2,098 matches
-
Lady Liberty are în loc de rădăcini, eroi, care îngenunchind sub pământ, pe sub flori, și-au propulsat sufletele sub cutele mantiei sale, unindu-le ca-ntr-un fluviu de foc, în trupu-i nemuritor de arama. Și iată: Lady Liberty acum este vie - respira, crește tot mai uriașă, veghează și trăiește pentru noi toți, îmbrăcată în platoșe de speranțe; numai aureolele de
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]
-
-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință Bibliografică: TREC COCORII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
pufi ... VIII. CRISTIAN PETRU BĂLAN - STATUIA LIBERTĂȚII (LADY LIBERTY), de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016. Lady Liberty are în loc de rădăcini, eroi, care îngenunchind sub pământ, pe sub flori, și-au propulsat sufletele sub cutele mantiei sale, unindu-le ca-ntr-un fluviu de foc, în trupu-i nemuritor de aramă. Și iată: Lady Liberty acum este vie - respiră, crește tot mai uriașă, veghează și trăiește pentru noi toți, îmbrăcată în platoșe de speranțe; numai aureolele de
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
va declanșa în curând prima-i bătaie de inimă caldă, atunci când noi, care circulăm prin trupul statuii precum globulele ... Citește mai mult Lady Liberty are în loc de rădăcini, eroi,care îngenunchind sub pământ, pe sub flori,și-au propulsat sufletele sub cutele mantiei sale,unindu-le ca-ntr-un fluviu de foc, în trupu-i nemuritor de aramă.Și iată: Lady Liberty acum este vie -respiră, crește tot mai uriașă,veghează și trăiește pentru noi toți,îmbrăcată în platoșe de speranțe;numai aureolele de
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
dulcele blestem Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”. Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce blestem”. Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta plutește condusă de puterea acestui unic sentiment și se așterne pe mantia binecuvântării, sub o lumină divină: „Și dăruindu-ți veșnicu-mi sărut Să nu-ți mai fie sete niciodată Hrănindu-ne din al iubirii lut Sub o lumină binecuvântată”. (Imnul iubirii) Dragostea poate fi încrustată doar „cu litere de foc”. Asta pentru că
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBEȘTE-MĂ! Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubește-mă cum iubește anul primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în
IUBEȘTE-MĂ! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372807_a_374136]
-
Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “IDEALISTĂ” Îmi spui mereu: ești totdeauna incredibil de idealistă când iubești la fel toți oamenii, arborii și florile, vietățile, fără a-i acoperi cu mantia inegalității, când admiri ceea ce este demn de elogiat, fără a te roade viermele invidiei, când nu faci rău nimănui și valurile răului nu te inundă niciodată, când înțelegi orice om, chiar dacă tu, pentru acest fapt, ești de neînțeles, când ajuți
“IDEALISTĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373223_a_374552]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > MELANCOLIE DE IARNĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și
MELANCOLIE DE IARNA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373254_a_374583]
-
fetei tale clare, Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi, Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții, Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți, Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești, Purtată pe brațe de elfi prin păduri nepătrunse de pământeni mă simt Când la piept mă cuprinzi și îmi mângâi părul zăpăcit de fior. Referință Bibliografica: Cu tine / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CU TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373276_a_374605]
-
potrivit din toate punctele de vedere: era ferit de vederile celor care întâmplător ar fi trecut prin poiană, că drum nu era și se înfățișa întocmai unui pat veritabil, dotat cu o „saltea suport”, moale și rezistentă, dar înlocuită de mantia naturală, ce permitea o participare fără temeri pentru cei doi amorezi. Cum nu aveau alte griji decât cele ale iubirii, s-au dezbrăcat de tot ce aveau pe ei și s-au lăsat stăpâniți de mirajul din natură. Sutienul brodat
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
culoarea mării, iar trupul feciorelnic l-ai avea împodobit într-o rochie de culoarea soarelui de mai. În brațele tale, mă gândesc să așez margarete, iar pe buze un surâs ce poate cuceri orice muritor de pe pământ. Pe umeri o mantie ce are cusută luna și stelele cerului. Sunt convinsă că într-o astfel de ținută ai să cutreieri lumea încălțată cu botine de argint, iar parfumul tău curat a flori de liliac alb va umple acest pământ. Te rog să
SCRISOARE CǍTRE PRIETENIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372146_a_373475]
-
să fii generosă! Sufletul tău va simți cine merită adânca ta prețuire. Vei întâlni oameni cu suflete calde, cu suflete reci, dar și oameni, ce încă le e teamă să deschidă fereastra vieții și să lase razele ce izvorăsc din mantia ta ca să-i învăluie, într-un dans de culori. Zână, te rog să așezi în buzunarul inimii tale cuvinte dragi, pe care le-am scris cu litere ușor aburinde și care încă mai poartă lacrima încântarii. Timpul pe care îl
SCRISOARE CǍTRE PRIETENIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372146_a_373475]
-
între anii 1950 - 1956. După eliberare a bătut la porțile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, Părintele Adrian Făgețeanu s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor și alinare, sub mantia Preacuviosului Părinte Calinic Cărăvan. Aici Părintele Adrian s-a ocupat de școlirea fraților din mănăstire, mulți dintre ei fiind neștiotori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie anul 1958 și condamnat la "două zeci de ani
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372155_a_373484]
-
de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era sufocantă din cauza sobei de teracotă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
viteaz, dar vitregit de istorie. Astfel, după o vizită făcută în Bucovina, profund impresionat de monumentele istorice de aici, îndeosebi de mănăstirea Putna, dedică un adevărat imn de slavă lui Ștefan cel Mare: „Aici în noaptea care-i poate fi mantie, el era cu noi, Ștefan al nostru, Mare și Sfânt, Voievodul, împăratul cel drept... Mergea cu noi în umbra nopții, între luminile cerului și luminile pământului, ducând după dânsul întreg întunericul, pe aripile sale care atingeau munții, zările și depărtarea
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
un somn adânc Să nu-mi dau seama, Să nu știu Când trec În celestul meleag Din care să revin Triumfătoare Știutoare A tainei tesăturii Veșmântului de crin Să țes, apoi Miraculoasa pânză A dragostei Să vă dăruiesc Magice, albele mantii Dragi prieteni ai mei Să ne asemănăm cu ei. -------------------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 15 iunie 2015 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
Autorului Copilăria mea cu albe plete Demult în altă curte s-a mutat... Acolo, jos, sub lespede de piatră, Acolo, sus, cu Dumnezeu la sfat. Un înger alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e-un Făt-Frumos pierdut, Înconjurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e-un scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită În iarnă stam la gura unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca
BUNICULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379753_a_381082]
-
hârtie; Ideile toate-nflori-vor sub lună, Iar eu le-oi închide-n a minții cutie.Furtună, ... X. O IDEE COLORATĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Ploaia se așterne-n suflet ca o mantie incoloră, Picuri străvezii dansează în armonioasa horă. Totu-n juru-mi strălucește ca o minunată rouă, Parcă este sărbătoare și ni se deschide nouă O ușiță în natura ce vibrează, fermecată, Luminându-ne în suflet și în mintea delicată. Frunze galbene
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Iară toamna îmi transmite sunetele unui graur. Dragă toamnă aurie, dă-mi puțin din a ta forță, Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță! Pseudonim - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Ploaia se așterne-n suflet ca o mantie incoloră,Picuri străvezii dansează în armonioasa horă.Totu-n juru-mi strălucește ca o minunată rouă,Parcă este sărbătoare și ni se deschide nouăO ușiță în natura ce vibrează, fermecată,Luminându-ne în suflet și în mintea delicată.Frunze galbene și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Citește mai mult Când zorii-și revarsă lumina zăludăîn inima mea cu vulcanii încinși,Spre mine mă-ntorc însetatăși beau din
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ca mierea ascunsă în stup,Nevolnic mi-e trupul pe ruguriCând patimi, în mine, sălbatic erup.Zenitul mă cheamă, să-i mângâi luminaCu ochii, scântei pâlpâind în abis,Mă-nalț înspre tainica zareCu sufletul-mugur întors dintr-un vis.Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsăDe doruri, de patimi, de ani furtunoși,Copilul din mine învieîn munții ce freamătă liberi, frumoși.... XXII. UȘĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ), de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015. Când orbitoarele lumini din albii ghiocei
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Citește mai mult Noaptea, pasăre
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet,Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet,Către Cer mă-nchin, în așteptare.Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte,Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă... XXXI. MAREA SPERANȚEI, de Curelciuc
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt, are un văl de frunză deasă, cu rochia până-n pământ. priviți în zare, toamna vine, păunii lunii sboară blând, se-adună strugurii-n ciorchine și greierii se-aud cântând. cu mantii galbene și rupte, doar plopii tristelor alei, sub vraja toamnei reci și mute devin eroi de epopei. Referință Bibliografică: priviți în zare / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor
PRIVIŢI ÎN ZARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374783_a_376112]
-
le jucase o festă atunci, dar fără să știe calea lor fusese stabilită de Creatori chiar la impulsul inițial. Acum se vor reîntâni în real fără a ști unul de altul . Amândoi aveau forma chipului lor selenar acopirită cu o mantie a tăcerii prin care nu puteau simți sau intui nimic din recunoașterea inițială. Fără să știe, Marna își ține Alesul de mână ne intuind nimic din ce o așteaptă și tremura toată la ce gând știa că urmează. Își foia
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]