2,207 matches
-
stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai plimbat printre ele. ai instalat un vechi gramofon cu manivelă în mijlocul străzii, ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vechi gramofon cu manivelă în mijlocul străzii, ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe care-l visez. „Visezi că te prăbușești de undeva, de la mare înălțime. te prăbușești peste o mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o blană de samur și cu un covor persan. ai intrat într-un magazin de motociclete și ai încercat cu o motocicletă japoneză. ai mai încercat cu o saltea pneumatică și cu o barcă pneumatică. ai încercat cu unul dintre manechine și mai tîrziu ai încercat să provoci o orgie colectivă cu mormanul de manechine. ai intrat în magazinele cu ustensile erotice și ai adunat toate femeile gonflabile. Le-ai urcat în apartamentul tău și le-ai umflat pe toate. apartamentul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de motociclete și ai încercat cu o motocicletă japoneză. ai mai încercat cu o saltea pneumatică și cu o barcă pneumatică. ai încercat cu unul dintre manechine și mai tîrziu ai încercat să provoci o orgie colectivă cu mormanul de manechine. ai intrat în magazinele cu ustensile erotice și ai adunat toate femeile gonflabile. Le-ai urcat în apartamentul tău și le-ai umflat pe toate. apartamentul ți s-a umplut pînă la refuz cu corpuri pneumatice de femei. Ca să poți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înșeală și că ei au dreptate. O anchetă în cadrul Institutului Național al Consumului 1 a comparat punctul de vedere a șase grafologi din regiunea pariziană asupra scrisului unor personalități cunoscute (ziaristul Jean-Claude Bourret, academicianul Jean d’Ormesson etc.). De exemplu, manechinul Inès de la Fressange este calificată „realistă” de un grafolog și drept „intuitivă” de altul, un al treilea considerând-o „analitică”, iar un al patrulea „instinctivă”. Ziaristul Jean-Claude Bourret, ale cărui lucrări despre OZN-uri ne duc cel puțin cu gândul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ridicat. Lipidele (grăsimile) sunt în egală măsură necesare, deoarece asigură etanșeitatea celulelor și izolarea electrică a neuronilor; în țările bogate, mai dăunător este, desigur, excesul de lipide, decât lipsa acestora, însă atragem atenția asupra tinerelor care, pentru a semăna cu manechinele zvelte ca niște trestii, sunt tentate să țină regim într-un mod exagerat. Aceeași situație este valabilă în cazul glucidelor (zaharurile): în Franța, excesul constituie mai curând o normă, dar atenție la regimurile prea severe, căci glucoza este carburantul creierului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de motivații multiple, este valabilă și se aplică în dragoste. Aspirăm la iubire pentru a satisface nevoi multiple: sex, siguranță (un cămin, echilibru financiar), afecțiune (tandrețe), dar și stimă sau realizare (căsătoria cu o notabilitate - un prinț, un star, un manechin etc.). Mai mult decât sub forma unei piramide, aceste nevoi se articulează ca un puzzle, spre marea fericire a scenariștilor de film! Pentru mai multe detalii Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, ediția a II-a, Dunod, Paris
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ți se va permite. Trebuie să arătam respect. Cu toate că tavanul se prăbușise ceea ce se întămpla acum atingea culmile fantasticului. Din praf se ridicară trei contururi de persoane. Încet, începănd din vărful picioarelor aceste schițe se umplură cu materie. Erau niște manechine fără cusur a căror frumusețe ademică nu putu fi contemplată de căt căteva clipe de către Luca deoarece el nu trebuise să închidă ochii. Își arătase suficient de mult respectul prin simpla existență și ocupație. O voce puternică comandă: Mantiile, te
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
săvârșit o nelegiuire), strigoiul condamnat la o rătăcire veșnică, moartea personificată apărând în mijlocul celor vii, lucrul de nedefinit și invizibil, care ucide sau care face rău, vampirii, adică monștrii care-și asigură o tinerețe veșnică sugând sângele celor vii, statuia, manechinul, armura, automatul care deodată se însuflețesc și își câștigă independența, blestemul unui vrăjitor care atrage o boală îngrozitoare și supranaturală, femeiafantomă, venită din lumea cealaltă, seducătoare și ucigătoare, camera, apartamentul, etajul, strada, casa eliminate din spațiul real, oprirea sau repetarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
procentajul de femei goale din presă nu s-a modificat în ultimii 40 de ani, cel al bărbaților pozând nud a trecut de la 3% la 30%. Calendarele cu nuduri bărbătești pe care le vedem de câțiva ani și care prezintă manechine, rugbiști sau chiar fotbaliști goi sunt o ilustrare perfectă a acestei idei. Această „supramediatizare” a corpurilor perfecte ar naște în bărbatul de pe stradă un complex numit „complexul lui Adonis”. De aceea în ziua de azi sunt tot mai numeroși cei
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
nedemn" de stimă, de considerație. Dorim să cităm două exemple în care libertatea de expresie conduce la lezarea demnității persoanelor. Toți suntem în fiecare zi martori la folosirea corpului feminin în publicitate. Reclame pentru mașini sau pentru mobilă reduc corpul manechinului, printr-o doză bună de erotism, la un obiect auxiliar vânzării. Celălalt exemplu constă în apariția personajelor istorice în operele literare sau cinematografice. Ne punem întrebarea: este legitim să prezentăm personalități din trecut atribuindu-le atitudini și cuvinte pe care
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
copilași, noii roboți ai muncii capitaliste, fiindcă nu știi dacă la întoarcere, nu pleci de la birou în jos pe scări cu lucrușoarele adunate într-o cutie de carton. Și dacă ai de gând să te faci însoțitoare de zbor sau manechin la 45 de ani, eu îți urez din inimă baftă și succes. Cică Boc, de vreo câteva zile, se pregătește intens ca să-și asume a mia oară, asumarea asumării și reforma reformei. Văzând cu ochii, datorită eforturilor susținute ale guvernanților
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
însuși. Cum să ne îndoim de puterea crescândă a publicității la vederea evoluției comportamentelor față de propriul corp sau de modă? Feministele au dreptate atunci când semnalează înăsprirea „tiraniei frumuseții” (suplețe, tinerețe) vehiculate de publicitatea cosmetică, de revistele pentru femei, de imaginile manechinelor. De aici anxietatea sau nemulțumirea crescândă a femeilor față de corpul lor, obsesia „formei”, succesul produselor necesare îngrijirii. Chestiunea alimentației este adusă și ea în discuție: astăzi, nutriționiștii atacă publicitatea, acuzând-o că dezechilibrează comportamentele alimentare ale copiilor sau că favorizează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra. În ceea ce-l privește pe Kantor, acesta își înscrie în modul cel mai explicit textul-manifest, „Teatrul morții”, în prelungirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
teritoriile morții. Condiția morții era ceea ce constituia esența actorului viu. Dar după ce interpretează astfel - în opoziție cu Craig - prima apariție a actorului, Kantor se întoarce, pe o cale ocolită, tot la Craig. Deși nu admite ideea potrivit căreia marioneta și manechinul s-ar putea substitui actorului, Kantor își dorește și el să facă din acest manechin „un MODEL care să incarneze și să transmită un profund sentiment al morții și al condiției celui mort - un model al ACTORULUI VIU”. Astfel, prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
opoziție cu Craig - prima apariție a actorului, Kantor se întoarce, pe o cale ocolită, tot la Craig. Deși nu admite ideea potrivit căreia marioneta și manechinul s-ar putea substitui actorului, Kantor își dorește și el să facă din acest manechin „un MODEL care să incarneze și să transmită un profund sentiment al morții și al condiției celui mort - un model al ACTORULUI VIU”. Astfel, prin ceea ce este esențial în statutul lor, realitatea teatrală, deopotrivă cu actorul, se situează, pentru Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și al condiției celui mort - un model al ACTORULUI VIU”. Astfel, prin ceea ce este esențial în statutul lor, realitatea teatrală, deopotrivă cu actorul, se situează, pentru Kantor, ca și pentru Craig ori Artaud, în spațiul ce desparte trupul carnal de manechin, spațiu în care se circulă între viață și tărâmul morții, între actorul viu și fantoma ce se întoarce. Se cuvine să evocăm aici și un alt discurs, cel al lui Genet, o nouă dovadă privind ciudata revenire în dezbaterea teatrală
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu cel al antropologiei va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o formă cu înfățișare de om viu, lipsită însă complet de viață, ca în cazul statuii din Poveste de iarnă? Teatrul ar trebui să regăsească tocmai această semnificație a actului sculptural, iar posibilele soluții în acest sens ar fi marioneta, manechinul, figura de ceară. Paloarea cadaverică, lividitatea chipului, ca un înscris al morții. Maeterlinck formulează astfel paradoxul unui teatru al absenței omului sau mai degrabă al unui teatru ce are nevoie de această absență pentru a putea vorbi mai bine despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
absență/prezență nu e oare o miză artistică perfect comparabilă cu aceea a colossos-ului ori a zeului-obiect, a tuturor acelor pietre funerare arhaice înălțate ca monumente ale absenței, a tuturor acelor obiecte sculptate, închinate și ele absenței? Pentru Maeterlinck, automatele, manechinele, figurile de ceară, marionetele sunt purtătoarele dimensiunii metafizice a spațiului ce desparte viața de moarte. Toate aceste efigii 1 sunt reprezentări simbolice ale prezenței/absenței vieții. Ca și statuile sculptorului, ele devin metafore ale creației poetice. Teatrul însuși devine o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se mișcă șmanechinul de cearăț este atmosfera unui poem. Cei ce par să ne vorbească sunt morți, sunt, așadar, auguste voci.” Cum ar putea fi mai limpede proclamată, în aceste câteva rânduri din Mici conversații, puterea fantomală și poetică a manechinului, încărcătura lui de „neliniștitoare bizarerie”2? Ca și cum ar fi vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]