1,605 matches
-
a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlnești atâtea nume de oameni față de care tu ai o superioritate indiscutabilă: trăiești. Orice ar fi făcut ei, oricât de mari ar fi fost calitățile lor, mediocritatea ta valorează mai mult: e vie, respiră. În plus, nimeni nu-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
originar de care suntem noi vinovați, pe care l-am săvârșit noi, în timpul vieții noastre într-o anumită împrejurare; păcat de la care au plecat toate relele și necazurile. Păcatul meu originar a fost că de mic nu mi-am suportat mediocritatea. Revolta împotriva tatei a fost, la drept vorbind, un mod scandalos de a ieși în evidență. Mai târziu, la școala de corecție, la spital, peste tot, am căutat același lucru, să nu mă pierd printre ceilalți, fără să-mi pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căutat același lucru, să nu mă pierd printre ceilalți, fără să-mi pese de mijloacele prin care obțineam asta; important era să scap de primejdia de a se așeza praful peste mine. Și chiar când m-am împăcat aparent cu mediocritatea mea, i-am fost infidel în imaginație și în somn, când mă visam șef de trib, stăpân peste insule ori mare artist, căci nu mi-am pierdut timpul cu vanități mărunte, aspiram numai la cele care nu erau în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: „De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară”. Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: „Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală”. Am înghițit în sec. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: „Bună seara, domnule Daniel Petric”. Păcatul meu originar triumfa. Eram destul de avid de glorie, în ciuda mediocrității sau tocmai din pricina mediocrității mele, încât să mă încânte imaginea mea răsfrântă în mii de exemplare în toate oglinzile. Și eram destul de laș încât să mă simt bine acolo în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: „Bună seara, domnule Daniel Petric”. Păcatul meu originar triumfa. Eram destul de avid de glorie, în ciuda mediocrității sau tocmai din pricina mediocrității mele, încât să mă încânte imaginea mea răsfrântă în mii de exemplare în toate oglinzile. Și eram destul de laș încât să mă simt bine acolo în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără să fac nici un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
despre întâlnirile mele cu el și n-aș fi putut să mă arunc singur în pulberea unei existențe banale, numai de dragul de a respecta adevărul. Dacă minciuna mă servea, cu atât mai bine; mă foloseam de ea ca să scap de mediocritatea ce-mi fusese ursită. Dar, deși îmi e greu, poate chiar imposibil, să explic asta, n-aveam sentimentul că joc o farsă. Mințeam și nu mințeam, de fapt. Trăiam pe două planuri, ca bătrânii care nu mai erau siguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în camera noastră, alergăm după vanități ieșite din comun. Vrem să Te concurăm, uitând că Tu ai plătit cu singurătatea Ta absolută gustul funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat „cineva” și am disprețuit fericirea „oarecare”. Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucată de pânză. Și pot fi învinuiți taurii pentru asta? Nici măcar azi, când am altă perspectivă asupra lucrurilor, nu pot să regret că nu m-a mulțumit să cioplesc cruci într-un atelier oarecare, că mi-a fost silă de mediocritatea mea. Pot să regret numai că am vrut să renunț la ea prin orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu eram în stare nici să le trăiesc, nici să le uit cu totul... Soarele îmi ardea creierii, dar nu mă mișcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
momente când aș vrea ca furtuna să nu mai vină. Îmi spun că lumina e dulce și că nevoia de a iubi nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta o cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această perioadă de “opere de artă” care seamănă izbitor între ele și care nu exprimă absolut nimic. Artistul ca producător al frumosului a ajuns să se exprime în lucrări de o ambiguitate frapantă ducând arta la un nivel “superior” de mediocritate. “Marii artiștii” ai lumii sunt producători de “sublime” kitsch-uri, de “rafinate lucrări artistice” de prost gust care sunt vizibile cu ochiul liber prin toate galeriile planetei indiferent de prestigiul acestora, chiar și prin case de licitații de renume precum
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
remarcat faptul că religia a fost unul din factorii importanți în dezvoltarea oricăreia dintre civilizațile grandioase ale lumii. Nivelul spiritual ridicat al Egiptului antic, al Greciei antice, al Chinei, Indiei sau Japoniei au lasat în istorie fenomene culturale memorabile; ori mediocritatea spirituală actuală este normal să fie generatoare de elemente corespondente și să influențeze într-un mod negativ cultura. Îndepărtarea de religie și ateismul acerb au dus la o rupere de sursa divină inspiratoare, iar omul a început să aibă falsa
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artistul-kitsch atunci când se așează la lucru? Evident, în primul rând se gândește să impresioneze și să facă plăcere consumatorului mediu, care îi va cumpăra produsele. Estetic vorbind, putem spune deci că artistul kitsch folosește - conștient sau nu - un ”principiu al mediocrității”, care îi oferă cea mai bună garanție că lucrările sale vor fi primite favorabil.<footnote Idem., p. 242 footnote> Așa zișii ”artiști” din postmodernitate ignoră faptul că unele manifestări artistice au apărut cu mulți ani în urmă și au fost
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
invers, prin coborârea limbajului creatorului la nivelul de înțelegere al publicului<footnote Traian D. Stănciulescu, Introducere în filosofia creației umane, Ediția a II-a, Editura Junimea, Iași, 2005, p. 184 footnote>. Însă majoritatea dintre artiștii zilelor noastre se complac în mediocritate și afirmă că trebuie să execute lucrări în funcție de “cerințele pieței” fără a mai fi nevoie de nici un minim de originalitate, de cele mai multe ori plagiind și eclectizând diverse alte produse “artistice” care nu de puține ori se dovedesc la rândul lor
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a.m.d. Un simbolism „snob”, exterior și decorativ al cafenelei bucureștene, dar și un simbolism nevrotic, interiorizat al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului, dogmatismul său îngust și mediocritatea majorității colaboratorilor vor precipita însă revolta antiacademistă a tinerilor „independenți” întorși în țară după stagii pariziene și deschiși ultimelor noutăți din Apus. Cele trei serii de „conferențe” publice ale lui Densusianu despre „sufletul nou în poezie” sau despre „sufletul latin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Matisse, nici pe Picasso. N-au jurat să admire nici o noutate. Se străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie nicidecum irosite. Iar dacă dl Thiesson socotește că poeții fac astăzi să triumfe mediocritatea, s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că a fluturat puțin aripa marii parodii a lui Urmuz” (idem., p. 474). Fantezismul ironic, „basmul modern”, prelucrarea rafinată a eposului popular se numără printre „feblețile” criticului. Putem vedea în ele și o afinitate față de literatura nonmimetică, în opoziție cu „mediocritatea” retorismului și realismului. Comentînd, în 1930, Abecedar de povestiri populare (apărut la Editura Unu a lui Sașa Pană), criticul apreciază că, în evoluția stilistică a prozei de după Primul Război, marcată de „un scris intermitent, de pretenții eliptice, de o nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urăște atât de tare, dar, oricum, nu ești obligat să-i accepți invitația. Poți să te-așezi și să rămâi la locul tău. Incapabil ca de obicei să-mi țin gura, am răspuns: - Împărate, Maiestatea Ta este uneori știrbită de mediocritatea exarhilor tăi. Dar pot eu oare să-l refuz pe eroul care i-a învins pe perși? Dacă aceasta ar sluji să alunge tristețea pe care o citesc pe chipul celui care se străduie din răsputeri să aducă pacea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de zile, dar și cu plăcere, căci puterea se măsoară În dușmani. Și a fi urât de un ziar al clasei dominante din această țară Îți dă o anumită satisfacție. Asta Înseamnă să fii important, să contezi. Indiferența te condamnă. Mediocritatea te distruge - Elio putea să se considere orice, dar nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]