1,349 matches
-
printre dinți. Cei șase băieți dădură cu entuziasm din cap. Deși, dacă erau sinceri, nu avea nici o legătură cu legendara ospitalitate a irlandezilor, ci mai degrabă cu părul Lisei de culoarea caramelului, cu șoldurile înguste și cu pielea fină și maronie care i se vedea din blugii cu talie joasă. Dacă Lisa ar fi fost bărbat, probabil că s-ar fi uitat în gol într-o halbă, complet ignorată. Cade afacerea, uite-o. Ușurată, Lisa o ochi pe Ashling intrând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să băgăm grăsimi animale în produsele noastre. Un preț mic pe care trebuie să îl plătim... Într-un final, demonstrația a luat sfârșit și Caro a adunat o selecție de cosmetice din produsele noului sezon. Toate erau ambalate în sticlă maronie, semănând cu niște sticle vechi de medicamente, și băgate într-o pungă care copia vechile genți de doctori. I-a oferit pachetul Lisei, care era evident șefa. Dar, în momentul în care și-a dat seama că Lisa și Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciudată, pe care nici una dintre ele nu ar purta-o. — Și poți lua și gloss-ul. Păstrez eu crema de gât și conturul de ochi. Și rujul? întrebă Ashling, cu un nod în stomac. Rujul era adevăratul premiu, având o culoare maronie minunată și o textură mată perfectă. —Păstrez eu rujul, spuse Lisa. Până la urmă, eu sunt șefa. De parcă nu știam, se gândi Ashling cu invidie. 26tc "26" Marți seara, Ashling s-a dus la lecția ei de salsa. Ca și data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Lisa. Se simțea rea și decadentă - câteodată o fată are nevoie să facă sex sălbatic cu un străin. Și care era rostul în a avea un corp perfect și înfometat, dacă nu îl vede nimeni niciodată? Mâna fină și maronie a lui Wayne tremură ușor în timp ce băga cheia în ușă și, deși juca doar un rol, Lisa era încântată de puterea pe care o avea. Odată intrată, nerăbdarea ei a început să crească. Era ca pe un platou de filmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vin care se coagulase pe buzele ei. Dacă încerca să zâmbească, arăta ca Dracula. Vânzătoarea a venit alergând. — Îți stă minunat. Ashling a reușit să scape, și vânătoarea a continuat. Dosul palmei sale, care era murdar de dâre roșii și maronii, semăna cu o rană deschisă. Și apoi, exact când speranța începuse să moară, l-a găsit. Cel perfect. A fost dragoste la prima vedere, și Ashling simțea cu toată ființa ei că totul urma să fie bine. Marcus o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune, ca să-l satisfacă pe contribuabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind. Ai făcut bine că m-ai contrazis, așa era clar că am văzut-o numai În treacăt...” Eu tăceam, iar Belbo nu știa cum să Încheie. „O să-mi zici că am fugit din nou, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era una dintre plăcerile vieții lui. Cu cît ajungeau mai devreme În casa aceea, cu atît se bucura, pentru că așa avea timp să-l ajute pe domnul Mundy să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă. Ochiurile de geam erau acoperite cu hîrtie maronie În eventualitatea unei explozii. Mirosul care domnea era greu de suportat: un amestec de pudră de talc, păr permanent, cerneală de mașină, fum de țigară și transpirație. Pe pereți se aflau afișe ale diverselor campanii ale ministerului: poze cu Cartoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de medicamente cu un capac alb. Binkie Îl cumpărase de la farmacie, zise, pe post de supliment alimentar. Mickey amestecă ingredientele și dădu fiecăreia paharul, păstrîndu-și unul. Le ridicară, gustară, apoi se cutremurară. — E ca acidul de baterie, spuse Kay. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părțile, calitățile malefice ale lunii și ale lui Saturn favorizau schimbări de orice fel. Era o hartă cu contururi schimbătoare. Una plină de minciuni. Continuă să apeleze la almanah, să-și verifice rezultatele, acoperindu-și de calcule hârtia cu pete maronii. Viitorul băiatului era neclar. Astrologul nu putea prezice nici unul din lucrurile obișnuite - durata vieții, căsătoria, averea. Modelele începeau să se formeze, pentru ca imediat să se estompeze, când trecea la un alt aspect al conjuncției. Planetele treceau prin casele destinului, oscilând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de o energie a binelui și a răului. O întoarce pe ambele fețe, o examinază sub toate aspectele, fascinat de o despicătură într-un colț, de felul în care dintr-un unghi anume argintiul captează lumina și transformă imaginea chipului maroniu și galben, în ceva orbitor, fără trăsături concrete. Exces de lumină, un zeu la care nu te poți uita. În acel moment unic argintiul devine alb, acel alb orbitor, străin, pe care acest tată nou l-a insuflat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dezvoltare rapidă. Doamna P. i-a explicat că renunțase la acest obicei, de a se manifesta ectoplasmic, după o situație cam delicată, când un sceptic a forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete și Jonathan se întreabă dacă numele lor vine de la aerul lor ascuțit, strâmtorat. Este un gen de angloism complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca și cum sătenii l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins un urcior cu ceva, un sediment verde-maroniu, cu ceva maroniu solid plutind la suprafață, a întrebat prin intermediul unui interpret, dacă aveau vreun motiv să-i dea așa ceva. Gofo a fost răspunsul. I-au trebuit câteva ore de discuție, ca să înțeleagă ce însemna cuvântul. Treptat, săptămână după săptămână, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să fac sau să spun nimic... am Încurcat lucrurile. — Nu... O aud că se ridică În picioare și că vine Înspre mine. Îi simt atingerea ușoară pe gât. Mă masează, degetele ei mari de la mână Îmi frecționează ceafa cu pete maronii de la ficat, și plânge În hohote Întretăiate și violente. Nu știu ce să spun... behăie ea. Mă uit În sus la ea și Îmi las vocea să tremure. — Spune-mi numai că nu simți nimic pentru mine, zi-mi că sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Asta-i ferma ta? Îl Întreabă Claire pe Hector. — Toată-i a mea, scumpo, toată-i a mea. Casa lui Hector. — De la șoseaua spre oraș până acolo În spate, se oprește el și Își flutură brațul liber spre movilele alea maronii și mohorâte care se Înalță deasupra noastră, până la baza dealurilor ălora. Claire scoate un zâmbet impresionat și apreciativ. Gagica o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
este cu păr de lungime medie și pare a fi câine-lup sau malinois, iar celelalte specii sunt cu păr lung: ciobănesc englez sau briard. Cooper opri imaginea; tot ce se putea vedea era o masă nedefinită de granule și firicele maronii. - Ce-s chestiile alea lungi? întrebă Sellitto. - Fibre? sugeră Sachs. - Probabil iarbă uscată, lămuri Rhyme. Ceva vegetal oricum. Dar nu-mi dau seama ce este celălalt material. Din nou, o analiză cromatografică și spectrometrică a fost întreprinsă. Rezultatele au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de soare. Privi încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care l-a făcut tata a fost să pună mâna pe telefon. Ce n-am făcut eu în Comunism și-mi pare rău și-acum e că n-am mâncat niciodată Costiță cu Fasole la Borcan. Borcanele alea cu etichete maronii, cam singurul fel de mâncare de găsit la Alimentara, din câte îmi amintesc. Muream de poftă de câte ori le vedeam. Pentru că în spatele blocului nostru erau niște barăci cu muncitori și ăia numai așa ceva mâncau. O mâncare cu adevărat bărbătească, îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca prin minune Sima-Vodă se opri, reveni la verticală și-și mângâie barba. Cei din față, în frunte cu Husain Ramza-pașa, avură impresia ciudată că Vodă arăta mai tânăr. — Nu este bucurie mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]