2,722 matches
-
să se retragă spre pereții care ne despărțeau de cei care ne-au asuprit atât timp și care ne-au controlat și ne-au programat viitorul fiecăruia dintre noi. Bănuind reacțiile celor dinăuntru, l-am chemat pe George printr-un mesager ca să punem la cale planul pe care-l vom aplica. Aveam în minte schița liceului, luată de la prietenii mei, și știam câteva ieșiri și intrări în liceu pe care mulți le-ar fi uitat, căci timpul le-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu umilință. Cezarul îi face semn să vină la el. Se sprijină de brațul lui ca să ajungă înapoi la scaun. Dă pe spate o meșă de păr năclăită de sudoare și murmură ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius... N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e nimic. Nici să se exprime nu poate. Bine măcar că s-a închegat firișorul de sânge. Se șterge discret. Reușește să înghită cu greutate nodul de amărăciune din gât. Gallus! Din nou Gallus! El trebuie să fie. I-a interceptat mesagerul, l-a mituit, că pe toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară la unison. În timpul călătoriei, solii și negustorii deopotrivă ajunseseră încetul că încetul să creadă că o dată ajunși în această țară totul avea să fie pregătit pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zărea și fostul călugărul îmbrăcat în zdrențe care stătea neclintit sprijinit de soția lui. Trei noiembrie, Chalco. Ne îndreptăm spre Mexico prin aceleași câmpuri sălbatice ca și la dus. Patru noiembrie. Am înnoptat la marginea orașului Mexico. Am trimis un mesager să ceară încuviințare ca să intrăm în Mexico. De la margine am putut vedea în depărtare turlele de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui Tanaka în crângul din Veracruz. Aduseseră cu ei în Japonia câteva rămășițe din părul și din unghiile sale. Slujbașii intrau și ieșeau din camera lor cu rândul. Samuraiul și Nishi n-aveau răgaz să-și tragă sufletul. Un mesager plecase deja din Tsukinoura pe un cal iute ca să înștiințeze Sfatul Bătrânilor de sosirea lor. La porunca venită din partea Sfatului, samuraiul și Nishi erau gata să plece către castel chiar și a doua zi. Le fusese dor de tot. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi se întoarse în așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile Sfatului. Slujbașul le zise că li se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor și că în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu cu părerea că seniorul Ishida îl chema pe nepusă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste visuri Elena Marin Alexe Cu molatice brațe mă-nfășoară discret dimineața În satin alb ca neaua mă-nvaluie tainic azi ceața Prin gându-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl zăresc prin bezna tăcută din mine Lăcrimând peste visuri prin făgașuri luciri pribegesc Inundați de lumină uimiți de miracol privesc
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
Heinrich era dubios. — Și-atunci cum dracu’ se pot face rezervări dacă nu aveți telefon? Heinrich afișă un zâmbet placid. — Totul e rezervat de biroul de turism din Yangon. Mai exact repartizat. Primim o actualizare În fiecare săptămână printr-un mesager. Grupul a fost o chestie de ultimul moment, după cum știi. Noroc că mai aveam camere. Harry era În continuare suspicios. Și ați stat toate lunile astea fără telefon? —Bine, pentru urgențe, am propriul telefon prin satelit, desigur. —Excelent. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la discuții particulare -, multe adevăruri se lăsau cunoscute. 11 tc "11 " Și-au rămas cu toții unițitc "Și‑au rămas cu toții uniți" B ăiatul se ruga nu unei zeități budiste, cum s-ar putea crede, ci Dumnezeului creștin, Domnul Atotputernic, și mesagerului său Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Cum era vorba de un trib etnic fugar, fără nici o religie În adevăratul sens al cuvântului, În ultimul secol asimilaseră un adevărat panteon de zeități. Astfel, credeau În Nați și vrăjitoare, În fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mai Mic a adus Înapoi Marile Scrieri. Imediat ce bunica lor a terminat de povestit, Loot, băiatul, a Început o incantație În limba lui: —Doamne Atotputernic și Frate Mai Mare Isus, izbăvește-ne azi de cel rău. Trimisu-ne-ai pe mesagerul Tău, Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Ne trimiți un luptător pentru izbândă. Ne trimiți armata Ta, femei și bărbați puternici! Numără-i! Ne trimiți hrană, cea mai bună hrană pentru a ne Întări trupurile, hrană ca să-i putem Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
într-adevăr în impas, din cauza lipsei de spațiu. — Ați putea să ne explicați pe scurt ce este colinesteraza? Dacă vrei să miști un mușchi, terminațiile nervoase trimit o comandă celulelor musculare sub forma unei reacții chimice, numită acetilcolină. Acesta este mesagerul. Când mușchii o primesc, se mișcă, se contractă. După contractare, enzima colinesterază neutralizează mesajul trimis de acetilcolină, care se pregătește pentru următoarea acțiune. Și tot așa, de fiecare dată. Când se termină mișcarea, colinesteraza produce inactivitatea. Însă, când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
păru că nu auzise bine. Vă rog, doamnă?! Aș dori să vă vorbesc. îmi acordați câteva minute? și îl invită cu un gest al mâinii să o urmeze. Ce avea de făcut? Nu intra în atribuțiile meseriei sale. Era un mesager al destinelor, nu un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora, dar niciodată nașterea, nunta sau moartea sa. Sunt un mesager, se apără Filip. Un mesager al destinului. Dacă te mai las să bați câmpii, ai să ajungi să-mi spui că ești destinul însuși... Sunt, în orice caz, la fel de important ca veștile pe care le aduc. La fel de bun sau la fel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora, dar niciodată nașterea, nunta sau moartea sa. Sunt un mesager, se apără Filip. Un mesager al destinului. Dacă te mai las să bați câmpii, ai să ajungi să-mi spui că ești destinul însuși... Sunt, în orice caz, la fel de important ca veștile pe care le aduc. La fel de bun sau la fel de rău ca ele. înainte vreme
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aduc. La fel de bun sau la fel de rău ca ele. înainte vreme, oamenii ca mine erau răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ele. înainte vreme, oamenii ca mine erau răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce ai renunțat la avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și l-am întrebat dacă nu se teme de urmări dacă va fi judecat, dar el a dat din mâini a lehamite: „și ce-o să-mi ia dom’ șăf, praful dă pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea întunericului; acesta însă nu apăru, în mod evident fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că tot ceea ce putu Gundovek să facă fu să-l exileze și să trimită treizeci de cavaleri ca să ia înapoi pământurile pe care tatăl său i le încredințase mai înainte. în timpul banchetului funebru, Chilperic și Sebastianus își reînnoiră prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap: — Magister militum nu a sosit și, dacă vrei părerea mea, nici nu o să sosească. — Dar... asta nu se poate. — încă de la bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i ceară ajutor, dar, după cum au povestit ultimii mesageri, nu părea că ar avea intenția să se miște din Mediolanum. Perplex, Sebastianus își trecu degetele prin barba aspră. Chiar dacă în cort era de-acum întuneric, astfel încât silueta Fredianei o putea desluși numai datorită reflexelor venite de la focurile de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]