3,500 matches
-
trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de ani, serile lui de scris nu erau pentru cineva anume. Reflecție pură, o scrisoare către Sylvie. Cuvinte pentru mica Jess, pentru atunci când avea să crească mare. Un simplu mod a de a-și înțelege domeniul puțin mai uman, cu puțin mai multe conexiuni, acele speculații fine interzise de empirism, lucrurile pe care știința le urmărea de fapt, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capcana ei. Oh, suflete! spune ea. Al cui e numele ăsta? Alintul altcuiva. Vreo evadare mai veche cu care-l confundă. Nu-l vrea pe el; vrea doar să nu fie descoperită. Încearcă să obiecteze: —Casa mea e așa de mică... Și pământul e atât de mare. Trebuie, repetă el. Da, viața e o ficțiune. Dar ficțiunea poate fi controlată, orice ar însemna asta. Ea știe ce se întâmplă. Se preface, totuși. Pornește mașina și arată spre sud-est. După câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de altă parte, trupul ei minunat parcă Își păstra Încă suplețea și grația adolescenței, și totuși era Împlinit, generos, rotunjit de maturitatea voluptoasă a femeii, iar mișcările Îi erau pline de o grație seducătoare. Femeia era Îmbrăcată elegant, o tocă mica, așezată discret pe cununa de păr arămiu, Îi umbrea ochii de un albastru cenușiu și de o profunzime care-i făcea să-și schimbe nuanța ajungînd aproape pînă la negru, pe măsură ce emoțiile se succedau rapid cu chipul ei. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-am văzut-o." Și acum, venise un mesaj de la Gilbert Gosseyn, aflat pe îndepărtatul Pământ. Era un mesaj autorizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice că fetița înecată astă iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-a intuit neliniștea, s-a gândit să mă cruțe. „De data asta ne-am născut greșit, dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare...“ Pe urmă s-a aplecat spre mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o astfel de hotărâre se impune. Te-aș ruga să ne expui punctul dumitale de vedere asupra monstrului. - Nu vă pot oferi decât o concluzie bazată pe propriile mele observații, răspunse Grosvenor, ridicându-se. Aș putea, desigur, să vă prezint mica mea teorie în privința modului cum am intrat în contact cu această ființă, dar prefer să vă vorbesc despre felul cum ar trebui să lichidăm... Nu-și sfârși fraza, căci în clipa aceea vreo șase oameni își făcură apariția, croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu auzea vorbele celor din jur. Se gândea din nou la faptul că oamenii erau folosiți ca momeală și că nici un grup nu va ști când anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că e una din acele potriveli care sunt mai presus de om. Doamnele se sculară în grabă și porniră, fiecare, la încăperea și copiii pe care îi aveau în grijă. Agata o găsi cu febră pe fetița care semăna cu mica ei Maria și intră în panică. Avea obraji îmbujorați și ochi lucioși. Noroc că Agata știa ce-i de făcut, la fel ca doamna Turnescu, era și ea părtașă la bolile cu care se lupta bărbatul ei. Fetița se arătă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au despărțit, Dealul cel cu râurile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. Între mine și-ntre tine E o țară și mai bine, Între viața ta ș-a mea S-au pus oamenii perdea. {EminescuOpVI 122} ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ.. Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne - nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu râurile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. Între mine și-ntre tine E o țară și mai bine, Între viața ta ș-a mea S-au pus oamenii perdea. {EminescuOpVI 122} ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ.. Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne - nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile - mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voi rămânea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Spațiul înconjurător roia de nave monstruos de mari, de forma unor torpile. Toate teleecranele arătau zeci de asemena obiecte lungi de peste un kilometru; și fiecare aparat dintr-acesta uimitor făcea parte dintr-un șir nesfîrșit care-i înconjura cu desăvîrșire mica lui navă. Din acel noian de aparate îi veni lui o idee. Începu să fiarbă în camera de comandă ca o bășică de gaz atomic. Era atît de puternică efervescența, încît o clipă rămase incoerentă. Dar cînd se concentra, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la ea zâmbind, de parcă Maggie i-ar fi părut amuzantă. — Crezi că avem o problemă cu fantomele? Spiritele antichității au venit să bântuie prezentul? Făcu un gest înfricoșător, ca de Halloween, cu mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon Street. Pe St. Ann găsiră cu ușurință Plymouth-ul. Acoperișul lui înalt se ridica deasupra tuturor celorlalte automobile, fiind trăsătura lui cea mai reușită. Plymouth-ul era întotdeauna ușor de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pe când Ignatius se trudea furios să se extragă din taxi, o văzu venind pe stradă pe mama lui. Era îmbrăcată cu scurta ei roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreo pată? Hei! — Citește-n ziar, Lana, spuse Darlene. Mai toate celelalte baruri de pe stradă și-au luat un animal. Lana deschise ziarul la pagina cu localuri și prin ceața creată de Jones citi reclamele barurilor de noapte. — Ei da, mica noastră Darlene știe ce-i pe lume. Nu cumva ți-ar plăcea să fii tu directoarea clubului? — Da’ de unde! — Bine, ține minte asta, spuse Lana și urmări cu degetul reclamele. Ia privește! La Jerry au un șarpe, la 104 și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să le vorbesc despre Gloria. Mă tem că or să-ți pună anumite întrebări. Pot paria că or să-mi pună. Știi ceva, am impresia că-ți pierzi mințile. Nu există nici o Gloria. Dacă mai stai mult de vorbă cu mica ta protejată de colo, ai s-o iei și tu razna împreună cu ea. Când Susan și Sandra vor veni acasă de Paști, te vor găsi săltând pe planșetă cu o sacoșă plină de petice în brațe. A, da. Înțeleg. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa de drăgălașă, spuse doamna Reilly. Îți place și ție, Claude? — Cine să-mi placă? întrebă domnul Robichaux. — Micuța Debra Reynolds, îi răspunse doamna Reilly. — Mă tem că nu știu cine e. Nu prea mă duc des la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O, da, păduchi, stăpână, e un detaliu important, a spus domnul Bitter. Îți amintești partea În care mica Shushan a dat drumul mâinii fratelui ei și s-a pierdut dintr-odată În mulțime? A luat păduchi de la o familie de care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
odată În mulțime? A luat păduchi de la o familie de care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici ea ce să mănânce și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan a fost descoperită de două turcoaice dintr-un sat din apropiere. O mamă și o fiică. Au luat-o pe fetița bolnavă acasă la ele și au spălat-o cu bucăți de săpun de tulichină și i-au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
exagerată să mă simt mîndru de o sumedenie de lucruri care mi se Întîmplă și care nu merită atîta interes, dar, atunci, chiar am avut motive. SÎnt mîndru că fiica mea mai mare a avut ideea să-i arate Învățătoarei mica mea poveste și că aceasta a considerat-o demnă să trezească interesul unei Întregi clase de copii de opt ani. Cesionarea editurii Cedrului nu a Împiedicat, ba chiar dimpotrivă, ca lucrările tatei să se vîndă În continuare, iubirea conjugală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]