1,082 matches
-
ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i se zburlea puful de pe buze, i se congestionau nările, i se dilata abdomenul spre el, ca într-o mișcare de maree. Și, de-a lungul întregii tinereți, colega de universitate, fina și delicata Elviră, cu frumusețea ei abstractă, model schematic pentru realizări mai concrete, care te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. Experiența e săracă, dar concludentă. Pe urmă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
La un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un șarpe cu model în zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
firava pădure Inkster. ― La ce oră e Înmormântarea? am Întrebat. ― La unsprezece. Tocmai se lumina de ziuă. Soarele se ridica de undeva, poate de după fabricile din depărtare sau de după râul Întunecat. Lumina creștea În intensitate, infiltrându-se, năvălind ca o maree și scurgându-se În pământ. ― Ia-o prin centru, i-am spus fratelui meu. ― O să dureze prea mult. ― Avem timp. Vreau să-l văd. Capitolul Unsprezece Îmi făcu pe plac. Am luat-o pe autostrada I-94, peste River Rouge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două toalete era stricată, ieșeau din când în când la un pipi și o țigară Eugenides, Rushdie, Esterházy și alții, din ce în ce mai mulți, până când, la un moment dat, superparty-ul de dedesubt s-a mutat la etajul 102 (aprox.), la aer, sub mareea de elicoptere. Și toți dansau. 4. Ice-cream factory, China Town |sta e, de fapt, locul meu preferat, care nu e tocmai un loc, e mai mult așa, o reverie pe care te tot dai, ca iarna pe suiuc. 5. Neagoe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pot să vă asigur că viitorul globalizării este pus în pericol dacă nu vom aborda și atinge această provocare globală. Unii vor argumenta că globalizarea însăși va rezolva problema, ridicând standardele de viață pentru oricine altcineva, ceea ce înseamnă pentru săraci. Mareea ridică toate bărcile, cum se spune. După opinia mea, aceasta este o parte a ecuației pentru soluționarea problemei. Dar va fi nevoie de o viziune mai amplă, mai grandioasă a viitorului, alături de Planul Marshall pentru a reconstrui Europa după cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din penumbră. Cele trei siluete Întunecate ale polițiștilor se pierdeau pe scări În jos, iar bocănitul furios al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să tot fi fost miezul nopții cînd am auzit din nou bătăi În ușă, de astă dată mai slabe, aproape temătoare. Tata, care Îmi curăța cu apă oxigenată vînătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să plece cît mai departe. Departe de spectrele care bîntuiau coridoarele vilei Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două figuri mi l-a smuls. Cealaltă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dând impresia unei gigantice suprafețe de stat pe jos, pe care deja erau întinși câțiva oameni. De-a lungul marginilor camerei erau așezate canapele jerpelite, câteva dintre ele ocupate. O muzică de visare, ambientală, inunda sala în surdină, ca o maree. M-am plimbat puțin în jurul formațiunii din saltele, uitându-mă după Tom și Alice și simțindu-mă în plus; nu era genul meu. Clientela era o amestecătură de New Age și tipi care atunci picaseră după o noapte de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mesajul lui Simion care a rănit-o ca și cum ar fi fost o învinuire: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Încearcă să limpezească în minte motivele pentru care acest mesaj al tatălui a tulburat-o peste măsură. O tulburare ca o maree neagră o copleșește. O cuprinde un fel de amețeală stranie sau mai curând impresia că se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care ele vor putea fi stocate. Biomasa va fi greu de dezvoltat la scară mare, în afara posibilității - foarte importantă, de altfel - ca ea să-și găsească utilizarea în alimentarea automobilelor particulare. Celelalte surse de energii naturale îgeotermia, energia valurilor, a mareelor) par incapabile să răspundă unei cereri semnificative. în sfârșit, fuziunea termonucleară, singura ce ar putea reprezenta o sursă cvasinelimitată, cu siguranță nu va fi practicabilă mai devreme de sfârșitul secolului XXI. Privind lucrurile în ansamblu, energia va fi din ce în ce mai costisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o remușcare chinuitoare Îl măcinase pe dinăuntru, puțin câte puțin, fără să-i distrugă fațada exterioară. Însă poate că bătălia dintre amintire și uitare se Încheiase În sfârșit. Ca o câmpie marină ce se Întindea cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui trecut tulbure ieșeau la suprafață ici și colo din apele În reflux. S-a Întins după ashure. Cu bună știință și hotărâre a Început să-l mănânce, Încetul cu Încetul, savurând fiecare ingredient cu fiecare gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard. este perioada cînd bestiile astea invadează tot. Iar anul acesta păianjenii sunt mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși că păianjenii de interior sunt extrem de necesari într-o casă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Unde s-au ascuns caii ? Unde sunt animalele mici ? Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plină înaintare spre oraș. Imprevizibile și dezordonate în mișcările lor, ființele minuscule aveau, în afară de mare, un al doilea punct de atracție comun : toate reveneau în mod inevitabil, atrase ca de un magnet, în jurul unui catarg de lemn, veritabil termometru al mareelor din ultima sută de ani. Gravat cu linii orizontale deasupra cărora figurau diverși ani scriși cu cifre mai mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atrase ca de un magnet, în jurul unui catarg de lemn, veritabil termometru al mareelor din ultima sută de ani. Gravat cu linii orizontale deasupra cărora figurau diverși ani scriși cu cifre mai mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dacă erau doi amanți, un tată cu fiica sa, sau un cuplu banal fără vîrstă. — este ultima mea plimbare ? întrebă Bernard cu voce joasă, deși momîia îi auzea întrebările și fără să fie nevoit să le rostească. — este ultima ta maree, spuse momîia. — Dar tot nu înțeleg, spune Bernard, cum e posibil ca visele unora să fie de fapt viața altora ? — așa funcționează Departamentul, răspunse tînăra femeie. În universul nostru nu se pierde nimic. toate etajele ființelor comunică. marea se izbea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tranzitorie. Probabil că alții nu avuseseră parte de acest lux. nu-i așa, Domnișoară momîie ? omul care venise pe malul mării ca să scrie nu avu timp să audă răspunsul. Un val neașteptat de mare se abătu peste promontoriul de unde contempla mareea secolului, îl înăbuși sub forța sa narativă și-l trase apoi spre larg, spre ceea ce Bernard considerase dintotdeauna ca fiind o imensă rezervă de ficțiune. 67. Victor se visa în plin deșert, aplecat sub capota ridicată a unui automobil, pe cale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cele din urmă, m-am plictisit. Am început să butonez radioul. Nimerisem un post care transmitea non stop muzică country. Mai aveam o arun că tură de băț până la poarta azilului. Juju a tras jointului un ultim bobârnac. Marcel Manea Maree E trei după-masa. Nu mai pot să dorm. Mă ridic din pat. Mă duc la baie. Mă spăl pe față. Mă spăl pe dinți. Mă uit în oglindă și îmi amintesc coșmarul. Descopăr sunetul curgător al apei de la robinet. Îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]