5,691 matches
-
termeni. Desemnează o puternica dorință de a trăi ce ia forma ușurinței de a-ți da viața. „Cine iși va pierde viața o va câștiga” nu este o probă de mistică pentru sfinți și eroi. E un sfat uzual printre marinari și alpiniști. Ar putea fi tipărit într-un ghid alpin sau într-un manual de instrucție. Acest paradox reprezintă întregul principiu al curajului; chiar și al curajului foarte terestru sau foarte brutal. Un om izolat în mijlocul mării își poate salva
Curaj România, lupta continuă! () [Corola-blog/BlogPost/338736_a_340065]
-
tăi, parfumul tău de ambră încă mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea îl inspiră plăcut, iar briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
existențială, raportul corp-minte, rolul morții în trăirea vieții ca aprigă supraviețuire, rostul-sensul lumii, evaziunea în timp și spațiu, cunoașterea. Un jurnalist sensibil și delicat, bine ancorat în cultură, cu temele culturale făcute se îmbarcă pe mineralierul „Breaza”, alături de 36 de marinari români. Ruta este Constanța-Pireu-La Plata-Buenos Aires-Rosario-Paranagua. Sarcina sa, pe care și-o îndeplinește cu conștiinciozitate, este ca săptămânal să transmită la redacție un reportaj. Dar nu pe acest aspect cade lumina relatării epice, ci pe experiențele ce se transformă în
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
Filiași, bd. Racoțeanu, bl. I5, sc. B, et. 1, ap. 2, județul Dolj 515 Diaconița Constantin Motru suspendat 516 Tutunaru Afrodita-Laura Motru suspendat 517 Tolea Claudia Novaci Novaci, Str. Eroilor nr. 28, județul Gorj 518 Graf Antonio-Lenhard Orșova Orșova, Str. Marinarilor nr. 2, sc. D, parter, ap. 1, județul Mehedinți 519 Vlad Laurențiu Segarcea suspendat 520 Dragomir Doru-Marius Slatina Slatina, bd. Nicolae Titulescu nr. 27, bl. 27, sc. A, parter, județul Olt 521 Velicu Denisa-Jenica Slatina Slatina, str. Dinu Lipatti nr.
HOTĂRÂRE nr. 20 din 16 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283407]
-
aveți cumva o lopată? Că eu, deși am, nu mă pot folosi de ea, întrucât nu pot deschide portbagajul mașinii (bătaie lungă din gene). Mă așteptam să sară imediat, să se umfle mușchii-n el mai ceva ca-n Popeye marinarul după ce ingurgitează doza de spanac, să se înființeze lângă mașină și, cu o mână să-mi dea zăpada de la roata din față, în timp ce, cu cealaltă, mi-ar fi deschis portbagajul. Eh! Se vede treaba că m-am uitat prea mult
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă și cu o găurică-n tablă. Disperat, își puse degetul la frunte, de parcă ar astupa găurica fatală. - Ai multe probleme, domnule!... - Stați că n-am terminat ... păcat, terminat, scufundat ... Mi-a mâncat ficații ... pirații
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
memorial din 1984, Scrisori pentru prieteni (AmNS, 290 - 316), reunește ocazionalele risipite cu generozitate, dintr-un prea mare elan „zeiesc-liric“, ori „ceremonios-orfeic“, mai tuturor aflaților în imediata apropiere a lui Nichita Stănescu, zilnic: de la colegii de generație, până la ingineri sociali, marinari, pionieri, horticultori, pescari, cooperatori, zootehniști, primari, arheologi, bibliotecari, speologi, securiști, ospătari, turiști, milițieni, șoferi, tractoriști, educatoare, buldozeriști, țesătoare, tereștri, bobinatoare, nocturni, activiste, extratereștri, traducătoare, diurni, secretare, borfași, mirese, fruntași-codași, nuntași, cosmonauți ș. a. „Scrisorile“ improvizate „la masa / fața locului“, de prin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
de isprăvi legendare al prea măritului său părinte Ștefan și când, cu aproape jumătate de veac în urmă Cristofor Columb vestea, pe drept buimac lumii, descoperirea “Indiilor Occidentale” ... A tras corăbiile pe țărmul sudic și însorit al Californiei, întemeind cu marinarii și pescarii săi un sătuc amărât - devenit astăzi cetatea solară și cosmopolită a sudului californian, San Diego. Referință Bibliografică: La capătul lumii, California! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 167, Anul I, 16 iunie 2011. Drepturi de
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
necunoscută... Iat-o că vine spre mine și când citiți, spre voi. E înaltă și brunetă, într-un costum negru, cămașă albă, papillon, Curios, deasupra părului frumos și aranjat în coc, Îi sade bine chipiul alb, sau șapca aceea de marinar. Zâmbește și mă-ntorc ușor, crezând că nu o face pentru mine Și mă gândesc, ca poate-i place ce vede, Puteți fi voi, bărbaților,însă, în strofa asta, sunt doar eu, Un fel de gentleman, așa cum par a fi
PORTUL de COSTI POP în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341799_a_343128]
-
porecla ei, transformând-o pe „baba Ana” în Babana. Băbuța avea un suflet bun și o inimă largă. Toată ziua alerga de colo până colo ca să ajute pe cineva. Suferea de boala singurătații cu toate că avea un băiat, pe Panait, care marinar fiind, nu dădea pe acasă cu săptămânile, sau uneori chiar cu lunile, străbătând mările lumii cu corabia moștenită de la tatăl său, care fusese și el, la rândul său, tot marinar. Într-o seară, întorcându-se acasă, Babana auzi un mieunat
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de boala singurătații cu toate că avea un băiat, pe Panait, care marinar fiind, nu dădea pe acasă cu săptămânile, sau uneori chiar cu lunile, străbătând mările lumii cu corabia moștenită de la tatăl său, care fusese și el, la rândul său, tot marinar. Într-o seară, întorcându-se acasă, Babana auzi un mieunat slab care venea dintr-o fundătură plină de gunoaie. Inima n-o lăsă să plece mai departe... Se apropie și observă la lumina lunii că se zbate ceva într-o
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Gras. Până la urmă, din respect pentru mumă-sa, luă și motanul cu el pe corabie. Ajuns acolo, pentru „leneșul cel negru”, cum îl numise Panait, se termină cu binele. Adio ficat prăjit, ouțe fierte în lapte și smântână proaspătă! Mâncarea marinarilor era peștele, care la început, lui Ispas-Motan Gras, nu-i plăcu de fel, odată că avea un miros ciudat și a doua oară că Panait i-l dădea crud. Cu timpul, de voie - de nevoie, începu sa se obișnuiască și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Panait i-l dădea crud. Cu timpul, de voie - de nevoie, începu sa se obișnuiască și chiar să-i placă. Câteodată, era foarte nostim, mai ales când se juca cu câte un pește viu care cădea pe punte din plasa marinarului. Atunci începea un adevărat spectacol de circ, care îi mai descrețea fruntea însinguratului fiu al mărilor. Noul stăpân făcea comerț cu diferite mărfuri. Împreună au bătut apele mărilor, în lung și-n lat, cu diferite treburi. La început făcură curse
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
echipaj. În general, pentru afaceri mici și distanțe mai scurte, pe corabie erau numai căpitanul și motanul. Panait, cam posac nu prea era prietenos cu Ispas, iar acesta speriat de imesitatea apei stătea mai mult în cabină, cocoțat pe patul marinarului unde visa la căsuța cu pridvor din Braila și bunătățile culinare pe care i-le oferise fosta stăpână. Totuși, cu timpul, între cei doi, se înfiripă o legătură, ceva ce semănă la început, mai mult cu o înțelegere, decât cu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise la loc. Peste câteva clipe îi deschise din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat de greul catarg și de o durere ascuțită în piciorul drept. Strânse din dinți
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
catarg și de o durere ascuțită în piciorul drept. Strânse din dinți, își adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul își dădu seama că are un picior rupt și cu greu se târî spre intrarea care cobora la cabină. În dureri groaznice se lăsă să alunece pe scări până ajunse lângă butoiul cu apă. Bău cu mare greutate și leșină
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Bău cu mare greutate și leșină din nou. Ispas coborâse și el, urmându-și stăpânul. Se așeză cât mai aproape de el și începu să-i toarcă încetișor la ureche de parcă ar fi vrut să-i liniștească durerile. Peste o vreme marinarul își reveni din nou, dar nu putu să facă nici o mișcare fără să țipe de durere. Corabia, asemeni unei fantome, plutea în derivă, fără control, pe ape necunoscute. Mai trecu o zi, timp în care Panait se zbătu între viață
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
în bucăți și începu să-l mănânce așa crud cum era. Nu avea un gust prea bun dar totuși îi astâmpără foamea. Ispas, văzându-l ca a terminat de mâncat, o zbughi afară și se mai întoarse cu un pește. Marinarul îl mâncă și pe acesta și adormi. Se trezi peste câteva ore cu o senzație de mai bine, dar totuși piciorul îl chinuia foarte tare. Lânga el erau așezați trei pești păziți de Ispas. Îi mâncă în grabă, zicând bogdaproste
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
se trezi. Își dădu seama că se afla întins pe un pat de spital. Deschise larg ochii și văzu în fața sa o tânără imbrăcată într-o uniformă albastră ca cerul. Aceasta îi dădu bună ziua și îl întrebă cum îl cheamă. Marinarul își aduse aminte, cu groaza de ceea ce i-se întâmplase, de piciorul zdrobit. Totuși nu mai simtea durerea aceea insuportabilă. Încercă să-l miște... dar piciorul ii dispăruse de la genunchi în jos. Înțelese atunci, de ce era întins pe acel pat
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
meu motan? - V-a adus la spital o caruța a administrației portului nostru. Despre motan, nu știu nimic! - Vreau motanul! Vreau motanul! Unde este dragul meu Ispas? Fata își îndreptă privirea spre tavan și dădu încet din cap, crezând că marinarul și-a pierdut mințile. Se indreptă spre ușă cu gândul să meargă să anunțe medicul de serviciu. - Domnișoară nu pleca! îi spuse Panait, mai stai te rog cu mine, am să-ți explic... - Mă numesc Samantha, am să rămân, dar
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
împotriva asupritorilor turci care le mai ocupau o parte din țară. Noul rege, Carol I, pregătea războiul de independență a României față de Imperiul Otoman. Începuse războiul ruso-româno-turc. Între timp, angajă un detectiv, pe care îl puse să-i caute pe marinarii care îl salvaseră. Vroia să le mulțumească și totodată trăia cu speranța că îl luaseră cu ei pe Ispas. Nu trecură nici două săptămâni și detectivul îi dădu o veste care îl cam puse pe gânduri. Vasul australian care îl
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
să îl vadă pe Ispas. Oare nu i-s-o fi întâmplat ceva? Auzise el povești stranii cu corăbieri înfometați... A doua zi se învârti fără chef prin oraș. Nu știa ce să facă. Seara se îmbătă criță cu niște marinari malaiezieni, cărora le dădu de băut pe gratis. Dormi puțin și în aceea noapte. Visase urât și cu căpitanul și cu motanul. Îl visase pe Buddle că urca cu Ispas pâna în turnul farului și că de acolo, îl arunca
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
scară, mai pe picioare, mai târâș-grăpiș, până când, la nivelul trei, îl văzu căzut în nesimțire pe căpitanul Tom Buddle. Acesta mirosea puternic a rom și se părea că avusese un accident. Degetele mâinii drepte erau înfipte puternic în tunica de marinar, undeva în dreptul inimii, parcă vroind să o scoată de-acolo. Încercă să îl ridice, dar acesta nu se mișca de loc. Îî simți totusi respirația slabă. Uită de motan și începu să-l strige cât putea de tare pe vizitiu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
meleaguri, încât se stabilise permanent aici, chiar dacă îi era dor câteodată de familie, de prietenii din copilărie, sau de clima cu cele patru anotimpuri. Florence se ocupa foarte mult de ingrijirea și recuperarea sănătății căpitanului. Îi era milă și de marinarul român pentru că rămăsese infirm atât de tânăr. Panait, proaspăt venit din Londra, avea multe de povestit despre ceea ce se intâmplă acolo, care mai e moda în marea metropolă, ce mai știa de fostele ei colege, surorile de caritate de la sanatoriu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
îi angajă o trasură și îl transportă până la casa farului din South Head. Îl luase cu el și pe Ispas, spre bucuria căpitanului care îl ținuse pe genunchi tot timpul drumului și îl mângâiase cu tandrețe. Încet, încet, cei doi marinari se împrieteniră. Buddle îl învită pe musafir să rămână peste noapte acolo. Panait vru să-l refuze pe moment, dar știind ca acesta avea nevoie de supraveghere medicală și neîndrăznind să-l supere pe căpitan, luând motanul cu el, acceptă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]