1,337 matches
-
Blake în Jerusalem: "The Visions of Eternity, by reason of narrowed perceptions, / Are become weak Visions of Time & Space [...]" (E: 198). Viziunile empirice constituie doar primul pas în procesul de creație artistică, de vreme ce ele pot fi sau nu înregistrate și metamorfozate într-o opera de artă. Dacă eul creator decide să exploateze la maximum conținuturile furnizate de experiență, viziunile empirice devin fundalul viitorului edificiu estetic. Dar, înainte de a oferi propria definiție privitoare la cele două tipuri de viziune (care compun conceptul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
obiectul explicit al exegezei mele. Totuși, cateva observații în marginea artei vizuale a artistului englez s-ar putea dovedi extrem de utile. Utilizând un număr semnificativ de invariante tehnice și de modele de reprezentare, desenele, gravurile și picturile lui Blake se metamorfozează într-un mod de expresie mai conservator, care amintește de codul repetitiv imbricat în opera de artă verbală grație mediului lingvistic al acesteia 120. Înainte de a identifica tehnicile estetice blakeene și de a pune în discuție caracteristicile artei sale, mi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
apoi încearcă să le recreeze material în universul nostru. Rezultă din această că Blake cel nemuritor îl inspiră pe Blake cel muritor: agentul suprauman care modelează opera de artă devine un insolit alter ego artistic 149. Astfel, eul creator se metamorfozează într-o entitate de tip Janus Bifrons: o fată este ferm integrată în dimensiunea psiho-epistemologică a subiectului uman incarnat (eul creator ca expresie a muritorului Blake), în timp ce altă se referă la spiritul etern al artistului, proiectat în transcendent și convertit
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
timp și spațiu. Pentru a obține o formă concretă (în sens lingvistic sau grafic), viziunea trebuie supusă unei acțiuni colective exercitate de factori spațiotemporali. Spațiul este reprezentat atât de coală de hârtie, cât și de placă de gravura, fiind, ulterior, metamorfozat în manuscrisul anluminat. Timpul este reprezentat de înserarea unui fragment din Eternitate în timpul finit, dezarticulat. Pentru a sintetiză demonstrația mea de până acum, aș putea enunța categoriile generice blakeene de "timp" și "spațiu", în acord cu rolul lor funcțional din cadrul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
uș keep / From single vision & Newton's sleep" (E: 722). Într-o altă epistola către același Butts, datata 2 octombrie 1800, Blake exemplifică, într-un laudatio desprins parcă din cântecele lui Fra Angelico 175, manieră în care viziunea dublă se metamorfozează în viziune cvadrupla prin medierea celei triple. Cu alte cuvinte, artistul încearcă să demonstreze, poetic, faptul că exercițiul permanent al văzului privilegiat (prin ochi, mai degrabă decât cu ochiul) poate fi convertit în extaz religios, contemplare divină a unității primordiale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Blake sau Law, l-aș putea cita pe contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf, un reprezentant de frunte al mișcării pietiste din Germania secolului al XVIII-lea. Doctrina să evidențiază importantă relației spirituale dintre individul uman și Christos, care este metamorfozat într-un agent al salvării personale. 98 Cf. E: 33-45. 99 Discursul meu critic, axat asupra lui Blake, nu urmărește nici enumerarea scrupuloasa a viziunilor înregistrate, nici stabilirea genealogiei acestora. 100 Frye echivalează "viziunea" cu "forță creatoare a artistului" (1990
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gene-ți strălucește... O, spune, mumă tânără! Ce cuget te răpește?” — „Când ochii mei îl caută, Eu cerc durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în țară!” („Muma tânără”) Cântecul de leagăn al lui Cezar Bolliac se metamorfozează într-un poem cu caracter social, intitulat sugestiv „Muncitorul”: „Amorul mamei însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață, Lucrând și zi și noapte, și vara pe greu soare, Și fără
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
adăugând aici semantica, stilistica, poetica, semiotica. Ea a devenit, însă, de curând, un domeniu al cărei obiect de cercetare poate fi abordat și din perspectiva geografului, istoricului, etnologului, psihologului, sociologului, antropologului sau criticului literar care înțelege că "numele propriu se metamorfozează în semne de intuire, identificare și contemplare a acelui altceva care este, în ultimă instanță, spiritul creatorului însuși"163. Dacă pentru scriitor, acest nume propune un sens, iar prin intermediul autorului semnificația este "asumată" de personaj, el ar trebui să semnifice
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
enunțiativă a subiectului determinat (loc abstract destinat a fi ocupat de către cititor) și caracterul cu certitudine non-ficțional al genului. Faptul că poate fi întotdeauna posibilă o narativizare datorită transformării de la o stare inițială la o stare finală nu poate totuși metamorfoza un discurs procedural sau programator în povestire. Mă voi rezuma, din lipsă de spațiu, la a prezenta exemplul unei rețete de bucătărie, analizând un caz clasic, la infinitiv (o reclamă la magazinele COOP). (15) FRIPTURĂ DE COCOȘ CU STAFIDE Ingrediente
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care au fost formulate. I. 3. Imagologia Din punctul de vedere al tezei de față, imaginea este o reprezentare simbolică a realității, o formă de procesare a lumii, dar și de transformare a acesteia, o modalitate prin care materialul se metamorfozează în inteligibil și sensibil, un proces cu ajutorul căruia omul ajunge la conștientizarea atât a lumii, cât și a propriei condiții. Prin imagine, omul se gândește pe sine, imaginea pe care o are despre el nefiind rezultatul doar a reflectării la
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a realității, întrucât conținutul lor ajunge să fie considerat real chiar și de către obiectul reprezentării stereotipale. Asistăm, în acest sens, la transformarea realității în funcție de procesele perceptive, dimensiunea fizică suferind modificări în funcție de imaginea pe care indivizii o au. Practic, planul simbolic metamorfozează planul fizic, prin puterea extraordinară pe care o exercită asupra minții și proceselor cognitive, a imaginii de sine și a felului cum este privită lumea exterioară. Amenințarea este denumită în literatura de specialitate drept pericolul stereotipizării, pe care Beate Seibt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
654), nimfa liniștitului Numicius, despre care povestește pe larg mai multe variante (III, 523-696); sau Elisa, sora Didonei, identificată când cu Luna, când cu junica Inachia (fiica lui Inachus, Io, a fost iubită de Jupiter, și Iunona, din gelozie, a metamorfozat-o în junincă ale cărei peripeții amoroase le povestește în altă parte), când cu nimfa fiică a lui Atlas... Ca fiică a lui Atlas și a Pleionei 354, mai era și Maia, care la Ovidiu apare în compania lui Evandru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la propria pregătire, eventual chiar vocație, pentru a deveni militanți plătiți sau chiar agenți ai poliției politice, securiști și restul populației. Așa se explică însă și faptul că partidul la origine un instrument organizat pentru cucerirea și exercitarea puterii se metamorfozase într-un fel de moluscă fără urmă de inițiativă. Puterea se concentrase în mâinile unei infime minorități care manevra atent în jurul cuplului Ceaușescu, căruia îi datora și ascensiunea, și privilegiile. În rest, partidul se reducea de fapt la o imensă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar întoarce așadar arta dinspre amăgitoarea contingență înspre izvorul ideilor platoniciene, spre lumea arhetipurilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa vie” pentru salvarea fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
funerar. Într-adevăr, voinicul zăcea de moarte, părăsit pe un cîmp unde se dăduseră lupte grele. Era străjuit doar de “cei brazi înalți”, ca în Toma Alimoș; sau ca în anumite variante pur mioritice. Din acest punct, “maica bătrînă” se metamorfozează în doftoroaie și în vrăjitoare: Mă-sa se ducea Pă vîlcele mici, Scotea buruieni dulci, Punea la răni mici; Pă vîlcele mari, Scotea buruieni tari, Punea la răni mari. Și ea-l căuta Și mi-l vindeca. Scena aceasta finală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu piciorul. În același chip de ursoaică, lupoaică, viezure, viespe, iepure, și mama ciobănașului a trecut vaduri, a străbătut codri și mlaștini. Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa ce grăia ? - Măre, voinicele, Cu cușma
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-o aducă la viață. Bătrîna din baladă cunoaște virtuțile plantelor, își pune oricînd masca de vrăjitoare, se metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în împrejurări mai stresante, metamorfozată în „corboaică neagră”. Firește, este vorba de jocuri ficționale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
virtuțile plantelor, își pune oricînd masca de vrăjitoare, se metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în împrejurări mai stresante, metamorfozată în „corboaică neagră”. Firește, este vorba de jocuri ficționale, mai mult sau mai puțin accentuate. Nu pierdem din vedere faptul că ne situăm pe linia discursului critic, în marginile adevărului și atîta cît permite realitatea textului. Mai ales că personajele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
politică externă, am avut revelația unui lucru care era deja evident și care m-a făcut să-mi modific viziunea despre lume. Anii '90 au fost un deceniu al globalizării și al unor cuceriri tehnologice spectaculoase; revoluția informatică ne-a metamorfozat stilul de viață, ne-a transformat locul de muncă și a stimulat dezvoltarea unui vocabular complet nou. Exista însă și o altă forță care se manifesta în tot acest timp. Aproape pretutindeni, mișcările religioase luau amploare. În multe părți ale
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
acestui tip de cercetare este creația artistică, fie ea literară, plastică sau sonoră. În general, preferăm totuși să reluăm și să repetăm scenarii elaborate de specialiști ai comunicării și artelor. În cel mai rău caz, programul video sau "filmul" se metamorfozează într-o seringă cu heroină. Vom înțelege deci că reprezentarea drogurilor este un lucru special de analizat, pentru că presupune acest background cultural, această perspectivă, și nu numai aparate metodologice care să investigheze "felul în care se ține un joint". 3
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vieții socio-comunicaționale și economice; accentuarea crescută a crizei ecologice globale; și, în general, modificările în modalitățile de interacțiune socială, în stratificarea societală și, mai ales, în mentalul colectiv. Toate acestea mă conduc către următoarele întrebări fundamentale: în ce fel se metamorfozează structura societală a lumii contemporane? Și care este impactul acestor restructurări asupra fenomenologiei societății noastre? Demersul pe care mi l-am propus în paginile de față se apleacă tocmai asupra acestor interogații cu răspuns deocamdată intuitiv. Mi-am propus astfel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de punere în practică a unor astfel de ideologii. Ideea fundamentală este aici că, spre exemplu, în lumea socială și geopolitică izomodernă, supersensibilitatea Mittelpunkt-eană la condițiile inițiale tinde să se diminueze, fenomenele turbulente tind să devină disipative, deci conflictele se metamorfozează în spații globale de interferență care înlocuiesc treptat frontierele clasice, rigide. Praxalii nu sunt altceva decât acele politici globale destinate să atenueze efectele nocive ale geofractalității autorepetitive, autoregenerative, deci creatoare de insecuritate, conflicte și convulsii geopolitice. 4. 3. Hierofania omului
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]