrației inhibitorii 50 % ( CI50 ) pentru emtricitabină , asupra izolatelor de HIV- 1 clinice și
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
inhibitor slab al ADN- polimerazelor α , β și ε la mamifere și al ADN- polimerazei γ mitocondriale . In vitro , emtricitabina nu a avut efect citotoxicic asupra celulelor mononucleare din sângele periferic ( CMSP ) , asupra liniilor celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage sau asupra celulelor progenitoare din măduva osoasă . Nu au existat dovezi care să ateste toxicitatea mitocondrială in vitro sau in vivo . Activitatea antivirală in vitro : Valorile concentrației inhibitorii 50 % ( CI50 ) pentru emtricitabină , asupra izolatelor de HIV- 1 clinice și de
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine , dar nu și la maimuță . Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară . La rozătoare s- a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare , datorită acumulării de memantină în lizozomi . Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile . Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar . Acest efect a fost observat la rozătoare numai
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine , dar nu și la maimuță . Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară . La rozătoare s- a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare , datorită acumulării de memantină în lizozomi . Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile . Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar . Acest efect a fost observat la rozătoare numai
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine , dar nu și la maimuță . Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară . La rozătoare s- a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare , datorită acumulării de memantină în lizozomi . Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile . Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar . Acest efect a fost observat la rozătoare numai
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine , dar nu și la maimuță . Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară . La rozătoare s- a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare , datorită acumulării de memantină în lizozomi . Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile . Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar . Acest efect a fost observat la rozătoare numai
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
farmacodinamice : Studiile in vitro au demonstrat faptul că clofarabina inhibă creșterea celulară și are efecte citotoxice asupra mai multor linii celulare cu proliferare rapidă , având origine hematologică sau provenite din tumorile solide . A fost , de asemenea , activă pe limfocitele și macrofagele mature . În plus , clofarabina a întârziat creșterea tumorală și , în unele cazuri , a cauzat o regresie tumorală pe un amestec de xenogrefe din tumori de origine umană și murină implantate la șoareci . Eficacitate și siguranță clinică : Eficacitate clinică : Pentru a
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
particule virale imature neinfecțioase . Activitate antivirală in vitro : activitatea antivirală in vitro a nelfinavirului a fost demonstrată atât în cazul infecțiilor cu HIV acute cât și în cele cronice , pe liniile de celule limfoblastoide , limfocite din sângele periferic și monocite/ macrofage . S- a dovedit că nelfinavirul este activ împotriva unui spectru larg de tulpini de laborator și izolate clinice ale tulpinilor ROD ale HIV - 1 și HIV - 2 . CE95 ( concentrația eficace 95 % ) a nelfinavirului este cuprinsă între 7 și 111 nM
Ro_1145 () [Corola-website/Science/291904_a_293233]
-
particule virale imature neinfecțioase . Activitate antivirală in vitro : activitatea antivirală in vitro a nelfinavirului a fost demonstrată atât în cazul infecțiilor cu HIV acute cât și în cele cronice , pe liniile de celule limfoblastoide , limfocite din sângele periferic și monocite/ macrofage . S- a dovedit că nelfinavirul este activ împotriva unui spectru larg de tulpini de laborator și izolate clinice ale tulpinilor ROD ale HIV - 1 și HIV - 2 . CE95 ( concentrația eficace 95 % ) a nelfinavirului este cuprinsă între 7 și 111 nM
Ro_1145 () [Corola-website/Science/291904_a_293233]
-
și ADN polimerazele eucariote ( cum sunt ADN polimerazele umane α , β , γ , sau δ ) nu sunt inhibate de nevirapină . In vitro , activitatea virală a nevirapinei a fost măsurată într- o varietate de linii de celule , incluzând celule sanguine mononucleare periferice , macrofage derivate din monocite și linii celulare limfoblastice . În studii 18 recente pe limfocite sanguine din cordonul ombilical uman și pe celule renale 293 embrionare umane , valorile CI50 ( concentrație inhibitoare 50 % ) au fost între 14- 302 nM comparativ cu valorile de
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
și ADN polimerazele eucariote ( cum sunt ADN polimerazele umane α , β , γ , sau δ ) nu sunt inhibate de nevirapină . In vitro , activitatea virală a nevirapinei a fost măsurată într- o varietate de linii de celule , incluzând celule sanguine mononucleare periferice , macrofage derivate din monocite și linii celulare limfoblastoide . În studii recente pe limfocite sanguine din cordonul ombilical uman și pe celule renale 293 embrionare umane , valorile CI50 ( concentrație inhibitoare 50 % ) au fost între 14- 302 nM comparativ cu valorile de laborator
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]