939 matches
-
formă reglată, poate că operele sale nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență, dar ce buchet bogat a câștigat îmbătrânind! Cea dintâi scriere a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spunem adevărul! Cu părul său lung și pălăria sa mică, redingota sa amplă și umbrela sa de familie, l-am fi considerat cu plăcere un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși, iar fruntea sa, de mărime mijlocie, dar croită drept, ca în stofă, purta amprenta gândirii. La o primă privire se putea observa că acest țăran era din țara lui Montaigne
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Astfel, pe parcursul avansării în vârstă, agresivitatea manifestă a alevilor evoluează de la formele fizice directe, concretizate prin lovirea victimei, la unele mai sofisticate precum folosirea unor porecle, tachinări jignitoare, atacuri verbale, intimidări până la excludere intenționată din grup sau lansarea unor zvonuri malițioase grație achiziționării abilităților verbale și sociale necesare. Chiar dacă bullying-ul încorporează mai multe forme, bullyingul verbal fiind cel mai frecvent, toate acestea implică hărțuirea psihologică a victimei. Având în vedere concepția lui Debarbieux<footnote Specialist în problematica violenței în mediul școlar
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
risipitor de "mofturi" și de poezii în vârful peniței. În fond el e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate de emoție discretă, fragile castele de cărți de joc risipite printr-un gest malițios al mâinii, sau bizuite pe o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
facă "prav comedgia" e în amintirea tuturor. Dr. G. Gîrda s-a străduit să continue în Bănatu-i fruncea! astfel de umor. Burlescul lingvistic s-a cultivat și în Ardeal, și limbajul lui Marius Chicoș Rostogan nu-i o simplă născocire malițioasă a lui Caragiale. Și azi se recitează cu plăcere Elocvința frachelui Ladislau "ghe tătului cursivă, pot afirma cum că classică" de A. P. Bănuț. Bucovina s-a remarcat, dacă nu prin creație, printr-o puternică culturalitate. Hurmuzăcheștii (Doxachi bătrânul, apoi fiii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Păcatul. Ticu Archip a scris nuvele cu înclinări spre fantastic și alegoric și piese de teatru (Inelul, Luminița, Gură de leu). O mențiune deosebită se cuvine Georgetei Mircea Cancicov pentru nuvele zugrăvind noua viață a satelor moldovene cu o veselie malițioasă și un simț al grotescului, constatabil în alegerea numelor proprii: Madam Pușlenghe, Hantadura, Purhedia, Sevastița, Ilioaia, Măriuca, Ozonofia, Virginica, Vasîlca, Măndița. Tabloul sociologic e sălbatic, scena ușurării țaței Ioana de un pitoresc african. Ioana naște greu și toată lumea îi dă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cărți. Ele contribuie mai bine la configurarea artistului care a vrut să extragă dintr-însele savoarea estetică. ă...î Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă și oarecum gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi, malițios și onctuos, foarte dotat să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din moment ce reprezentările ce provin de la ecranul televizorului nu pot fi coroborate, cunoașterea câștigată de aici este deschisă îndoielii"483. În al treilea rând, Anthony King interpretează capitolul dedicat strategiilor ironice din Strategiile fatale (ce conține trei subcapitole denumite sugestiv "Geniul malițios al socialului", " Geniul malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității în termenii unui moment de îndoială carteziană extremă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la ecranul televizorului nu pot fi coroborate, cunoașterea câștigată de aici este deschisă îndoielii"483. În al treilea rând, Anthony King interpretează capitolul dedicat strategiilor ironice din Strategiile fatale (ce conține trei subcapitole denumite sugestiv "Geniul malițios al socialului", " Geniul malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității în termenii unui moment de îndoială carteziană extremă. Utilizarea expresiei "geniu malițios
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pot fi coroborate, cunoașterea câștigată de aici este deschisă îndoielii"483. În al treilea rând, Anthony King interpretează capitolul dedicat strategiilor ironice din Strategiile fatale (ce conține trei subcapitole denumite sugestiv "Geniul malițios al socialului", " Geniul malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității în termenii unui moment de îndoială carteziană extremă. Utilizarea expresiei "geniu malițios", rău (malin génie) este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității în termenii unui moment de îndoială carteziană extremă. Utilizarea expresiei "geniu malițios", rău (malin génie) este lecturată așadar în subtext ca o trimitere voluntară la Descartes și la asocierea cu filosofia sa. Anthony King consideră astfel teoria hiperrealului ca fiind "blocată" într-un cadru demodat, care nu aplică și direcțiile dezvoltate, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constituie pentru epoca care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată (s.n.), să Întemeieze poezia”. Cupidon face Într-adevăr din Conachi (cazul cel mai evident) un Închinător al Muzelor. Malițiosul zeu nu mai are Însă aceeași putere asupra lui Heliade cuprins de un „nesațiu” mai amplu, „sfint”. Eugen Simion nu omite să sublinieze acest lucru: „Limpede, hotărît este la Heliade sentimentul datoriei”, citind apoi din autorul Sburătorului această splendidă frază
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critic construit pe ironie, procedeu care semnalează tocmai distanța existentă între autor și obiect. O distanță nu de ordin afectiv, dar una aproape palpabilă, oricum inevitabilă, produsă de trecerea timpului și de schimbările epistemologice. Ironia patrașiană nu este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sau albastră) cu scopul precis de a manipula și dirija furia maselor dezlănțuite asupra Securității. Altfel spus, noi, românii, am fi avut de-a face cu Un război civil regizat. Iată, în varianta Mihai Ungheanu & "România Mare", câteva dintre bătăliile malițios regizate ale acestui război. La Timișoara, de exemplu, în 15-19 decembrie '89 "agenturile străine" ar fi pus la cale o lovitură de stat sub pretextul protejării pastorului reformat Laszlo Tokes. În mod concret, "grupuri sau comandouri înarmate au incendiat și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ține mult. „Scris cu o matură stăpânire a tonului și a materiei, într-o frazare impecabilă, dar fără efort vizibil, atent ritmată, romanul [...] explorează inteligent filonul pitorescului [...], împletește poezia un pic melancolică a unor vremuri apuse cu luciditatea pe alocuri malițioasă, evocarea elegantă cu observația exactă și cu ironia” (Valeriu Cristea). Intriga propriu-zisă dezvăluie un roman al erosului, căci personajele sunt de obicei în căutarea unui aranjament matrimonial care să le asigure liniștea materială și socială sau se întâmplă să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
mergea încet ducând un enorm buchet de trandafiri. Un judecător al poporului, chiar și îndrăgostit, nu trebuia să semene cu un banal îndrăgostit de operetă. Charlotte îl vede de departe, înțelege imediat tâlcul punerii în scenă și, cu un zâmbet malițios, primește buchetul pe care Fiodor îl ia din mâinile grefierului. Acesta, intimidat, dar curios, dispare de-a-ndăratelea. Sau poate încă un crâmpei: unica fotografie de nuntă (toate celelalte în care apărea bunicul aveau să fie confiscate la arestarea lui): chipurile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot a romanului cea a discrepanței imorale dintre huzurul de care se bucură cățelușa Sibyllei și "viața de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o amprentă de neșters. În timp ce bețivul dar se poate abuza și de ceai, de cafea, ba chiar și de cartofi! oferă un spectacol trist, degustătorul avizat câștigă încredere în sine și prestigiu: mers grațios, surâs dionisiac, ochi clar și malițios, acesta este o încântare pentru sine și pentru ceilalți. Spune-mi ce fel de vin bei, cât, cum și când îl bei și îți voi spune ce fel de om ești. Vinul este o putere care revelează personalitățile, și nu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând în ea expresia «unor însemnate slăbiciuni ale liricii noastre». Nimeni nu contestă că poezia lui Eugen Frunză sau a celorlalți poeți vizați în articol suferă anumite lipsuri. Aici e vorba însă de amplificarea malițioasă a acestor lipsuri, autorul articolului urmărind astfel să «lichideze» creațiile respective în întregul lor. După ce afirmă că poeziei noastre, în ansamblul ei, i-ar fi caracteristică tendința spre rutină și spre unele maniere ce s-au dovedit cândva de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îl denigrează în absolut pe Sorin. Probabil că nu asta a dorit. Liviu Antonesei: E un editorial din "Ziua"... Dar tu ai făcut o observație foarte bună! Probabil fără să fi vrut, că nu cred să fie chiar atât de malițioasă, de fapt, de-abia așa l-a pus într-un context absolut descalificant. Nu, chiar nu cred că a fost atât de malițioasă, dar sună, vorba unui clasic imediat post-decembrist, "ca dracu'"! Dorin Popa: De multe ori m-am gândit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]