16,589 matches
-
26 noiembrie; Cel mai iubit dintre pământeni; Autobiografie 1 martie 1977." Se știe că aceste manuscrise, ca și diferite obiecte personale, au fost înmânate ulterior Elenei Preda. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu o întreagă valiză de manuscrise pe care Marin Preda o păstra într-un fișet al său de la Editură Cartea Românească, valiză în legătură cu care își exprimase în mod explicit dorința de fi dată - în cazul că el ar fi murit pe neașteptate - fratelui său Alexandru Preda
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
să fie de față la inventariere. În plus, dintr-un document strict secret preluat de Mariana Sipos din Cartea albă a Securității reiese clar că Securitatea organiza de multă vreme vizite nocturne la sediul Editurii Cartea Românească, în căutarea unor manuscrise deținute de Marin Preda. În aceste condiții, este mai mult decat probabil că, în momentul de față, cel putin o parte dintre scrierile inedite rămase de la marele scriitor se află în altă parte decât la cei care ar putea să
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
decembrie 1994. Aș spune că e vorba chiar de mai mult decât atât. Editură " Mașină de scris", care și-a propus (și a reușit în bună măsură, prin Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii) editarea miilor de pagini manuscrise lăsate de Titus Popovici, a reabilitat o carte sortită - din cauze care privesc formă, nu fondul - uitării. Cu toata împotrivirea unor personaje reprobabile, "Figuri luminoase" cu un trecut la fel de "luminos", pe care se grăbesc să-l uite - "passons, passons", cum
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane. "E imposibil de întrevăzut deocamdată - explică Ion Vartic în prefață să - cum ar trebui sau cum ar fi trebuit să arate Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane în întregul ei, mai ales atâta vreme cât manuscrisele îngropate în arhivele Securității nu vor fi scoase integral la suprafață și redate istoriei literare. După Geo Șerban, Colecția ar fi trebuit să aibă tot douăzeci și patru de părți, ca și Cronică de familie..." Conform unei schițe de sumar scrise de
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Marină Constantinescu În 1989 apărea la Editură Minerva, în colecția Bibliotecă pentru toți, românul Manuscrisul găsit la Saragosa al lui Jan Potocki (în traducerea lui Mihai Mîțu). Că orice carte bună, se procura greu și circulă, cu mare rapiditate, din mînă-n mîna. Am citit-o pe nerăsuflate. Am recitit-o acum doi ani cînd a
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
și fantastic, cu o alchimie specială a scriiturii bazată pe povestirea cadru. Un fel de captatio benevolensis pentru a fi prins într-o aventură spirituală de înaltă ținută. Cînd am aflat ca regizorul Alexandru Dabija a făcut un spectacol după Manuscrisul găsit la Saragosa am avut o reținere, probabil dintr-o neputința personală, neimaginîndu-mi cum un roman stufos, cu complexe trimiteri culturale, copleșitoare pe alocuri, poate fi ordonat într-un scenariu dramatic în care narațiunea să fie atenuata și revelate alte
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
religiile, are harul să te plimbe cu nonșalanta printr-o aventură a umanității, să te seducă prin extraordinarele sale mijloace, dar să te lase să cugeți și să judeci singur. Căci, pînă la urmă, ce devine românul lui Potocki și manuscrisul sau de la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea în mîna unui regizor de la sfîrșitul secolului douăzeci? O definiție a toleranței prin limbajul teatrului sau, cu alte cuvinte, toleranța mai presus de orice. Călătoria sau aventură celor 66 de zile este un spectacol
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
și pe enciclopedicul Potocki care și-a urcat ficțiunile în balon, a călătorit că un Icar deasupra Varșoviei, privind lumea de sus, cu detașarea pe care ți-o da distanță. Eu cred ca pe Dabija l-au fermecat deopotrivă povestea manuscrisului de la Saragosa și creatorul ei, un personaj în sine în a cărui vioiciune a spiritului probabil s-a recunoscut și regizorul. O poveste naște o altă, o istorioara o cheamă pe alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător de orizonturi la începutul secolului al XVIII-lea: Demetrii Cantemirii Incrementorum et Decrementorum Aulae Othmannicae libri tres - Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman, textul original latin în formă revizuită de autor, facsimil al Manuscrisului Lat. - 124 de la Bibliotecă Houghton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, membru al Academiei Române (1999, CIV +1064 p. facsimile + ÎI pl., în folio). Istoricul alcătuirii acestei opere în latină savanta a vremii, al avatarurilor manuscrisului
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Manuscrisului Lat. - 124 de la Bibliotecă Houghton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, membru al Academiei Române (1999, CIV +1064 p. facsimile + ÎI pl., în folio). Istoricul alcătuirii acestei opere în latină savanta a vremii, al avatarurilor manuscrisului original și al edițiilor textului tradus și prelucrat în engleză și în alte limbi, inclusiv în română, este expus pe larg de Virgil Cândea, adevărat "secretar postum" - dupa propriile-i cuvinte - al învățatului domn al Moldovei. Splendida reproducere facsimilată a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
engleză și în alte limbi, inclusiv în română, este expus pe larg de Virgil Cândea, adevărat "secretar postum" - dupa propriile-i cuvinte - al învățatului domn al Moldovei. Splendida reproducere facsimilată a celor 1064 de pagini este însoțită de studiul introductiv, Manuscrisul original al Istoriei Imperiului Otoman de Dimitrie Cantemir (p. XVII-LVII; versiunea engleză de Sergiu Celac, p. LIX-CII). Acesta este precedat de o prefață - Întâia apariție a textului original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în 1984, a manuscrisului în formă ultima, cu îndreptările autorului, manuscris în care se păstrează originalul în limba latină, niciodată editat, al Istoriei Imperiului Otoman. Este fără îndoială cea mai senzațională dintre descoperirile acestui veac în domeniul literelor românești" (p. X). Reamintind principalele cercetări
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în 1984, a manuscrisului în formă ultima, cu îndreptările autorului, manuscris în care se păstrează originalul în limba latină, niciodată editat, al Istoriei Imperiului Otoman. Este fără îndoială cea mai senzațională dintre descoperirile acestui veac în domeniul literelor românești" (p. X). Reamintind principalele cercetări monografice consacrate în secolul nostru învățatului domn
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
vieții și "cel puțin un secol - al XVIII-lea - ea a fost durabilă" (p. XVII). Operele sale, scrise în română, latină și turcă, au fost traduse în opt limbi: arabă, bulgară, engleză, franceza, germană, greacă, italiană și rusă, circulând în manuscrise și în ediții tipărite de la Sankt-Petersburg, Moscova, Iași și București până la Londra, Paris, Hamburg, Leiden și în Statele Unite, la Cambridge (Massachusetts), iar în Sud-Est, la Constantinopol, Muntele Athos și Alep. Trăind, cu mici întreruperi, peste două decenii în metropola de la
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
pe lângă activitatea sa de diplomat și mai ales de poet, care i-a conferit un loc de seamă în literatura rusă modernă" (p. XXXIX)2. Sprijinit de regina Carolina (germană de origine), soția regelui George ÎI, Antioh a încredințat voluminosul manuscris al operei, ce putea interesa imediat cercurile europene, pastorului-istoric Nicholas Tindal, care l-a tradus în engleză - cum se va vedea - cu unele comprimări și prelucrări, tipărind în cel mai scurt timp, în două tomuri, legate împreună: The History of
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
după un desen propriu, în partea finală a cărții (ț. ÎI, p. 455-460), se află o biografie a sa, nesemnata, la a cărei redactare cercetătorii presupuseseră de mult participarea lui Antioh, dar care abia o dată cu descoperirea de către Virgil Cândea a manuscrisului original, legat împreună cu Istoria, s-a dovedit a fi o traducere parțial abreviata a textului francez cu titlul: La Vie du Prince Demetrius Cantemir, écrite de la main propre d'Antiochus Cantemir, son fils cadet, ministre plénsipotentiairet de șa Majesté Czarienne
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Dar, cum ne previne cu deplină justificare D-sa, "tot ce s-a scris până acum despre cartea lui Cantemir, evaluarea operei și, astfel, aprecierea competenței de turcolog a autorului ei vor trebui revizuite în lumina unui fapt nou: descoperirea manuscrisului original". În fond, operă nu a fost publicată niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a prelucrat cartea lui Cantemir", manuscrisul acesteia rămânând necunoscut specialiștilor "timp de 250 de
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
trebui revizuite în lumina unui fapt nou: descoperirea manuscrisului original". În fond, operă nu a fost publicată niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a prelucrat cartea lui Cantemir", manuscrisul acesteia rămânând necunoscut specialiștilor "timp de 250 de ani" (p. XLVII). Este adevărat că aceștia aveau cunoștință de copia lui G.S.Bayer(păstrată la Institutul de Stiinte Orientale din St.-Petersburg al Academiei de Stiinte a Rusiei), din păcate, lacunara
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
St.-Petersburg al Academiei de Stiinte a Rusiei), din păcate, lacunara și cu erori de lectură, cum a observat Gr. G. Tocilescu, obținând în 1878 o transcriere a acesteia pentru Academia Română (B.A.R., ms. lat. 74 și 75). Or, "manuscrisul latin, în ultima formă, revăzuta de Dimitrie Cantemir" (p. XLVII), fusese dăruit lui N. Tindal, cum rezultă dintr-o scrisoare a lui Antioh, datata 1 august 1737 și publicată în Rusia, în 1903. De atunci încoace doar tenacitatea de "explorator
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
rezultă dintr-o scrisoare a lui Antioh, datata 1 august 1737 și publicată în Rusia, în 1903. De atunci încoace doar tenacitatea de "explorator" în diverse biblioteci și fonduri arhivistice a lui Virgil Cândea a putut duce la redescoperirea acestui manuscris, acum 15 ani, si descifrarea drumului sau sinuos până în Statele Unite ale Americii. Fapt este că Tindal l-a vândut unui "amateur éclairé", contele Friedrich von Thoms (1696-1746), diplomat german la curtea Angliei, cunoscut lui Antioh Cantemir, prenumerant la ediția engleză
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
drumului sau sinuos până în Statele Unite ale Americii. Fapt este că Tindal l-a vândut unui "amateur éclairé", contele Friedrich von Thoms (1696-1746), diplomat german la curtea Angliei, cunoscut lui Antioh Cantemir, prenumerant la ediția engleză, "posesorul unei bogate biblioteci de manuscrise și cărți rare" (p. XLVIII), stabilit ulterior în orașul Leiden. Informația, publicată într-o revistă germană din 1744 și devenită cunoscută la noi printr-un articol al lui Gr. Ploesteanu ("Vatra", 1983, nr. 3, p. 14), cuprinde în același timp
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
ulterior în orașul Leiden. Informația, publicată într-o revistă germană din 1744 și devenită cunoscută la noi printr-un articol al lui Gr. Ploesteanu ("Vatra", 1983, nr. 3, p. 14), cuprinde în același timp detaliul că același conte cumpărase și manuscrisul original al Descrierii Moldovei, ale cărui urme editorul de astăzi speră, ca și noi toți, să le descopere cândva, căci, la trei ani după moartea savantului posesor, cele două manuscrise au fost vândute de soție prin licitație publică, la Leiden
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
cuprinde în același timp detaliul că același conte cumpărase și manuscrisul original al Descrierii Moldovei, ale cărui urme editorul de astăzi speră, ca și noi toți, să le descopere cândva, căci, la trei ani după moartea savantului posesor, cele două manuscrise au fost vândute de soție prin licitație publică, la Leiden, începând din 13 octombrie 1749. În catalogul Bibliotheca Exquisitissima Thomasiana, publicat în același an, figurează la nr. 513 opera lui Dimitrie Cantemir, Incrementa..., iar la nr. 97, Descriptio Moldaviae. Detaliile
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
primei dintre ele provin desigur din notele fostului proprietar, ce le deținea desigur de la Antioh Cantemir și de la Nicholas Tindal: "lucrare dictată secretarului sau, cu corectări de mână principelui, care a scris el însuși însemnările marginale". Cine a cumpărat însă manuscrisul nu se știe; trecând prin mâini particulare, el a reapărut "în circuitul valorilor științifice abia în 1901, cănd anticarul Otto Harrassowitz din Leipzig îl vinde Universității Harward din Cambridge, Massachusetts (S.U.A.)", cum aflăm din detaliată descriere a editorului actual (p.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
S.U.A.)", cum aflăm din detaliată descriere a editorului actual (p. L). Interesul acestei prestigioase universități, întemeiate în 1636, pentru o atare opera se explică prin extinderea programului de studii istorice spre alte continente, inițiat de profesorul A.C. Corlidge (1866-1928). Plata manuscrisului s-a făcut dintr-o substanțială donație a unui fost absolvent, devenit avocat și înalt funcționar, Charles Minot (1810-1866). Cu toate acestea, dificultatea studierii textului latin a ținut departe pe cercetători, deși în 1955 o doctoranda, preocupată chiar de Dimitrie
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]