1,488 matches
-
a populației autohtone. "Lupta Bisericii ortodoxe împotriva catolicismului a fost o parte integrantă din lupta pentru independență" (Roller, 1952, p. 82). Totuși, la bază stau tot rațiuni funciare, Biserica Ortodoxă fiind la rându-i mare proprietar de pământ. În logica materialismului dialectic, factorii materiali bat întotdeauna factorii spirituali. În 1948, Biserica Unită a fost desființată, episcopii săi depuși din funcție, iar întreg patrimoniul, inclusiv enoriașii, a fost transferat Bisericii Ortodoxe Române. Persecutarea Bisericii Unite, culminând cu desființarea prin decret a instituției
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
inter-naționale și a misiunii istorice a națiunii chiar și în orânduirea utopică a comunismului. Soteriologia comunistă adoptă o față națională, metamorfozându-se într-o soteriologie național-comunistă. Deși Marx a proorocit sfârșitul destinului națiunii în istorie, "analiza dezvoltării sociale în lumina materialismului dialectic și istoric demonstrează că națiunea nu și-a încheiat rolul în istorie. Dimpotrivă, viața atestă cu putere că națiunea, statul național, sînt chemate să aibă în continuare, pentru o lungă perioadă de timp, un rol de mare însemnătate în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către regimul național-comunist. Addendum: Cultul personalității. Moartea prematură a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965 a pus capăt cultului personalității început deja să se coaguleze în jurul figurii sale. Programa școlară de Istorie pentru clasele VIII-XI (1952), deși sublinia preceptul ortodox al materialismului dialectic care stipula rolul hotărâtor (dacă nu cumva chiar exclusiv al) maselor în istorie, creează totuși o breșă în fortificația dogmatică, semnalând importanța personalităților în istorie. Odată această fisură creată, programa stipulează că "O deosebit de mare importanță instructivă și educativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care sunt înlăturate vertebrele explicit comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.); ii) perioada pluralizării (post 1998), în timpul căreia se conturează o "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122), fapt care conferă discursului istoric școlar note de polifonie. Democratizarea societății românești a adus multiperspectivismul în conceptualizarea trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideologiei este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum am specificat anterior, tot ceea ce nu se supune criteriilor de științificitate elaborate de materialismul dialectic și istoric marxist este ideologie. Prin urmare, ideologia se opune științei (reprezentate numai de marxism), idee ce a atras critici nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani 20. În pofida acestora, alți teoreticieni au susținut că înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
critici nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani 20. În pofida acestora, alți teoreticieni au susținut că înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie nu este una negativă, întrucât Marx nu a împrumutat termenul de la ideologii francezi pentru a-l orienta împotriva teoriilor rivale materialismului dialectic. Dimpotrivă, "rolul termenului "ideologie" era cel de a denota toate acele suprastructuri mentale prin care oamenii ajung să fie conștienți de existența lor socială, politică și mentală. Ca atare, nu avea o conotație negativă (...)"21. Mai mult, anumiți autori
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
dezvoltare practică, înțelese ca date primare. Gândirea științifică, atâta vreme cât are ca obiect omul sau istoria, înseamnă gândire materialistă, i.e. marxism, iar ce o face să fie științifică este nimic altceva decât faptul că acest lucru e adevărat. Numai odată cu deținerea materialismului veritabil (Marx), care nu are ca dat primar conștiința, de orice fel ar fi aceasta, ci "viața reală", gândirea umană refuză pentru prima dată în istorie să fie infectată de ideologie. Tranziția de la idealism la materialism înseamnă transcenderea filosofiei și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
adevărat. Numai odată cu deținerea materialismului veritabil (Marx), care nu are ca dat primar conștiința, de orice fel ar fi aceasta, ci "viața reală", gândirea umană refuză pentru prima dată în istorie să fie infectată de ideologie. Tranziția de la idealism la materialism înseamnă transcenderea filosofiei și a întregii ideologii înspre "reprezentarea activității practice"; cu aceasta începe adevărata știință pozitivă" Philosophy and Myth in Karl Marx (Cambridge: Cambridge University Press, 1961), 180-1. 21 Ehud Sprinzak, "Marx's historical conception of ideology and science
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
află țara în această privire. Deși suntem departe de-a împărtăși în toate maniera de-a vedea a d-lui deputat care onorează partidul conservator cu animozitatea sa specială, cuvintele d-sale contribuie a lămuri răul fundamental de care suferim. Materialismul și interesul personal, zice d. Lascar Costin, este plaga noastră socială. Patrie, virtute, sunt mofturi, niște cuvinte de paradă. Punga, punga și iar punga, iată crezul nostru politic. Nu avem educație politică. Ne lipsește patriotismul. Un guvern ca să se ție
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sa se dovedește a fi extrem de limitativă și În egală măsură deosebit de activă În conservarea creației pe care Paulescu o argumenta atât de convingător la timpul său. Nu mai puțin reconfortante sunt și noile argumente științifice care pun la Îndoială materialismul și Îndeosebi evoluționismul darwinist pe care Paulescu, la vremea sa, le eticheta fără echivoc ca fiind antiștiințifice, cerând efectiv scoaterea lor din știință. În același cadru se Înscrie și problematica instinctelor individuale și sociale pe care oricât s-au străduit
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mari atentatori la morala creștină: darwinismul, marxismul și nazismul. Darwinismul care prin evoluționismul său având la bază lupta pentru supraviețuire ca și criteriu de selecție naturală, caută să justifice războaiele, considerând mila, umilința și iubirea de oameni ca fiind slăbiciuni. Materialismul ateu, promovat de socialiști, marxiști și comuniști, care, preluând din teoria lui Darwin principiul selecției naturale, ridicând lupta de clasă la rang de politică de stat. În virtutea acestui principiu Își propune să distrugă clasele sociale și credința strămoșească, metodă prin
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Who's Afraid of Virginia Woolf (1962), par să aparțină aceleiași paradigme dramatice. Este vorba în primul rând de un angajament critic cu miturile americane, în special Visul American amintit chiar de titlul piesei sale din 1960, cu conformismul și materialismul epocii imediat postbelice, cu falsele valori, prezentând dramatic eșecul comunicării și incapacitatea de a privi dincolo de iluzii. În The Zoo Story, această contestare a conformismului și a lipsei de valori fundamentale vine din partea unui outsider întâlnit de respectabilul personaj mainstream
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Charters găsește o formulă interesantă pentru a-i lega pe nonconformiștii generației beat de idealismul Visului american (vezi AMERICAN DREAM), cu mesajul de celebrare a libertății individuale, de afirmare a sanctității esențiale a experienței personale ca răspuns la conformism, represiune, materialism (Charters în Millier și Parini: 582). BEATNIK Termenul, format după modelul cuvântului rusesc pentru satelit (Sputnik), redă, fără să vrea neapărat, unul din sensurile cuvântului inițial. Tovarăș de drum sau satelit (sputnik), beatnik-ul a fost văzut ca un produs secundar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
văzut ca fiind veriga artistică de legătură între grupul inițial Beat din New York și poeții grupați sub numele de The San Francisco Renaissance (Kenneth Rexroth, Robert Duncan, Madeline Gleason, Jack Spicer). Ambele grupuri și-au exprimat poziția împotriva conformismului și materialismului societății americane din primele decenii postbelice, alimentate de dezvoltarea economică spectaculoasă și de prosperitatea pe care aceasta a generat-o. "Howl" (Urletul) este poezia cea mai cunoscută a lui Ginsberg, un manifest al generației Beat, atât prin expresie și conținut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Gould Shaw, murind acoperit de glorie în fruntea regimentului său alcătuit din oameni de culoare. În mod direct, însă, poezia nu este despre cei morți pentru Uniune, ci despre probleme ce afectează America la începutul anilor șaizeci, segregarea rasială, un materialism cras ce stimulează corupția, îndepărtarea de unele valori tradiționale. LSD Asociat cu personalități și evenimente ale anilor zbuciumați ai "contraculturii"(vezi COUNTERCULTURE), acest drog psihedelic a fost introdus pe piața americană nu de traficanți siniștri, ci de respectabilele laboratoare Sandoz
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cititori și pe jurați de sentimentele sale nobile și de vulnerabilitatea sa. Lolita, deși aparent idealizată uneori de cel care de fapt o denigrează și o acuză mai puțin direct, poate fi percepută ca o figură emblematică a vulgarității și materialismului american, deja evidente chiar la un copil al acelei lumi. Pledoaria în fața juraților nu mai are loc, protagonistul murind înaintea procesului, dar mulți cititori au fost convinși de autenticitatea sentimentelor lui Humbert Humbert, controversatul roman devenind unul dintre remarcabilele romane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se căsătorească, diferența de statut și de atitudini culturale ducând la probleme serioase în calea tinerilor îndrăgostiți. Roth cunoaște bine calitățile și defectele oamenilor din comunitatea evreiască în care a copilărit, și își permite să schițeze o satiră în care materialismul, aroganța și obtuzitatea câtorva personaje nu au plăcut unora dintre cititorii de aceeași etnie. Titlurile povestirilor sunt și ele la fel de semnificative și de provocatoare pentru unii, având o clară tentă auto- ironică. "Apărătorul credinței" este o povestire despre un tânăr
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dramatice și compoziție literară. La fel ca și Holden, Jerome David venea dintr-o familie înstărită tatăl era om de afaceri, importator de carne și brânză dar, la fel ca și personajul său, copilul nu era atras de afacerile și materialismul lumii din care provenea și în care era invitat să se integreze. După liceu, a fost trimis de tată să capete experiență în Europa, dar nu la Paris, unde se auto- exilase The Lost Generation. Biografia scrisă de Paul Alexander
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
societatea americană la începutul actualului mileniu, inclusiv pericolul și percepția terorismului, Updike publică în 2006 romanul Terrorist, o încercare de a înțelege resorturile psihologice ale unui terorist idealist, Ahmad, un tânăr american (mamă cu descendență irlandeză, tată egiptean) ce respinge materialismul ateu american și este recrutat de o mișcare teroristă pentru a deveni erou al Jihad-ului antioccidental (a nu se confunda personajul lui Updike cu Achmed the Dead Terrorist, personajul popularului comic ventriloc Jeff Dunham). Ahmad ia decizia finală referitoare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției unui nou umanism și, în consecință, a respins brutal ideea de umanism, trezind protestele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
măsură, ale lui Sartre și ale comilitonilor care veneau dinspre marxism și existențialism. Cu "noul antropocentrism" postmodern, dincolo de om și de lume nu se mai află nici măcar o entitate materială, ci chiar nimicul. Deci postmoderniștii se pot revendica simultan din materialismul marxist, prin pariul concretului și din existențialism, prin asumarea nimicului, pe care nu-l ocolise, evident, nici Heidegger, deși el a fost un existențialist de o factură nonsartriană. Despărțirea postmodernismului de existențialism se produce, totuși, prin eliminarea efectelor acestui tip
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
calea deschisă de autorul Devenirii întru ființă, cale, altminteri, intuită, la noi, încă de Eminescu, iar în filosofia europeană de Heidegger. Mișcarea în lume nu dovedește că lumea e în sine, cum ne asigură filosofii hazardului, făcând casă bună cu materialismul, ci că lumea e în continuă prefacere, căci creația e încheiată doar în plan divin, nu și-n ființa lumii. Faptul fusese confirmat încă de ontologia arheității eminesciene, vecină, din acest punct de vedere, și cu arheologia lui Michel Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]