4,697 matches
-
plan continuu, la fel de incert. Vasile Baghiu înfățișează în Planuri de viață lumea eșecurilor unui antierou. Incapabil să emigreze, acest „luptător cu lacrimi în ochi” este o victimă perfectă a contemporaneității. Deși are toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
pesimism. Dacă se poate sau nu supraviețui prin scris, rămâne de... trăit. Supărat pe toată lumea, mai ales pe establishment-ul cultural, Vasile Baghiu a scris un roman despre drumurile abandonate ale existenței. Planuri de viață acomodează cititorul în spații ale melancoliei, asigurându-ne, prin amprentele autobiografice, că indicațiile himeriste pot fi un stil de viață. Partea bună e că romanul poate redirec- ționa cititori spre poezia lui Vasile Baghiu. Tristă, dar adevărată echilibristică.
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
câtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gândul în fața amorțitei vieți universale, dacă pronia cerească nu m-ar fi dăruit cu o neprețuită însușire; ori de câte ori mă găsesc în fața priveliștilor mari ale Naturii liniștite, mă cuprinde numaidecât sau melancolia, sau... somnul (249). Tot astfel, descrierea grandioasă a furtunii eșuează în glumă: Cum însă sufletul meu niciodată n-a fost în stare să ducă prea mult în spete povara ucigătoare a sublimului, și cum puterile întunericului, în urgia răzvrătirii lor
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie, o sinceritate sentimentală, nemilos biciuită de cea expresivă. Puțin cunoscut din pricina izolării d-sale bistrițene, Victor Știr e neîndoios unul dintre cei mai înzestrați poeți ai generației ‘80. Victor Știr, Adulter cu moartea, TipoMoldova, 2012, 442 pag.
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
fără tapajul din jurul Cenaclului de Luni bucureștean, mai «meridional» ca spirit”. Poate nici nu mai e nevoie să spun că între „nord” și „sud” Ion Pop alege poziția mediană, mereu bântuit, cum îi mărturisea odată lui Adrian Păunescu, de „o melancolie a echilibrului”.
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
Imnelor (Imnele bucuriei - 1973, Imnele Transilvaniei - 1976, 1985, Imnele Moldovei - 1980, Imnele Țării Românești - 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei - 1985, Imnele Maramureșului - 1988) și Dumitru Mureșan, tot viitor poet (vol. publicate: Nebuloasa crabului - 1968, Orologiul din oglinzi - 1975, Despre melancolie -1981, Lira meditativă - 1998), s-a înfiripat o prietenie trainică, care a durat până în anul 2000, când cel despre care vorbim a părăsit această lume. Prietenia lor l-a adus pe Ioan Alexandru în casa învățătorilor Vasile și Ecaterina Mureșan
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
fabule, apărută la Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de dispoziție sufletească, de la melancolie la ironie, mușcătoare sau amuzatamabilă, e aproape deconcertantă. Și nu cred că vorbim de un volum de strânsură, în care un editor care face economie de efort a dat o imagine în diagonală a operei antologatului, ci de o filosofie
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
detona prin abilități narative și livrești, reconfigurând perspective uzate, lumi golite de sensuri. Pasiunea și inventivitatea lui în această zonă a prospețimii se evidențiază, mai precis la granița istoriei cu cotidianul arhicunoscut. În iad toate becurile sunt arse este povestea melancoliei unui adult imatur. Victor prezintă toate simptomele unui asemenea pacient, mai ales prin nevoia de a modifica realitatea. E limpede că Dan Lungu a studiat problema nu doar sociologic, cât prin contingențele psihologice asupra realității. Așa procedase și în volumele
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
șoarece de bibliotecă absolut: „se hrănea fără să mănînce/ dormea din mers/ cu ochii larg închiși/ (că nimeni nu l-a surprins/ vreodată fluturînd din pleoape/ ci doar cufundat pîn-la gît în tandre-sfîșietoarele/ lui / reverii/ ca-ntr-un rîu al melancoliei)”( fără să - epura de aur). Acest ascet se hrănește exclusiv cu lumina rămasă precum un reziduu de la agapele angelice, ajungînd la o performanță de fachir, cea de a-și ține respirația nu doar ani întregi ci și secole și eoni
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
cu timbrul specific „dolce” și cu ponderea „legato”- ului. Cu expresivitate în registrul mediu, cu sensibilitate muzicală și consistență vocală, soprana Adelina Manea din anul III a interpretat în recital aria Medorei din opera Corsarul de Giuseppe Verdi și arietta Melancolie („Malinconia”) de Vincenzo Bellini, cunoscută atît din repertoriul tenorului Luciano Pavarotti cît și din cel al sopranei Joan Sutherland. Seara din 30 mai de la Casa Universitarilor a fost seara sopranelor. Din rîndurile lor se desprind, conturate excepțional, două masterande. Monica
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
atacul destul de violent. Era «botezul focului». Dar trebuia să continui, orice s-ar fi întîmplat. Îmi asumam oboseala, șocurile emoționale resimțite la fiecare revelare a adevărurilor, revenirea obstinată asupra documentelor ce soseau uneori și după ani de așteptare, starea de melancolie ce mă năpădea după orele de lectură în arhivă, cînd, în drum spre casă, toate mișcările corpului meu, de la mers pînă la mișcarea brațelor, erau încetinite parcă de un calm depresiv de care nu mă mai puteam desprinde ore întregi
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile antice spre a pune
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu are, cum se spune, sentimente. Criza și revelația sunt continue, acte cotidiene, și sincrone cu actul scrisului. Greu de definit, literatura lui Stoiciu poate fi, totuși, aproximată și altfel decât prin negație. S-au încercat paralele cu Liliecii
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
la un an după plecarea sa la Berlin, la Editura Nemira. Poate așa se explică această perspectivă retrospectivă calmă și înțeleaptă, de om care a văzut multe, o perspectivă care ascunde, totuși, cu discreție și eleganța pomenită mai sus, toate melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric literar, învie o întreagă epocă postbelică, în portrete vii și replici savuroase. Raporturile lui cu autorii evocați sunt diverse, de la prietenie la simpla politețe
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Regăsim lucrări care amintesc de paradisul pierdut, luând forma unor grădini, schematizate labirintic la început, aproape fără efort, pentru ca mai apoi elemente concrete, precum o coloană, un zid năpădit de glicină sau înconjurat de viță de vie sălbatică să reașeze melancolia unde îi este locul, ca într-o sărbătoare a reamintirii. L-am suspectat pe Horia Bernea de lipsă de ironie, dar, cu riscul de a mă repeta, ce pot fi acele grafice sau autoportretele sale, decât o perspectivă ironică asupra
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
Brăila, comentând scrieri ale unor brăileni etc., iar câteva le dedică anume orașului de la Dunăre. Transpare din ele acel atașament sufletesc de care vorbeam, o relație neredusă la emoționări convenționale, ci una complexă, amestec de nostalgie și de apăsări, de melancolii și de amară contrariere, câteodată, dominantă rămânând totuși afecțiunea. Jurnal de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă însemnare intitulată Brăila și alte fantasme în care autorul spune cum a dat peste o gravură a lui Michel Bouquet
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
treptat sună bizar în limba română, chiar într-o traducere); Heliade urmărea însă doar senzația melodică generală, iar melodia lamartiniană se înfiripa lent, cu efort. Dincolo de mesajul ideatic al poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu în ritm iambic: versul de bază al pașoptismului se născuse și el urma să domine pentru multă vreme poezia
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
le-am citit în ultima vreme). Dragi American Airlines este o carte scrisă cu mult nerv, căreia îi poți ierta imperfecțiunile narative cu ușurință de dragul unor delicioase derapaje de limbaj și al unor personaje atent și discret filtrate printr-o melancolie bine temperată. Dacă mai adăugăm și fidela redare a trăirilor experimentate de cineva prins „la interval”, între lumi și sisteme sociale (cum se întâmplă în cazul unui terminal aviatic) ,rezultă o carte complexă, frescă vie a unei societăți americane cu
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
îl aleg pe cel din urmă. Ne propune o muzică de un anume rafinament sonor, de o sensibilă comunicare, o muzică ce se bazează pe raportarea unor idiomuri ce provin din zone geografice și spirituale diferite, toate reunite sub imperiul melancoliei, al unei viziuni ce apropie gestul muzical de cel teatral scenic. Inițiativa îi aparține tânărului muzician Alexandru Solonaru, conducătorul formației „ProPuls”. Este un grup de tineri muzicieni profesioniști, instrumentiș ti ce provin din diferitele instituții muzicale bucureștene; dispun cu toții de
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
exprime mai elementar prezența lacrimilor în lume. Îți vin repetat în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare.” Sunt, până la urmă, două forme de altruism: revolta și melancolia. Pe a doua, care face pereche cu dorul, cu posesiunea, cu încăpățânarea de-a nu renunța la nimic din ce ești, mai ales la cele care-ți fac rău, Cioran o exclude. Rămâne revolta, definind, într-un fel foarte original
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
fi dorit, era nespus de ager la minte și avea să mă ierte, dându-și seama de ce nu puteam crede în El cu niciun chip.” Rămân la regretul de a nu putea crede, numai la atât. Cartea lui Pamuk despre melancolia Istanbulului decăzut m-a învățat, sper, întrucâtva, să privesc dărăpănăturile Bucureștiului cu alți ochi. (Oare? Chiar și Calea Moșilor, de la bulevardul Carol la capătul liniei de tramvai?) Insomnie majoră. Mă trezesc la două, mă întorc când pe o parte, când
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
și fragmentară, un amestec de stări afective și atitudini emblematice, deopotrivă, pentru om și scriitor, de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Cartea nu avusese succes. Eram deprimat. Îmi doream cu ardoare un magnetofon, o sculă profesională. Așa ceva mi-ar fi pansat orgoliul rănit. Răsfoiam cataloage suedeze și, de îndată ce vedeam Tandberg, Bang & Olufsen, chiar Sony (nu râdeți !), mă înecam în borcanul cu melancolie. Mi se părea nedrept. Citeam prețurile și, scrupulos, înmulțeam totul cu paișpe lei și cincizeci de bani (cursul valutar oficial !). Dar înțelegeam că n-am să le văd niciodată. Știți câtă amărăciune încape în cuvântul ăla mizerabil, niciodată? Odată am
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]