2,760 matches
-
bolnavă, vine la Brăila. Se încadrează activ în mișcarea socialistă, începând să desfășoare o bogată activitate publicistică în „România muncitoare”, la care colaborează câțiva ani. În octombrie 1909 participă la manifestația de protest împotriva deciziei de a i se interzice militantului Cristian Racovski să revină în România. În aceste împrejurări, alături de I.C. Frimu și alți socialiști, este arestat și închis la Văcărești. La proces, în apărarea lor au pledat N. Fleva, C. Mille, Radu D. Rosetti, N.D. Cocea și s-a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
cizmarul Gheorghe Ionescu. Acesta îi va oferi subsolul locuinței sale, unde I. își va scrie cea mai mare parte a operei în limba franceză. Lucrează ca zugrav și trimite corespondențe pentru „România muncitoare”. În martie 1914, aflând că a murit militantul socialist și bunul său prieten Ștefan Gheorghiu, revine în țară. În mai 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu (n. Maltus), văduva lui Ștefan Gheorghiu, de care se desparte în 1921; se va recăsători la Paris cu croitoreasa Anna Munsch și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
ROMÂNIA VIITOARE, gazeta politică apărută la Brăila din martie 1888 până la 23 mai 1890. Redactată de socialistul Th. C. Mănescu, publicația obține participarea unor tineri militanți, printre care Ion Cătina, Zamfir Filotti, Panait Mușoiu și G. Ibrăileanu (Cezar Vraja). De altfel, singurul număr păstrat - în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din Iași - este adresat „D-lui G. Ț. Ibrăileanu, Bârlad”. La acest număr Ibrăileanu colaborează
ROMANIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289334_a_290663]
-
în care se face loc unor poezii pseudopatriotice (paginile intitulate „Poeții cântă patria”), unor editoriale propagandistice, pagini și numere întregi fiind dedicate diverselor sărbători național- comuniste și congreselor PCR, precum și unor articole omagiale, reportaje realist-socialiste, eseuri marxizante, dezbateri despre „spiritul militant în literatură și artă”, despre „personajul literar și trăsăturile omului contemporan”, despre „educație, tineret, literatură” etc. La toate acestea s-au implicat adesea nu numai condeierii de serviciu ai regimului, ci și scriitori adevărați care, dintr-un motiv sau altul
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
lui Alexandru Popescu; 1.X. 1885, Ploiești - 8.II.1943, București), dramaturg și prozator. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București, S. e scurt timp magistrat (1909-1910), dar ulterior practică avocatura. După primul război mondial face și politică militantă, în rândurile Partidului Poporului, fiind la un moment dat deputat de Ilfov (1926-1927). Debutează în 1915, cu o piesă de teatru, la „România nouă” și editorial tot acum, cu volumul Cealaltă lege. În același an este primit în Societatea Scriitorilor
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
Muntean, Alexandru Șahighian, RL, 1971, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 542; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 78-79; Lit. rom. cont., I, 459; Micu, Ist. lit., 585-586, 661; Dicț. scriit. rom., IV, 433-435; Florin Faifer, Militantul, CL, 2003, 9. F. F.
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
ghetouri urbane și suburbane mizerabile, unde criminalitatea este ridicată. Sunt priviți cu suspiciune din ce În ce mai mare și teamă de către populația franceză autohtonă. În același timp, mizeria Îi impinge pe mulți tineri musulmani spre fundamentalism religios extremist. Al Qaeda și alte grupări militante musulmane au recrutat cu succes tineri pentru celulele teroriste, semănând teama printre francezii din Întreaga țară. În anul 2003, guvernul francez a Înființat Consiliul Francez pentru Religia Islamică, o organizație a cărei funcție este de a reprezenta comunitatea musulmană la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Mille, N. Beldiceanu, Sofia Nădejde, V.G. Morțun, Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), I. Păun-Pincio, Paul Bujor, Traian Demetrescu, V. Pop, Th. Cornel sunt autori de proză cu implicații sociale, încercând cu mai mult sau mai puțin succes să practice o literatură militantă. Și-au tipărit aici versurile D. Teleor, O. Carp, I. Păun-Pincio, D. Th. Neculuță, A. Steuerman-Rodion, D. Anghel, A. Toma, Adrian Verea, Panaite Zosân, Traian Demetrescu, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, Petru Vulcan, C.Z. Buzdugan, Th. V. Ficșinescu, G.
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
până la 1 decembrie 1910. Organ al Partidului Național al Românilor Transilvăneni, din 1909 are subtitlul „Organ politic național”. Director (din 1907) este Al. Vaida-Voevod, în fruntea unui comitet de redacție compus din Ștefan C. Pop, Aurel Novac, Aurel Vlad, cunoscuți militanți pentru drepturile românilor din Ungaria. Ziarul este unul de informare (mai ales cu știri privitoare la viața socială și politică din România) și de atitudine civică. Un punct important din program se referă la dreptul de a folosi limba română
LUPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287932_a_289261]
-
, revistă apărută la Botoșani, săptămânal, între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
prompt la evenimentele legate de înfăptuirea Unirii și de lupta pentru realizarea unor reforme sociale. Dintre poeții de seamă ai epocii publică, destul de rar, V. Alecsandri (Hora Unirei), Gr. Alexandrescu și, cu versuri reproduse din „Dâmbovița”, D. Bolintineanu. Cu versuri militante, care slujesc obiectivele politice ale momentului, sunt prezenți D. Dăscălescu, Gh. Tăutu, Al. Donici, G. Crețeanu, Gh. Sion, I. Ianov, I. V. Adrian, C. D. Aricescu, N. Istrati, Sofia Cocea, Iorgu Caragiali, Gr. Serrurie. Alte nume sunt mai puțin cunoscute
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
regim al puterii personale. Promovează în posturi-cheie escroci servili, acoperă nelegiuiri, facilitează afaceri oneroase, chiar criminale, cumpără tot ce se poate cumpăra, de la fabrici pe care le transformă în fier vechi la periodice și edituri, mută reședința de județ etc. Militant în Frontul Salvării Naționale, fruntaș apoi al PNȚCD, apologet, când găsește cu cale, al fostului regim totalitar, Onacă poartă, nu fără succes, masca ardeleanului bonom, sfătos, curtenitor, lingușitor la nevoie, vorbăreț din calcul, scontând pe efectele unei limbuții colorate de
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
care nu lipsește clișeul omului truditor: „Pietre de râu de o unică perfecțiune, / Cutii de rezonanță materiei tăcând, / Pietre de râu pe care în zori de zi să sune, / Spre muncă, pașii siguri ai omului de rând”. Cu un zel militant ce tinde să împrumute ceva din entuziasmul lui Vladimir Maiakovski („Entuziasmul meu este știința / De-a măsura exact realitatea”), S. se apropie de lirica lui Adrian Păunescu prin „contrastele puternice și ritmul oracular” (Ion Cristofor), însă fără energia acestuia. În
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
patriei, LCF, 1976, 22; George Arion, „Fondul principal de sentimente”, RL, 1978, 18; I. D. Bălan, „35 de poeme sub scut”, SPM, 1979, 465; Sultana Craia, Versul ca mesaj, LCF, 1979, 35; Lit. rom. cont., I, 308-309; Radu Comănescu, Spiritul liric militant, LCF, 1988, 3; Adrian Păunescu, Meseriașii, CNT, 1988, 9; Popa, Ist. lit., I, 936-937; Ion Cristofor, Niculae Stoian, în Dicț. scriit. rom., IV, 393-395.
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
mutilarea trupească, este sacrificiul pe locul de veci al iluziei revoluționare. Astfel, Rubașov nu este eroul clasic anticomunist, nu e nici omul din mulțime, care vrea să-și salveze propria intimitate și bucățica de libertate personală, din Orwell, și nici militantul convertit la democrația tradițională. Ceea ce-l definește e mai puțin stagiul îndelungat în rîndurile comuniștilor ilegaliști dintr-o Europă unde revoluția încă nu învinsese și-și trăia gloria de utopie plină de speranțe, mai puțin fărădelegile comise în numele ordinii de
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
argumente logice și temeinice informații istorice, etnografice și filologice, în favoarea romanității (pure, consideră el) și a continuității poporului român. Lucrările lui istoriografice, ce se inspiră din programul iluminist de instruire și culturalizare a poporului, depășesc momentul Școlii Ardelene prin orientarea militantă în activarea conștiinței naționale. Biografiile dedicate unor personalități ale Evului Mediu românesc fac demonstrația originii române a domnitorilor Dimitrie Cantemir, Radu Șerban, Ioan Corvin, Mihai Viteazul, cărora li se evidențiază calitățile morale, politice, militare și culturale. Cărturarul așază la baza
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
Mihail Lungianu (texte care mizează pe simbolic) ș.a. Conform orientării stabilite de Marta D. Rădulescu în articolul-program Pentru confrați - un apel fervent la o coaliție culturală antimozaică -, studiile și articolele selectate aici vor să se înscrie pe linia unui naționalism militant, subordonând ideea culturală acestui deziderat. Autorii sunt Titus Mălai, Dan Rădulescu, Ion Hodoș, V. Marin, Radu Gyr, Mihail Polihroniade. Începând cu numarul 9-10/1935 revista devine aproape în exclusivitate un organ de propagandă legionara. Alți colaboratori: Iosif C. Dumitrescu, Valeriu
REVISTA MEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289230_a_290559]
-
Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant social, grav al unor secvențe, recunoscându-i, în general, și alte „remarcabile calități” - „o poezie de fantezie și umor”, „lucrată cu artă”. Aventurile din Str. Grădinilor (1933) este titlul unei culegeri de proză, despre care S. afirmă că „nu va
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
într-un sat, pe care l-a înconjurat cu strajă...”). Vodă suprima astfel - în sinteza pe care o face Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nădlac, Cenad, Sânmiclăuș, Lipova și Ghioroc, unde vor prezenta programe artistice (1904), și își dau adeziunea la Congresul studențesc internațional „Corda Fratres” din 1902. Inițiativele societății culminează cu apariția la Budapesta a revistei „Luceafărul” (1 iulie 1902), rod al eforturilor militante ale tinerilor, care vor dispune de acum înainte de un organ de presă reprezentativ. În 1918 societatea își întețește lupta pentru organizarea sfaturilor și gărzilor naționale românești, iar după Unire își continuă activitatea la Cluj, sub auspiciile nou-înființatei universități românești. În
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H. Grandea, București, 1902. Repere bibliografice: Afacerea Șonțu, „Poporul”, 1882, 319, 330; Ave, „Poeme și maxime”, „Revista literară”, 1885, 15
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
Fundațiilor Regale”), mai târziu în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
în 1971, „Capricii” - scurte eseuri de Mircea Horia Simionescu (1970-1971), „Calendar fantastic”, realizat de Victor Kernbach, „Pioneză”, cu eseurile lui Romulus Vulpescu. În promovarea culturii sunt invocate „sensul activ al literaturii române”, specificul național, „arta din perspectiva comunismului”, „critica literară militantă”, ilustrarea principiului „politicul e pentru cultură combustibilul vital”. Totuși, alături de așa-zisa „artă cetățenească” sunt găzduiți poeți valoroși: texte din „caietul portocaliu” al lui Nicolae Labiș (inedite în numărul 51/1978), poeme din volumul Opere imperfecte de Nichita Stănescu sau
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
îndrumare mai sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi și-a înălțării neamului acestuia”. Reluând orientarea „Daciei literare” (1840), nu și exclusivismul junimist, aceeași perspectivă culturală e prezentă și în intervenția lui G. Coșbuc intitulată Uniți (2/1901), care fixează direcția militantă a ceea ce va rămâne valabil în ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine noi să mai sporim averea; și dacă nu putem spori lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]