KorAP: Find »[drukola/base=meșter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...227 >

5,675 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc o strălucire miraculoasă, care le dezvăluie forma lucrurilor. Poate că noi toți căutăm tocmai acea strălucire. Bătrânul ridică din umeri. — Da, Înainte de tenebre. După ce se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se părea că ideile i s-au mai lămurit. La colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își mișcă grumazul Încoace și Încolo, Încercând să risipească amorțeala produsă de căldură și de vin. În mintea lui, gândurile continuau să se rotească. Ce s-ar fi Întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio? — Din dragoste pentru o doamnă? — Care se numește Veritas. — De ce ar fi fost mozaicarul victima adevărului? — Oare nu suntem cu toții, Într-un fel sau altul? Nu ești și dumneata, messer Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
pe rutele de pe uscat. Straniu: un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Cum de ți-a venit o asemenea idee? — Și totuși eu am văzut o corabie cu pânzele pe dos. — Unde? Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante Îi deslușea curiozitatea. — Unde? repetă. — Printre planurile meșterului Ambrogio, răspunse priorul. Încercă să caute În buzunarul interior al veșmântului. Însă mai apoi Își aminti că pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa prea puține despre marinărie. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să mă Întrebi mai degrabă dacă eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă mi-ai pune și această a doua Întrebare, ți-aș da două răspunsuri: sic et non, ca În controversele deștepților din Cerul al Treilea. Nu, nu l-am omorât pe mozaicar. Da, știu biserica. Dar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o paloare spectrală. — Vino repede. Încă un cadavru. — De cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun. E la fel ca data trecută. Dante făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
unic, chiar dacă se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut ca scop principal moartea lui Teofilo, sfârșitul Înfiorător al meșterului din Como putea fi doar un prolog tragic, o punere În scenă pentru a-i conduce pe toți pe o pistă falsă. Până În acel moment, căutase o rațiune pentru moartea lui Ambrogio. Dar acum, când și spițerul fusese ucis, va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
moment, căutase o rațiune pentru moartea lui Ambrogio. Dar acum, când și spițerul fusese ucis, va fi trebuit să descopere un element comun amândurora. Acel element care Îl chemase pe asasin. Exista unul, se gândi. Cercul de aur pe care meșterul din Como i-l Încredințase lui Teofilo. Aurul acela care, poate, fusese fabricat prin utilizarea unui secret teribil. Aurul acela care circula prin Florența pe ascuns, care strălucea pe pielea unei femei. Trebuia să vorbească cu ea. Singur. Și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Dar șeful gărzilor vine de la Siena, și i-a recunoscut. Or fi ei padovani, dar, cu siguranță, nu sunt negustori. Omul meu și-i amintește prea bine: conduceau muncitorii pe șantierul de la domul cel nou, În orașul lui. Sunt doi meșteri constructori. — La fel ca prima victimă? În timp ce reflecta, Dante Își plecă ochii asupra datei din josul paginii și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat atât ca să Îmi aduci la cunoștință? Celălalt roși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el. Poetul ridicase glasul fără să vrea. Se grăbi să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă ai meșterului Ambrogio? — Iar acum, unde sunt? — Fii liniștit, priorule. Omul meu are experiență. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă ai meșterului Ambrogio? — Iar acum, unde sunt? — Fii liniștit, priorule. Omul meu are experiență. Sunt sub supraveghere, cum e obligatoriu pentru oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva. Au fost urmăriți până la Ceccherino, unde locuiesc. — Dar eu vreau să știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre? continuă el fără a i se adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea propriului său pahar. O vedem că o ia la dreapta, iar mai apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect ce putea fi ambițios și care ar fi adus glorie orașului care a acceptat să ne dea găzduire. Moartea lui Teofilo, după aceea a meșterului din Como, marchează sfârșitul acestui Studium florentinum. — Vreți să Închideți Universitatea? Întrebă Dante. — Da, messer Alighieri, interveni Bruno. Dar nu numai din pricina tragediei care a lovit Cerul al Treilea. Orașul acesta Încă nu e pregătit pentru acel sediu al studiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
de o sută de mii de suflete. Au fost deja așezate fundațiile unor lucrări imense, din toată Italia sosesc echipe de lucrători care vor concura la construirea acestei noi Atene. Comuna vă va susține planul. Se pare că Încă doi meșteri din Como au intrat ieri pe la Porta di Tramontana. Poate că lucrarea lui Ambrogio va fi reluată și dusă la bun sfârșit. Nu i se adresase nici unuia În mod particular. Nimeni nu Îi răspunse. Privirea poetului continua să se perinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
În mod particular. Nimeni nu Îi răspunse. Privirea poetului continua să se perinde peste chipurile celor de față. Era sigur că măcar unul dintre ei era la curent. Însă expresiile lor rămâneau imperturbabile. Numai Veniero reacționă la aflarea veștii. — Doi meșteri din Como? — Apoi, locul acesta nu va mai fi același, atunci când și frumusețea Îl va părăsi, zise Augustino, ca și când n-ar fi auzit cuvintele priorului. Nu ai aflat că divina Antilia pleacă de la Florența? Dante țâșni În picioare. — Dansatoarea? Sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț, parcurgând cu privirea chipurile celor de față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el cu răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau, precum piesele din mozaicul lui Ambrogio. Ura lui Acquasparta față de această femeie, Încercarea lui de a o acuza de erezie ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și cunoștea de unde provenea, și care Încercase să Îl Înșele, abătându-i atenția pe căile iluzorii ale științei alchimiei. Era cu putință. Și totuși, din acel plan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton după altul, Însă emoția și lumina slabă Îi Întunecau imaginea de ansamblu. Ici apărea un detaliu al unui picior, colo un braț. Pe una era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice și ai spus că ceea ce este jos e la fel cu ceea ce se află sus. Acesta era Înțelesul desenului făcut de meșterul Ambrogio, nu-i așa? Un mijloc de exploatare a curenților mării. Iar dumneata știai, deși te-ai prefăcut că nu știi. Veniero Încuviință. — Da, un instrument străvechi, născocit de marinarii din Tyr, pentru a birui puternicii curenți potrivnici de dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]