1,167 matches
-
care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări cu bătaie dublă: de sine și de ceilalți. Chiar titlul volumului, departe de a fi semn de autoflagelare, e expresia răsfățului doct. Judecata lui
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
și cu dotări edilitare incomplete: implicit, o zonă periferică, eventual recent inclusă în oraș. Mahalaua și periferia sunt implicate și în discursul despre urbanism al unor oameni politici care, altădată, gândeau asupra subiectului. La începutul anului 1929, senatorul Const.Argetoianu (memorialistul de mai târziu) ținea un discurs despre viitorul Bucureștilor, „astăzi capitala cea mai urâtă, cea mai murdară și cea mai fără farmec din Europa”, urâțenie pe care o explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
sarcastic, un moralist subtil, un observator perspicace al moravurilor literare și sociale. Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când aduce în prim plan întâmplări din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul își creează atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a metodei
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
mai în vogă. De la Duiliu Zamfirescu la Mateiu Caragiale, de la Constantin Stere sau Camil Petrescu la Octavian Goga, de la Sadoveanu la Păstorel Teodoreanu, N. D. Cocea sau Ion Vinea, toți și-au exercitat mentoratul discret și pedagogia verbală asupra viitorului memorialist. Listă care trebuie, desigur, încheiată onorant cu prozatorul Constantin }oiu, semnatarul excelentei prefețe, prieten târziu al autorului Troicăi... Nefiind atât o ucenicie, cât mai degrabă o școală, Jurgea-Negrilești a învățat din stilul acestor parteneri de dialoguri sau - după caz - conferențiari
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
perceptibil. Deriva aparentă, lăsarea în voia inspirației momentane devin marca stilului lui Ghica. El ajunge să o domine cu atîta siguranță, încît senzația de improvizație este totală. Scrisoarea Teodor Diamant, datînd din octombrie 1883, moment de maximă perfecțiune stilistică a memorialistului, își propunea, după titlu, să evoce bizara figură a primului socialist utopic român. Scrisoarea începe însă cu descrierea stațiunii termale Brighton, agrementată de considerații asupra caracterului englezilor; continuă cu întîmplarea amuzantă a unui pașnic burghez parizian, Hyacinthe, care ajunge să
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie a scriitorului. A doua scrisoare, Polcovnicul Ioniță Ceganu (din iulie același an, 1879), plasează de astă dată povestirea
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
aristocratul Ion Ghica își împart în mod egal textul. Uneori, ei își dau întîlnire în punctele cruciale ale narațiunii. Inginerul aristocrat comandă redactarea scrisorilor. Ca inginer, Ghica a compus un text care se construiește pe o schemă de veracitate istorică. Memorialistul vrea să povestească ceea ce crede el că a fost istoria "adevărată" a Principatelor pînă la înfăptuirea Unirii. De aceea, privește lumea din jur prin prisma faptelor materiale, verificabile. Doar astfel ne explicăm marea cantitate de Istorie, cu majusculă, cuprinsă în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
operă importantă la bătrînețe, realizînd faptul că nimic nu e durabil pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura ducelui de Saint-Simon. Ca și la marele memorialist din secolul al XVIII-lea, antipatiile lui Ghica rămîn la fel de vii și după trecerea unei jumătăți de veac, dar, tot ca la Saint-Simion, auzim pînă la urmă doar muzica
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura ducelui de Saint-Simon. Ca și la marele memorialist din secolul al XVIII-lea, antipatiile lui Ghica rămîn la fel de vii și după trecerea unei jumătăți de veac, dar, tot ca la Saint-Simion, auzim pînă la urmă doar muzica gravă a Timpului. Finalurile multor scrisori marchează punctul stilistic cel mai
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
scriitorilor e un fapt, la urma urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
mai însemnat geniu al celui din urmă). în calitate de comentator al cărților (una din fațetele multiplelor d-sale interese, care nu-i disipează personalitatea, ci, dimpotrivă, i-o exprimă centripet), Barbu Cioculescu e, astfel cum se cuvine, și un soi de memorialist. Om-punte între generații și epoci, scrie despre cei pe care i-a cunoscut, admirat și (presupunem că măcar uneori) iubit, ca și despre unii afini din prezent, selectați parcimonios. E. Lovinescu, Șerban și Radu Cioculescu, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Pompiliu
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
la fel primele probe ale unui Jurnal edifică dacă ai de-a face cu un subiect întors către sine sau de exuberantă exteriorizare, care se iubește sau se respectă, care se cunoaște sau se caută, neliniștit sau echilibrat, ca un memorialist ce se răsfață sau se detestă, se dezvinovățește sau acuză, se exhibă sau se învăluie, evoluează între sau dincolo de bine și de rău".
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
și spiritul sistematic (volumul este împărțit în cinci mari secțiuni: prima consacrată romanului, de la începuturile sale pînă la noul roman, cea de-a doua liricii (de la Villon și Charles d'Orléans, la Mallarmé, Alain Bosquet și Henri Michaux), a treia memorialiștilor, a patra criticilor și filozofilor, iar cea de-a cincea dramaturgilor. E de prisos să mai insistăm asupra faptului că un asemenea demers presupune, pe lîngă erudiție, spirit de sinteză și o extaordinară familiaritate cu o cultură deloc săracă... Dar
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
liberului arbitru estetic, cultul valorii, ignorarea sentimentului de competiție în materie de literatură, considerarea Binelui sub orizontul exclusiv al Adevărului, auto-marginalizarea, preferința pentru exprimarea prin operă, etc. Revista a profitat de anii deschiderii culturale (pînă prin 1971) și Petru Poantă, memorialist aici într-o mai mare măsură decît istoric literar, încearcă să evoce, pentru cei care nu știu decît scrierile carcerale de pildă, bizara libertate care se simțea: "noi eram independenți: nici revoluționari, nici obedienți, ci Ťsuspendațiť în intervalul unei carențe
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast și adîncime dacă o suprapunem atmosferei din Facultatea de Filologie, cu
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
prea multe justificări, care mie, unuia, îmi amintesc în rău de ezitările, nenumăratele ezitări ale președintelui Constantinescu. Există o mare justificare a dlui Constantinescu, aceea că a avut încredere în persoane care nu au meritat încrederea sa. Aici cred că memorialistul trebuia să-și pună întrebarea cine e mai vinovat? Cel care i-a solicitat încrederea sau cel care i-a acorda- t-o? Iau un exemplu dintre cele mai izbitoare - Costin Georgescu, șeful SRI după Virgil Măgureanu. Mut, incapabil și tranzacționist, dl Georgescu
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie. Zicală nu se verifică aici, memorialistul avînd, dimpotrivă, o memorie prodigioasa, reînviind, în paginile cărții recent publicate, o lume și o epocă literară. Sigur că autorul e poet prin structura, debutînd, încă în 1936, cu placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Avea, îl descrie autorul nostru, un cap frumos, cu o expresie ingenua de copil, putin la trup, dar cu mișcări, necontenit nervoase și iuți și atins de surditate că invalid de război. În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
le conțin, a mesajului pe care îl transmit, a valorii documentare. O primă cercetare pluridimensională a realizat Al. Săndulescu în volumul , apărut în 2003. Recent, ne-a oferit ediția a II-a, revăzută și adăugită, cu titlul întoarcerea în timp. Memorialiști români, la Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Preocupările lui Al. Săndulescu în acest domeniu datează de mai multă vreme, el însuși fiind autorul amintirilor și confesiunilor din volumele Efectele dosarului "dalmațian" (1995) și Operație pe cord deschis (2002). Considerând
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Topîrceanu, Nichifor Crainic, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu, Pericle Martinescu, Lucia Demetrius, Petru Comarnescu și alți prestigioși reprezentanți ai noilor generații, ca Mircea Zaciu, Gabriel Dimisianu. Merită semnalat că, așa cum sugerează și sintagma titulară, memorialiști români, Al. Săndulescu a inclus, într-o viziune de ansamblu, nu numai operele aparținând scriitorilor, ci și unor autori din alte sfere profesionale și existențiale, dar ale căror consemnări și mărturii, de autentică ținută intelectuală și expresivă, contribuie la cunoașterea
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
mantie se ivește un realist, un creator de tipologii și de atmosferă, cu ochiul deschis deopotrivă înăuntru, ca și în afară." Discernământul critic al lui Al. Săndulescu se manifestă cu sobrietate, neexistând să afirme că Ioan Slavici este "modest ca memorialist", dar amintirile sale sunt prețioase "întâi prin valoarea documentar-biografică și apoi prin faptul de a fi primul scriitor care l-a cunoscut pe Eminescu încă din tinerețe și de a fi stat în preajma lui multă vreme, de a furniza cele
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
spaniolă. Comparatistul, alături de lingvist și istoric (a scris Istoria generală a insulelor Canare, ca un omagiu adus patriei sale adoptive), a fost în același timp romancier (Le couteau vert), autor dramatic (Don Carlos de Viana), poet (Biografie pentru rândunele) și memorialist. Aflăm acum că volumul apărut în românește făcea parte dintr-o trilogie, rămasă, din păcate, neterminată. Fără să aibă o operă tot atât de întinsă, dar nu mai puțin importantă, este fratele cel mai mic, George Ciorănescu, istoric, ziarist și traducător. Autorii
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Juglans (940-1000) este diplomatul uns cu toate alifiile și cu predispoziție către conspirație, Kal (976-1064), astrologul care calculează trecerea timpului și prevestește întîmplările viitoare, Nivalis (1001-1054), înțeleptul care sub masca umilinței dezvoltă o adevărată artă a supraviețuirii în vremuri tulburi, Memorialistul (1026-1089), anonim cum îi stă bine unui om cu asemenea preocupări, Caesar (1054-1098), un fel de Zorro, ziua înger, noaptea demon, aventurier și corsar; Schwartz von Schwartz (1088-1160), genealogul, omul care pune bazele științei pe care se întemeiază tot sistemului
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]