1,001 matches
-
ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu romancierul și cu Robin Campillo. Atît romanul, cît și filmul (premiat anul acesta cu Palme dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele acelea didactice (în ambele sensuri) de tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat, lepădîndu-și carapacele dure și dezvelindu-și sufletele sensibile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ecran nu pot fi la fel de opaci ca aceia din carte ; sau ar putea fi, dar numai sub privirea unui Gus Van Sant. Privirea lui Cantet e mult mai tradițional umanistă. Elevii lui nu sînt nici transparenți cum sînt cei din melodramele hollywoodiene ; el le respectă misterul. Dar, oricît de ostili ar fi, nu par inaccesibili : mișcă ceva acolo, e cineva acasă. Faptul că-l vedem și-l auzim pe François schimbă și el o groază de lucruri : ne e mult mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vechi și noi al lui Filimon, și anume romanul Dan (1894) al lui Vlahuță sau Intim (1892) al lui Traian Demetrescu. Caragiale nu a încercat un gen de o asemenea complexitate poate și pentru că romanul era înregistrat încă în proximitatea melodramei prin romanul de mistere sau romanul sentimental - a se vedea traducerile din George Sand. O a treia axă o constituie momentele și schițele, la care aș adăuga ca o discretă códa și parodiile simboliste rămase în umbră deși ele constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul soțului încornorat, venit să-și ia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de regizor de lumini, În care azi e recunoscută internațional. AMN: Livada În America a fost un mare succes. Până și azi se vorbește de ea și știu de ce. Pentru că a rupt cu „tradiția Cehov“ obișnuită și cu clișeele de melodramă. Psihologia greoaie a fost Înlocuită de un raport liber de joc, șocant, pentru că era comic. Probabil că din cauza asta a fost considerat foarte nou la vremea aceea. N-am s-o uit niciodată pe Meryl Streep În chip de Duniașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
senzația ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel că emoția trecea rampa direct, direct și simplu, pe Înțelesul omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să pun În scenă ceva În care nu cred nici o secundă? Mă Întrebam, ascultând discul iarăși și iarăși, cum a fost posibil ca Bellini să fi compus melodii care ating divinul plecând de la acest libret incoerent? Muzica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o să le-o dea înapoi". Cam asta aș scrie cu un condei de demult, ceva despre cel mai sigur adevăr, despărțirea. Și, probabil, cel mai trist. * Văd că am devenit melodramatic. Dar eu cred că este o prejudecată să disprețuim melodrama. Viața este melodramatică, nu avem cum s-o potrivim criteriilor estetice de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i deloc suprarealistă, nici realistă nu-i. E așa cum este, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pléiade”, lansată de Raymond Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură pariziană. Dar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Aici e kitsch bine plătit și servit ca desert pe burta goală. februarie 2004 343 de secunde Trebuie să acceptăm că o carieră fabuloasă de 20 de ani se poate sfîrși brusc, în mai puțin de șase minute. Ne plac melodramele. Sîntem obișnuiți să trăim totul în cel mai emoțional mod cu putință. Vedem un film tragic, plîngem. Sîntem martorii unei întîmplări cu happy-end, vărsăm o lacrimă. Ne impresionează totul, adorăm modalitățile extreme de simțire și de exprimare. Cînd Doroftei îl
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Național sau „Teatrul cel Mare“ trona M. Pascaly 78. Pascaly era directorul trupei sale, căci pe vremea aceea nu exista încă Compania dramatică de astăzi. Repertoriul era compus din foarte puține piese originale, majoritatea pieselor erau traduceri și mai ales melodrame. Genul melodramatic era genul cel mai plăcut al lui Pascaly. Dar și în comedia de salon acest actor se distingea. Avea un mare aer de distincție și purta fracul cu o rară eleganță. Matei Millo, cel mai mare actor al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
venit în București nu erau iarna decât două teatre românești: Teatrul Național și sala Bossel, cât și opera italiană. Apoi un cafeuchantant la Pațac.237 Atât. Teatrul Național era închiriat lui Pascaly, fiindcă Societatea dramatică nu exista încă, Pascaly juca melodramele lui sforăitoare, critica cea serioasă îl cenzura, dar publicului îi plăcea genul. Pentru întâia oară am fost dus la teatru de către un prieten al familiei, locotenentul Boteanu, mai târziu generalul Boteanu. Se juca Don Juan de Marana 238. Am prins
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus din piesele: Lipitorile satelor, Avarul lui Molière, Nunta lui Figaro, Paraponisiții etc.240 Deși repertoriul lui Millo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și Molière a jucat într-o baracă și a rămas cel mai mare autor dramatic al Franței. La Teatrul Național sau Teatrul cel Mare „Artiștii asociați“ încep cu piesa Boierii și ciocoii de Vasile Alecsandri. La Teatru-Circ Pascaly începe cu melodrama Liberi, dramă istorică în 5 acte, în traducțiune.21 Prin spirit de opozițiune, cât și din reaua educațiune a gustului făcută în atâția ani de teatrul melodramatic, publicul, mult-puțin cât era atunci, se abate aproape tot către Circul Suhr și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ședință de la care nu se prea lipsește. „Trebuie să-i hoțomănim și să ne vedem de-ale noastre”, conchide. Pornit pe panta „mărturisirilor”, ține să adauge (pentru impresionare) că e „în mînă”: „Piesa la care lucrez acum curge. E o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prea lipsește. „Trebuie să-i hoțomănim și să ne vedem de-ale noastre”, conchide. Pornit pe panta „mărturisirilor”, ține să adauge (pentru impresionare) că e „în mînă”: „Piesa la care lucrez acum curge. E o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cea de la cutiile poștale. *Și clujeanul Valentin Tașcu, cu care m-am întreținut azi (4 august 1989) crede (o dovadă că, uneori, de la distanță se vede bine) că G. e un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apărute În Povestea vorbii se detașase net, pentru mine, fragmentul proustian, de o frapantă magie stilistică, al lui Radu Petrescu. Textul propunea epocii În care trăiam nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îi îngrijise soțul suferind. Trecând ușor peste infracțiunea conjugală, Dinu Mureș trăiește o imensă clipă de euforie, care își are câtimea ei de indecență. Cu toate pretențiile ei, piesa Chinul, în care se percep reminiscențe ibseniene, nu e decât o melodramă, cu întorsături ce se vor de senzație, înduioșări înlăcrimate, câte un țipăt sfâșietor. Acuratețe are dialogul, care prin aplombul panseurilor morale adeverește reputația lui F., aceea de om de spirit. SCRIERI: Sanda, București, 1908; Chinul, București, 1910. Repere bibliografice: Chendi
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
toate formulele și manierele artistice, arătând oarecare atașament celei a lui Fr. Coppée, din care traduce copios. Singurele sale plachete (În zări de foc și Drumul sângelui), deși pornesc din fapte trăite, alunecă repede într-un amestec de declamație patriotică, melodramă și prozaic. Aceleași defecte se regăsesc și în poemele dramatice. Doar Eglè a avut oarecare succes, datorat atmosferei tenebroase, amintind cumva de teatrul simbolist, însă descinzând, în fond, din Burgravii lui V. Hugo. O înfrânare a retorismului e vizibilă în
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-o înțelegere destul de simplă a literaturii. În 1938, i s-
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
o atmosferă apăsat romantică, la care participă și sceneria foarte complicată ori maniera discursiv-patetică a dialogului, distinctive apar câteva personaje chinuite de vinovăție, de îndoială, anticipând ceva din Viforul lui Delavrancea. În tălmăcirea lui D. au fost reprezentate mai multe melodrame: Căpitanul negru de V. Séjour, Don Juan de Maraña de Al. Dumas, Lucrătorii de E. Manuel, Acrobatul de O. Feuillet, Ludovic al XI-lea de C. Delavigne ș.a. Tot el a revizuit o traducere a lui Toma Bagdat, Othello sau
DIMITRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286773_a_288102]
-
priza la real, dispoziția pentru comunicare și suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
tragicul eveniment, de către o fiică exasperată de imaginea bestialului asasinat rămas În memoria mamei, de pe care timpul nu putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat pe cel mai banal sau, cum ar spune Bergson, mecanic cotidian: un aprod se află În vizită În apartamentul celor două femei care nu-și plătiseră chiria de mult, pentru a face inventarul obiectelor și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]