1,003 matches
-
influenței lui Alexei Tolstoi asupra autorului român iar P. Zarifopol o consideră nereprezentativă pentru marele talent al autorului: Cred că nicăieri în opera lui convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Chateau des coeurs; un volum de piese de Maupassant precede nuvelele și românele. Compoziția românului Une page d'amour de Zola se apropie mai mult de o piesă de teatru. De la farsă la tragedie, trecând prin comedia de moravuri și melodrama, românele secolului al XIX-lea primesc și ele diverse registre. Cei mai mari romancieri au avut drept model dramaturgi cu renume. Balzac stabilește o legătură între La Comédie humaine și denunțarea moravurilor contemporane pe care o face Molière. Tartuffe apare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vestimentară). 170 Scenele orizontale și verticale urmează tradițiile teatrului medieval (separat în zone semnificative de esență biblică), distribuind personajele conform principiilor scenografiei (spectatori și actori). 171 Podurile dintre român și teatru funcționează prin "scenariile" teatrale ale romanelor renumite, transformate în melodrame (gen menit cu predilecție educației și edificării poporului): L'Arlesienne, 1872 de Daudet, Renée de Zola (adaptare a românului La Curée), alte adaptări ale romanelor lui Zola cum ar fi L'Assomoir, 1879; Sapho, 1885; Germinie Lacerteux, 1888. 172 Două
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ceară o formă de emplotment și numai una singura. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Isus Cristos, melodrame despre Holocaust (celebrul miniserial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC în 1979; mai recent și mai faimos, filmul lui Steven Spielberg, Schindler’s List), spectacole de marionete cu Romeo și Julieta 19. În acest context teoretic, „Chick” ar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Alzira), Goldoni (Camarierul di doi stăpâni), V. Alfieri (Saul) sau din librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
un deceniu de la Revoluție era neașteptat de variat pentru un regim dictatorial : constructivismul lui Kuleșov, montajul de atracții al lui Eisenstein, teoria cineochiului și a coliziunii intervalelor a lui Vertov, montajul fluid, cu forță dramatică și satirică al lui Pudovkin, melodramele lui Barnet, dramele sociale ale lui Ermler. Plus filmele americane, care dominau box-office-ul. Proporția pe care o indicase Lenin - 60% filme educative și de informare, 40% divertisment - era bine reprezentată. În conferința din aprilie 1928, conducerea Partidului și-a exprimat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai bună identificare a spectatorului cu ceea ce vede pe ecran, firește, în condițiile unei conformități ideologice mai bine supravegheate. Scenariul, aprobat de organele de partid, va deveni piesa principală a unui film. Scenaristul va căpăta mai multă autoritate decât regizorul. Melodramele, comediile, filmele polițiste care promovau conținuturi narative specifice culturii populare convenționale din Rusia vor fi înlocuite cu scenarii ideologizate corespunzător și filmate în cel mai ortodox mod. Totodată, controlul financiar și administrativ al statului sovietic asupra industriei cinematografice crește dramatic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vor marca întregul deceniu 6 al filmului românesc. Sunt semnificative, de asemenea, pentru modul de a gândi al activiștilor de partid din domeniul cinematografiei, concluziile Comisiei de Cenzură a Filmelor cu privire la pelicula Nu visa, Aneta ! (1948). Este vorba de o melodramă germană, Träume nicht, Annette !, realizată cu puțin înainte de divizarea Germaniei în RDG și RFG, în regia lui Eberhard Klagemann, propusă spre difuzare pe ecranele românești. 1. Toată intriga filmului este bazată pe împletirea dintre vis și realitate, lucru aspru criticat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pădure). Inginera Maria Dinu execută o condamnare pentru sabotaj economic (O lumină la etajul zece). Mihai, fost student, după ce iese din închisoare e repartizat într-o uzină (Ana și „hoțul”). O altă „descoperire” socio-sentimentală a anilor ’80 este „mezalianța”. Schema melodramei burgheze - el bogat și ea săracă sau viceversa - este echivalată „socialist” : unul cu studii superioare, celălalt fără ; sau el cărunt, ea sub 30, cum e cazul profesorului universitar Cremene, în amor cu o studentă (Probleme personale). Inginerul Mândrican își îngăduie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
XX nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici de un cinema de ficțiune constituit - în afară de O noapte furtunoasă (1943) și Manasse (1925), nu s-au produs decât scheciuri și melodrame rudimentare. Utilizarea lui politică sistematică începe cu 1950. Odată cu instalarea puterii populare, statul preia controlul total și finanțează cinematografia în scopul vehiculării ideologiei comuniste. Putem spune că filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fi nocivă pentru sănătatea perdantului și pentru stabilitatea/echilibrul relațiilor lui interpersonale. De asemenea, ei mai recomandă: • audierea unei muzici agreabile; • lungi plimbări pe jos într-un peisaj plăcut; • statul la taclale cu prietenii; • vizionarea unei comedii sau a unei melodrame de succes; • ne cumpărăm niște flori care ne plac; • facem o baie; • medităm la sensul vieții; • ne rugăm; • facem muncă fizică; • ne relaxăm profund (idem, p. 190). Pe scurt, este binevenită orice acțiune care ne acaparează mintea, care ne scoate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Caragiale“. În: „Steaua“, XIII 1962, n. 6, iunie, p. 56-66. Nicolae Barbu este de părere că Ion Luca Caragiale a schimbat „brusc drumul scenei românești înnămolită, atunci, de puzderia traducerilor fără valoare, a prelucrărilor neîndemânatice, de pacostea localizărilor, de melodrame, în cel mai bun caz naive, și de false bulevardiere“. Dacă ținem cont de faptul că scriitorul este respins de la premiile instituite de Academia Română de către D.A. Sturdza și fluierat la reprezentarea unora din piesele sale, el ne apare ca cel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1831 se căsătorește cu vornicul Teodor Burada. Mamă a folcloristului Teodor T. Burada, ea este prima femeie din Moldova care traduce piese de teatru. În 1847 tălmăcește melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de J. Bouchardy (o traducere anterioară a acestei piese, datorată lui Petre Teulescu, apăruse la București, în 1846). Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285953_a_287282]
-
ar fi o școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne, care i se par prea complicate, sofisticate, „insipide”, iubitorul de confort tânjește după „o bună și caldă melodramă” sau „o farsă nebună”. În seria de comentarii Cercetare critică asupra teatrului românesc („România liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou cu mult mai multe umbre decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ploieștence Mița Baston. Stârnește în acest fel gelozia fioroasă a lui Iancu Pampon, cartofor cu merchez și „ex-tist” de vardiști, și oțărârea neputincioasă a lui Telemac Răzăchescu, zis Crăcănel. Năduful Miței Baston se manifestă zgomotos, întărâtat, în clișee de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1. Eminescu și mutația valorilor estetice / 117 2.2. Mitul eminescian. Reconfigurări polemice / 129 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase / 153 2.4. Spre alt tip de "roman", în căutarea epicului pur / 192 2.5. Consecințele unui eșec: reinventarea melodramei / 211 Bibliografie / 221 Indice de nume / 229 Postfață. Antonio Patraș și umbrele modernismului românesc (Doris MIRONESCU) / 233 Abstract / 243 Résumé / 247 Capitolul 1 Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii Am parcurs până aici la pas literatura de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
epic printr-o serie de situații și procedee specifice, care s-o scoată în evidență cât mai pregnant ceea ce nu era posibil (aceasta e, în fapt, "fatalitatea" literară atât de des invocată) decât în cadrele și în orizontul estetic al melodramei. Și, pe lângă amprenta melodramatică, nu trebuie omisă nici componenta cvasimuzicală a orchestrației narative, în care personajele și secvențele epico-dramatice se armonizează melodic-sugestiv, asemeni acordurilor într-o simfonie (nu degeaba ultimul roman al ciclului se intitulează Acord final). Înțelegând foarte bine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai literar decât Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai tranșant de tradiția prozei noastre psihologist-autenticiste, făcând din eroul ei predilect (intelectualul fascinat de absolut, Don Juanul cu preocupări metafizice) un inocent personaj de melodramă, un om în fond mediocru, care nu vede idei, dar visează cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o melodramă, prozatorul trebuia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personaj de melodramă, un om în fond mediocru, care nu vede idei, dar visează cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o melodramă, prozatorul trebuia neapărat să imagineze o poveste de dragoste, iar pentru asta era constrâns să se întoarcă din nou în trecut (în melodramă, doar tinerilor le e permis să iubească), la momentul revenirii lui Bizu în țară, adică exact în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o melodramă, prozatorul trebuia neapărat să imagineze o poveste de dragoste, iar pentru asta era constrâns să se întoarcă din nou în trecut (în melodramă, doar tinerilor le e permis să iubească), la momentul revenirii lui Bizu în țară, adică exact în punctul la care fusese abandonată narațiunea în romanul anterior (principiul construcției ciclice impune, firesc, și continuitatea la nivel epic). Exact așa procedează Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
8 ani"). Până la momentul de față, viața eroului nostru pare să se fi scurs egal, monoton, fără evenimente ("aceeași inexperiență de viață și timiditate", "sănătos fără voie, agronom fără vocație"). Într-adevăr, în ordine afectivă (psihologia e traductibilă în limbajul melodramei), anii petrecuți în străinătate n-au adus niciun fel de schimbare, și de aceea, probabil, naratorul îi și rezumă eficient în câteva rânduri, fără alte comentarii (" Studiase mai întâi filologia clasică la München, apoi chimia agricolă la Hohenheim, continuată la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imprevizibile. Or, având în vedere natura particulară a psihologiei personajului lovinescian, era de la sine înțeles că această confruntare va lua în chip fatal forma unui conflict ireconciliabil și, cu voia autorului, melodramatic. După cum ne așteptam, Bizu trebuia să joace în melodramă rolul inocentului-victimă, al inadaptatului social, dar și al amantului mistic și pur, îndrăgostit de femeia ideală. Pentru a completa triunghiul și a dezvolta intriga, era necesară intrarea în scenă atât a femeii de care eroul să se îndrăgostească, cât și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul. De pildă, atunci când Bizu se hotărăște în sfârșit la o carieră și solicită un post de profesor, Lică se eschivează (catedra era vizată de cineva mai puternic), sfătuindu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bănuiește deocamdată nimic, încredințat fiind că soarta a aranjat lucrurile în așa fel încât, o dată cu postul de la institut, s-o găsească și pe femeia visurilor lui, pe Diana, "icoana" perfectă. Cu Lică și Diana se configurează, astfel, raportul triunghiular specific melodramei, în care Bizu e de la bun început veriga slabă, naivul predestinat la încornorare. Ca și Andrei Lerian, cu toată slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]