49,948 matches
-
monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării, pe fundalul oferit de țărmul hașurat de zborul capricios al pescărușilor de la și către cuiburile scobite în mal. Port cameea aceasta prețioasă încrustată într-un ungher secret al minții, de unde știu că va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor, sinapselor
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
altele extravagante ca arhitectură, ca acea casă care reproducea forma unui vapor. În special artiști, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul țărm al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roțile elegantului vagon de dormit, am împărțit cușeta cu fetița mea și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
împărțit cușeta cu fetița mea și guvernanta ei. Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic ne-a luat un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru. Mulțimea producea un zgomot specific plin de voioșie, de bucurie, unii se adăposteau la umbra restaurantului al cărui nume l-am uitat, sau
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
cochete și răcoroase. La vremea aceea vacanțele țineau mai mult de o lună de zile. Mi-am petrecut vacanța estivală a acelui an 1932 în compania fetiței mele și a guvernantei molipsită de excitația pe care i-o producea prezența mării și a întregului ambiant de care se plîngea. În vreme ce grupuri de vilegiaturiști veniți cu prietenii umblau de colo colo într-o nonșalanță de rai, eu mă plimbam singuratică în același spațiu, cam la fel ca în casa de la București, o
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Fantezia mea se hrănea cu subiecte iscate de lectura lor. Devenise pentru mine o hrană zilnică. Timpul meu se scurgea în ritmul nevăzut al ceasurilor petrecute în compania întîmplărilor înfățișate de autori în care acțiunile se desfășurau fie pe malul mării, la Balcic, fie la Sinaia sau Brașov, fie în Bucureștiul care îmi rămînea necunoscut în înfățișarea lui reală. Eram de fapt o străină, în capitala în care nu aveam relații. Aveam timp imens de mult pentru a trăi cu toate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
ziarului "Dimineața" cu totul întîmplător, fiindcă evenimentele notate în paginile lui nu mă interesau. Și deodată interesul meu se trezi ca dintr-o amorțeală la perceperea unui articol din pagina a doua: 20 de ani de activitate literară sărbătoriți de marele critic E. Lovinescu. Nu știu dacă în momentul în care consemnez acest eveniment îmi amintesc exact titlul articolului din ziarul "Dimineața". Desigur, au trecut de atunci peste 70 de ani, dar el răspunde și astăzi cu prospețime unei stări afective
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Cineva face semn că e de ajuns. Nimeni nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine. da^-n adorație un trup nu-i un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea missei. cine poate înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul Mirelui odihnindu-și candoarea? profeții ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
și legată strict de această antologie. De la Aș putea să arăt cum crește iarba încoace, antologiile lui Geo Dumitrescu au adunat poemele redistribuindu-le tematic în cicluri care preiau numele unor volume. Aici, secțiunile sunt: Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie, poemele scrise în anii ’40 și care făcuseră parte din volumele Aritmetică și Libertatea de a trage cu pușca fiind amestecate cu cele din anii ’60, apărute în Aventuri lirice și Nevoia de cercuri, cele
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
încredințat spre studiere manuscrisul unei cronici, prima versiune a Letopisețului Țării Românești. Omul avea "sufletul cu adevărat nobil" (Damian P. Bogdan), îl caracterizau "demnitatea și bunul simț" ( Gh. Bobulescu). Prin caracterul său a rămas, toată viața sa, cu adevărat un mare generos. S-a mai spus și despre alții că au fost generoși, însă Kirileanu merită cu adevărat această recunoaștere. Fiindcă dacă luăm, cumva la întâmplare, un alt personaj despre care s-a spus că a fost generos, ne referim la
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
lui Costin). Cîți au citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de puțini - Mihai Zamfir, printre alții, încît admirăm inițiativa editorului de a se dedica scrierilor ta-len-tatului scriitor, iubitor al calamburului și înfrățit în simțire și închipuiri cu marele Urmuz. Parodia e arma pe care cel mai mult o iubește autorele, și multă atenție ar trebui să-i arate scriitorii noștri de acum, de-și spun postmoderniști. Încă mai mult, Costin e primul a face Încercări pentru restabilirea realității
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
un dâmb din irisul tău fixez acolo axa nopții clară: noaptea dintr-o mie de ani ți-am lăsat, pe nisipul de-afară, mașina de scris Secession și un cuib cu grafeme dintr-un idiom dispărut, 'nainte de '900, în marea dalmată mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine, ca umbra: acasă,-n Oldenholm, calculează amurgul hebdomadar; face o medie
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
schimbă 'ntre ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
se mai bucură și astăzi de colaborarea unei ilustre gazetare, romanciere și patroane de bar."42 (Acuzația nu era nemotivată. Cella Serghi relatează în cartea ei episodul: "șSuccesul literarț n-a împiedicat-o să deschidă, într-o magazie pe marginea mării, la Mangalia, un bar, apelînd la toți prietenii scenografi, decoratori, să-i deseneze pereții, să-i picteze, să-i decoreze interiorul cît mai modern, cît mai trăsnit.ș...ț Ea, elegantă, decoltată, cu rochie lungă, șchiopătînd, se apropia de fiecare
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
cuvînt care, e drept, nu mai circulă -, care înseamnă sunetul frumos... Să cultive sonoritatea, limpezimea versului, să scrie poezii antologice, poezii pe care să le învețe școlarii, actorii, și pe care să le recite la diferite ocazii, poezii pe care marele public să le înțeleagă... D. T.: - Cu ce ochi priviți televiziunea? V. E.: - Pentru că pune actorul față-n față cu spectatorul, televiziunea este și ea tot o formă a teatrului - e drept, însă, surată a filmului! -, deci e firesc ca
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș, ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate să mire Poate să doară Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
trepte, inconfundabilă: Gwyneth Paltrow cu onduleuri blonde și fustă pînă la genunchi în stilul anilor ’50! Se încercau iar și iar diverse secvențe. Nu părea din cale afară de palpitant. În pauze starului i se punea pe umeri un pardesiu - briza mării îi ciufulea buclele și o făcea să se înfioare ușor - i s-a oferit apă și i s-a împrospătat machiajul. Între timp privirea lui Gwyneth a dat peste noi, grupul de admiratori (în majoritate femei, nu-i ciudat?) care
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Bârsan, Ilarie Chendi, Ion Scurtu, cel cu studiile eminesciene, conduși de furtunosul N. Iorga, de care se simțeau mândri "deși traiul cu el sub același acoperiș de redacție era destul de dificil". Tânărul de la Pașcani nu se arătă foarte prietenos față de marele istoric și nici acesta față de el. Nu i-a adresat nici o frază măgulitoare, cum auzise că-i place. Iorga i se părea că "avea o fire cu totul absorbantă și ghimpoasă". Între timp, Sadoveanu află că Titu Maiorescu se interesase
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
și aici - (pe creasta unui nor - semiluna ca o focă de foc pe vârful aisbergului din tărâmurile unde exoticile noastre dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în placente de petrol suprapuse și supraexpuse ca năzdrăvăniile din textele zise suprarealiste comentate de veleitari cu
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
kilometri erau nimic pentru mine. Acum erau alții mai iuți decât mine dar nu mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
lux, pe care ne-am îmbarcat zeci de scriitori acum 10 ani și mai bine. Era și Madi acolo. Din puzderia de lume i-am ținut minte, pentru că m-au tulburat cu gesturile lor, pe Țepi, care a purtat peste mări și țări, ca pe o comoară de preț, într-un fel de eprubetă cu apă, o floare firavă pentru soția lui, și pe Madi, care, istovită de boală, mi-a dăruit tot ce se putea dărui într-o călătorie ca
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în tot ce făcea, în poezia ei - marea ei poezie despre care nu vorbea niciodată - ; în prietenie - o generozitate aproape incredibilă și anacronică în pragmatismul nostru cotidian - ; în fericirea ei de a descoperi, de a năși, noi tinere talente. Bucuria vibrantă cu care m-a anunțat acum cîtva
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
pentru mine, sunt izbitoare și fascinante. Mă voi opri la una, care m-a împresionat atît la lectură cît și la relectură. E vorba de episodul din chiar ajunul intrării României în Primul Război Mondial, care întrerupe brusc vacanța la mare a naratorului adolescent, aflat la Constanța cu mama și sora mai mică, Adriana, și îndrăgostit naiv, profund, efemer, intens erotic de o fată pe care o cunoștea mai de mult, care-i fusese cu totul indiferentă, și care intrase și
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]