1,979 matches
-
atac care să slăbească strânsoarea din jurul orașului-fortăreață Breslau, acum izolat. Dar noi nu am ajuns decât până la Weißwasser, acolo unde s-a pierdut orice nouă indicație și, odată cu ea, tot echipamentul meu de campanie, cu jurnal cu tot și cu mantaua de iarnă, fixată deasupra... Din momentul acela, filmul se rupe. Ori de câte ori îl cârpesc și-l proiectez din nou iese o salată de imagini. Undeva pot să mă opresc să-mi arunc cârpele ferfenițite din picioare și să le înlcouiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altă istorie, al cărei început s-a rătăcit și care nu are ce căuta aici, în pădurea întunecată. Acum doarme, șezând cu spatele rezemat de un copac. Acum tresare, dar nu-i este frig, cu toate că ceva mai înainte simțea lipsa mantalei sale care s-a pierdut la Weißwasser. Acum, la lumina zilei, asemenea trunchiurilor de copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu știu. — Ți-a spus ceva În legătură cu ce s-a Întâmplat În sferă? Întrebă Beth, privind mai departe În microscop. — Încă nu. Beth reglă microscopul și făcu un gest brusc, de surpriză. — Fir-aș a naibii! — Ce este? Întrebă Norman. — Mantaua dorsală suplimentară. — Adică? — E o specie nouă, spuse ea. — Crevetus Bethus? Beth, văd că aici, În adâncul oceanului, faci descoperiri una după alta. — Îhî... Am verificat și gorgonele, pentru că păreau să aibă o excrescență radială neobișnuită. Și ele constituie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă și căzu În cur. Bud se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se spele... În capelă: mantale de ploaie și umbrele abandonate. Goana după scaune. Parker și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
imediat cele două litere „C“ care se intersectau, gravate pe partea din față, dar asta nu era nici pe departe pe atât de frumoasă precum cea din piele ciocolatie de la Celine, pe care am aruncat-o pe celălalt umăr. O manta lungă, stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc Jacobs, trona deasupra tuturor acestor minunății. — Tu glumești, am zis eu cu glas moale și am mângâiat afectuos o pereche de ochelari de soare Dior, pe care se părea că Îi aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
timp de asta, că avea o Întîlnire peste patruzeci de minute Într-o altă parte a orașului. Așa că dădură colțul spre una din băncile din Cavendish Square. Banca era acoperită cu frunze moarte, aurii și lucioase ca fîșiile dintr-o manta de ploaie galbenă. El le dădu la o parte să-i facă loc. Ea stătea cam țeapănă, ținîndu-și În continuare mîinile În buzunare și cu haina Închisă. CÎnd Îi oferi o țigară, ea refuză clătinînd din cap. El puse țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avea o vestă și șosete - Întinsese restul hainelor, cămașa, haina, pantalonii și pelerina, peste păturile cu care se acoperea, pentru a se Încălzi mai mult. În patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă așteptam să o văd pe Cindy Crawford Îmbrăcată În lycra roz, peste ce dau când deschid ușa - peste Isadora Duncan Îmbrăcată cu o haină bavareză gri-verde. O creatură de pe tărâmul elfilor, bătută de vânt, antrenorul meu personal purta o manta de ploaie cum avea numai Douglas Hurd pe vremea când era ministru de externe. —Mă numesc Fay, a spus ea și, dintr-o geantă parcă făcută dintr-un covor, ca aceea În care Își ținea Mary Poppins măsuța pentru pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei o nulitate de gîndire ecleziastică, dacă nu chiar ideile acestui secol, atît de bine însușite de ei, tocmai pentru că nu au beneficiat de o altă școală, adevărată, drept contrapondere, și prin aceste idei, spiritul secular se insinuează sub o manta neagră și este însoțit de obiceiuri necizelate; ceea ce înșeală superiorii care nu-și dau seama că acest lucru nu îi este de ajuns Bisericii lui Cristos, care a venit pentru a fi parte a tuturor lucrurilor și, cu atît mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
totdeauna, mai cu seamă miercurea și vinerea și în zilele luminate. Dădea din bostănăria îngrădită de spini și păzită de frica dulăilor ciobănești, cât voiau să ia văduvele din Goldana și invalizii de război, care veneau, pe malul Gegiei, în mantale ponosite, sprijinindu-se în cârje. Da' tot se cunoaște că e hapsân, fiindcă, de cumva, cineva, care era întreg și în putere, cerea un pepene a doua oară, în aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal și exploziv din Tabelul lui Mendeleev, se împotrivi Pelerinul. Legea nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără mantaua asta murdară, ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trepte deodată, cu mintea încă sub impresia groaznicului eveniment. Străbate un coridor lung, întunecat, ce duce către un fost depozit transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mai bine așa. Ce ar spune oamenii despre comandantul lor dacă ar afla că cel care în clipele tensionate ale luptelor inspiră calm și hotărâre, nu este în realitate decât o epavă?". Cască nervos. Își bagă mâinile înghețate în buzunarele mantalei lungi de iarnă. Degetele sale întâlnesc marginile rotunjite ale portofelului din piele unde-și ține actele. Scoate fotografia Smarandei, roasă pe la colțuri și crăpată pe mijloc. Într-o scurtă de blană și pe cap cu o căciuliță albă de schi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privi în ochi subordonații, în cazul că va mai fi în viață? În acel moment ușa se deschide, odată cu vântul și aerul rece de afară pătrunde caporalul Niky Dobriceanu. Zgribulit de frig, își suflă în mâini, apoi scutură zăpada de pe manta cu tot corpul așa cum fac câinii după ce ies din apă. Se îndreptă spre godin, unde pe o mică poliță metalică se găsește un ibric înalt de tablă. Își toarnă ceai și ținând cana în căușul palmelor, se așează lângă Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pluton așa ca tine? Mulțumesc pentru gândurile bune. Face cu ochiul lui Nicky și zâmbește. Sigur îmi vor fi de folos atunci când voi bate la poarta Atotputernicului, o să-mi ușureze puțin din păcate. Cu gesturi lente, se încheie la nasturii mantalei lungi și, înainte să iasă, își aruncă automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scăpată ca prin minune cu zidurile întregi. Numeroasele ferestre fără geamuri sunt întărite cu traverse de lemn din spatele cărora se ghicesc țevile negre ale mitralierelor. Intrarea este protejată cu un parapet înalt din pământ și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de buzunar și expeditiv toarnă votcă în căni tuturor celor prezenți. Privet! Za pobedu!128 Aruncă pe gât vodca apoi salută politicos pe toată lumea. Nimănui nu-i scapă gestul rusului care evită diplomat să dea mâna cu Licheardovici, îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ești pus în fața unei opțiuni simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
albi. În mijloc, o masă dreptunghiulară maro închis, înconjurată simetric cu șase scaune tapițate cu piele verzuie, pe colțul căreia se află o mașină de scris care poartă urmele unei folosințe îndelungate. Un cuier pom de care este agățată o manta militară și trei fichete metalice gri, completează mobilierul. Ce este Willy? Ți-am spus că nu vreau să fiu deranjat decât dacă vin rușii, spune cel din spatele biroului aflat în imediata apropiere a ferestrei mari, parțial obturată de perdeaua oliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Schultz. Atunci când se apropie, o raza firavă de soare poleiește scurt sinistrele capete de mort de pe petlițele SS-istului. Se așează fără să fie invitat pe unul din cele doua scaune aflate lângă birou, duce mâna la buzunarul interior al mantalei de piele neagră și scoate un plic pe care-l depune în fața maiorului. Aveți aici documentul semnat de Reichführer Heinrich Himmler 137 prin care vi se ordonă colaborare totală cu purtătorul acestei împuterniciri. Privirea rece a lui von Streinitz fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]