2,529 matches
-
mai apropiați de Gundovek, îi păreau mai potriviți cu acest scop. într-adevăr, o situație ciudată. Cu toate acestea, nu lăsă să se vadă cât era de surprins și, întorcându-se, se duse la traistă să ia ceva de îmbucat. Mestecând o bucată de caș, nu îi scăpă, totuși, nici o clipă din ochi pe huni. Puțin mai târziu, îi văzu pe toți treji și constată, cu surprindere, că își dăduseră jos de pe ei cămășile lungi de in ori de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce avea de făcut. Probabil că prietenii săi, negăsindu-l cu o seară înainte la locul de întâlnire, se gândeau că el și Rutger, poate fiindcă se duseseră prea departe și fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se apropie, fixându-l cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de coapse și începu să-l scruteze, căutând să-i prindă privirea. însă el, fără să se oprească din mestecat, își păstră ochii ațintiți asupra lui Shudian-gun. Cu vârfurile degetelor, războinicul apucă o margine sfâșiată a tunicii sale dalmatica și trase de ea cu un gest sec, lărgind ruptura. — Tu... romanule! Tu, arătare urâtă. Unde platoșa ta? Unde manta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-ai înfățișare de bandit. De fapt, pari mai degrabă un om al Bisericii. Și totuși, Magister militum susține că ești binecunoscut printre bagauzi. Cum s-a întâmplat de-ai ajuns să fii unul de-al lor? Divicone, care mânca mestecând cu calm, termină de supt un os, cu concentrarea cu care ar fi luat un medicament, și îl aruncă apoi pe jos. — A fost voia Domnului nostru, răspunse, fixându-l pe Sebastianus cu ochii săi arzători. Ai spus bine: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a unui bogat negustor, rămasă văduvă de puțină vreme, moștenise un imens patrimoniu și se afla de o bună vreme în căutarea unui soț care să-i garanteze siguranță și respectabilitate, fără a se arăta prea avid față de averile ei. Mestecând încet un măr, asculta atentă, din gura lui Afranio Mafurrus - un fugar mai în vârstă, bronzat, din provincia pierdută a Africii -, o descriere în culori vii a cetății Utica și a noii Cartagine, evocând înaintea ochilor săi imagini cu palate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să i-o lovească, aruncându-și bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă ținta: denivelarea străzii, o ridicătură pe bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de obicei, într-o poziție foarte vulnerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră se fabrică spirt și din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ne Întoarcem la poveste. Nu știu de ce, dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al Xantipei, ortacii se muiară. În sală se făcu din nou liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un aer de superioritate ce contrasta cu Înfățișarea sa. Subotin avea o nevastă aprigă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici sau mai mari, puțind a pește și tutun de proastă calitate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rândul său, animalul pe care-l vedea crescut să fie cuprins de aceeași stare și să-l perceapă la modul hiperbolic. „Dacă a consumat Royal, medită el, Înseamnă că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi, o introduse În gură. Mestecă de câteva ori și simțind un gust oarecum neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care-i urmărea fiecare mișcare căutând pe cât e posibil să nu-i de-a satisfacție dar, În cele din urmă, instinctul de apărare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
biroului din care Șeful Șantierului turnă pe gât câteva Înghițituri, acesta holbă ochii la el. Scoase dintr’un sertar plin cu tot felul de pilule numai de el cunoscute, dizolvă două Într’un pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință. „Dacă până la ora actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă o surprinsese ceva în această primă apropiere. A râs. Da, mirosul întregii întâmplări fusese cel care o luase pe nepregătite, a zis ea. Nu-i anticipase mirosul sau, dacă o făcuse, se gândise la ceva tipic adolescentin, gumă de mestecat, Cola, picioare. În momentul acela, m-am trezit că de fapt inhalez un miros de săpun, de rufe abia scoase din mașina de spălat. Mirosea a scrupuloasă grijă de sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în Homework Club în după-amiaza când Sheba era de serviciu. Aproape imediat ce și-a început tura, o dispută violentă a izbucnit între două fete din clasa a noua, una dintre ele acuzând-o pe cealaltă că îi pusese gumă de mestecat în păr. Timp de trei sferturi de oră sau mai bine, Sheba se luptase să le țină pe fete departe una de alta. S-a făcut liniște abia după ce a trimis-o pe una dintre ele la șeful clasei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iubit nimeni teatrul nu moare niciodată doar artiștii se schimbă dorința mea e o încercare să rămân în viață ziua strigă orizontului din fiecare pom am schimbat multe puncte pe întrebări și invers mi-a stat rău să le mai mestec dar mi-a fost teamă să scuip întotdeauna tăcerea-mi vine din pereți cineva vorbește strigă și râde cineva plânge singur nu pot să mă apropii de cei care sunt în rai ce am iubit demult s-a rupt neg
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ei perfecte, amorțind uneori pe zonele care-i stârneau imaginația și cred că se visa alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și nici nu mai știu ce mă determina să fiu atît de bănuitor. Cred că mi-au amorțit creierii... La fereastra lîmÎiatică, nici o schimbare... Mărgică de sticlă În loc de bomboană, asta aveam eu acum!... Bine că n-am apucat s-o mestec! M-a trecut un fior cînd am terminat de urinat, mi-am luat valiza și m-am Îndreptat spre mașină. Motorul dădu cîteva rateuri. Dacă toate ar fi mers așa cum mi-aș fi dorit eu, acum mi-aș fi claxonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sunt tinere, cu un sex-appeal manifest sau ușor de intuit, marcate de dorința ta de a le simți cu trupul. În definitiv, dacă îmi amintesc bine, prima experiență a copiilor este că gustă întregul ambient: strâng păturica între gingii, își mestecă mânuțele, se bucură frecându-și picioarele. Ceva din iubirea asta cosmic materială se simte în percepția ta despre femei. Îmi amintesc o inscripție superbă, de pe o cârpă de bucătărie, din cele cusute și atârnate deasupra mesei. Avea în ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mulți în subordine, cu atât era ăla mai bărbat, adică avea testosteronul mai mare. După o vreme, ăștia, cercetătorii, l-au luat pe dom’ șef și l-au pus singur într-o cușcă; i-au dat haleală, băutură, gumă de mestecat, Coca-Cola, de toate, dar nu mai era șef. Ce să vezi, frate? Începe la ăla să-i scadă bărbăția, măi tată, adică nivelul de testosteron, de la o zi la alta. Îl bagă înapoi în cârd, dar între timp altul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însă că-l vor ține mult. A fost un simplu om al primăriei, împroprietărit de ei, iar când i-au luat pământul n-a spus nimic. Vroiam să mai rostesc ceva, dar îmi dădui seama că nu mai am ce, mestecam în minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? întrebai ca în depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare în parte, iar la urmă, aducându-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]