6,419 matches
-
interesau tainele naturii, de altfel nici nu prea credea sau nu înțelegea bine. În aproape 60 de ani de existență nu se petrecuse nici o minune, zi-noapte-iarnă-primăvara-vara-toamnă, atât și nimic mai mult, se sfârșea un an, începea altul în ce consta miracolul? În următoarea zi, când a sosit Ovidiu, s-a bucurat să-l revadă. Deja își luase porția de seninătate, lucrurile se repetau cu exactitate, nu avea nici o carte de citit și totul începea să semene a monotonie. Pe Ovidiu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine și așa. O biată reptilă ieșită la soare, întinsă de-a curmezișul cărării. Nu, nu, nu trebuia să se lase învinsă, NU! Și totuși nu înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă una, să n-o mai aprindă? Bărbatul tăcea, era derutat. Acum câteva clipe, femeia era gata să dea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă acolo, ca într-o cazemată, sigură că n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copilăria fiecăruia. Mai ieși și mai râzi la soare până se tulbură soarele de râsul tău, nu te duce departe, că-n sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al primelor miracole e toată în amintirile lui, adică amintirile noastre. Și dacă asculți atent, auzi până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trecute care merită să fie păstrat cu sfințenie (V.Alecsandri). Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga). Limba este cea mai puternică legătură a unui neam. Ea este sufletul neamului, e firea și ființa lui (G. Coșbuc). Miracole nesfârșite zac în noi... Miracolul suprem: cuvântul cu diviziunea lui - limba (T. Arghezi). Limba este însăși floarea sufletului etnic al neamului (M. Eminescu). Limba este ce avem mai scump rămas de la părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
păstrat cu sfințenie (V.Alecsandri). Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga). Limba este cea mai puternică legătură a unui neam. Ea este sufletul neamului, e firea și ființa lui (G. Coșbuc). Miracole nesfârșite zac în noi... Miracolul suprem: cuvântul cu diviziunea lui - limba (T. Arghezi). Limba este însăși floarea sufletului etnic al neamului (M. Eminescu). Limba este ce avem mai scump rămas de la părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne arătăm cunoștințele și cugetările noastre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și plăcute ale copilăriei. Pentru mine, copilăria a fost vârsta fericirii depline, un timp mereu aflat în lumină, neumbrit de nici o tristețe, de nici o grijă, de nici o tulburare. Sufletul celui care a fost copil a descoperit aici ca pe un miracol lumea, viața, iar în sufletul acestuia peste care au trecut valurile vieții au rămas la fel de vii amintirile acelei vârste de aur apuse. Deși distanța în timp este mare, am încercat să retrăiesc bucuria clipelor de odinioară, pe cărările neșterse ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze numele artistului le adunau În grabă și le duceau acasă, fericiți că au trăit un miracol. Aceștia din urmă Însă nu au fost mai mult de trei: pentru că era Într-o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și toată lumea era la ștrand sau la pădure. Cei trei tocmai terminaseră al doilea rând de halbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa casei cu pălăria unei ciuperci albe și gigantice În brațe, pe care o ținea lipită de el ca pe un colet prețios pentru un destinatar necunoscut. Parcă ar fi Don Quijote părăsit de Sancho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult de formă, căci Își cunoștea prea bine prietenul pentru a crede că un om așezat, precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să zâmbească cu Îngăduință din nou. Limbajul lui era pe cât de șocant de liber, pe atât de nepotrivit cu lipsa sa de experiență erotică. Ceea ce se anunța a fi o simplă reluare, cu variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau evocarea Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Klaus. Parcă ar fi spus aici am schimbat niște forinți, sau aici am Împlinit douăzeci de ani. În mintea lui a existat mereu convingerea că Între locuri și Întâmplări se ascunde o legătură secretă, care dă farmec Întâmplărilor, iar miracolelor, pentru că există și așa ceva, acea necesară consistență de o clipă. Tot ce trece peste, se banalizează precum frontierele de stat În spațiul Schengen. Acum Înțelegea de ce fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu se auzea cu lumina ei rotitoare. Decât, dacă nu cumva, prin cine știe ce miracol, cuțitul nu se preschimbase cu adevărat Într-o cometă, iar el Într-o anexă a deșertului din Nevada ori Într-o banchiză din Oceanul Înghețat, ceea ce ar fi amânat pentru o vreme Întâlnirea lor. Era Într-o stare neplăcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știi nimic despre mine. Aș putea să fiu mort, să fi murit cu o sută de ani înainte să te naști tu, și totuși - gândește-te bine la asta, pătrunde dincolo de sensul evident și gândește-te la uriașul și uimitorul miracol care se ascunde înăuntru - lacul din mintea mea a devenit lacul din mintea ta. Îndărătul sau înăuntrul sau prin cele o sută nouăzeci de cuvinte care au alcătuit descrierea mea, îndărătul sau înăuntrul sau prin cele nouă sute nouăzeci de litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
roman contemporan de Feng Deying, 480 pagini, Editura Militară, 1986; Poezie chineză contemporană, antologie a 330 poezii de 77 poeți din secolul 20, 420 pagini, Editura Dacia, 1986; reeditare într-o ediție cu 155 poezii, 23 poeți, 224 pagini, Editura Miracol, 1996; Osândiții mlaștinilor, roman de Shi Naian, secolul 15, trei din cele patru volume originale, cu 464, 528, 368 pagini, Editura Militară, 1987, 1988, 1989; Poeme, poezie modernă de Ai Qing, 144 pagini, Editura Univers, 1988; Trei cazuri uluitoare, roman
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
României cu aceste state. A scris articole și materiale pe probleme ale C.A.E.R. și C.S.C.E. (Coș-II) în diverse reviste și cotidiane românești. A participat la redactarea "Dicționarului diplomatic", a scris, împreună cu unii ziariști români, cartea bilingvă "Turkmenistan noul miracol asiatic" (2000), a participat la traducerea în limba română a codului spiritual al poporului turkmen "Ruhnama" (2004). În 2001, a pregătit și a contribuit la desfășurarea vizitei în Turkmenistan a delegației O.S.C.E., condusă de ministrul de externe român (în calitate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Cronica mizantropului" în "Cronica optimistului". Pe Arghezi, că s-a convertit în '54, cînd a publicat, în "Contemporanul", un serial despre expoziția Prietenia româno-sovietică și arta populară din RPR. Octogenarul Arghezi scria: "Ceea ce se petrece pentru întreaga țară e un miracol". Să fi evitat măcar cuvîntul miracol Nu-mi spuneți că n-ar fi putut. Stai, Șichy! Ce-a fost pînă atunci știi? Generația ta știe? Generația mea? Mai toți colegii de liceu am aflat la o reuniune de clasă sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Arghezi, că s-a convertit în '54, cînd a publicat, în "Contemporanul", un serial despre expoziția Prietenia româno-sovietică și arta populară din RPR. Octogenarul Arghezi scria: "Ceea ce se petrece pentru întreaga țară e un miracol". Să fi evitat măcar cuvîntul miracol Nu-mi spuneți că n-ar fi putut. Stai, Șichy! Ce-a fost pînă atunci știi? Generația ta știe? Generația mea? Mai toți colegii de liceu am aflat la o reuniune de clasă sînt în Germania. Contam că unsprezece milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o căsuță din Vama-Veche. Ultima. Nu mai era nimic dincolo, decît fîșia de pămînt, pămîntul nimănui și bulgarii. Eu am vrut-o. Să scap de considerații ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comuniste" ca la Pasăre, autocenzură. Tot Herr Professor (și nu numai el) îmi vorbea despre "referatele de lector". Nesemnate, dar semnalînd orice putea irita ceaușimea. Lui i-au stricat un titlu bun, Moartea formei. Titlul de carte e un mic miracol: parcă ți-l impune cineva din afara ta. Redactorul nici nu i-a comunicat schimbarea. S-a trezit, în librăria "Cărții Românești", cu numele pe Eseuri etnologice. Era, de fapt, subtilul. Suna neutru. Neatractiv. Moartea era abolită în R.S.R. Cine murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira de Faria, zis Joao de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dificile. Erau, probabil, toți îngerii invocați în rugăciunile lui de copil. Și iată cum dintr-odată au sosit cu toții și, în ciuda zecilor de ani de întârziere, au ajuns la timp. Operația a decurs neașteptat de bine, a fost un adevărat miracol... Aproape de lăsarea nopții, am întâlnit o apariție foarte stranie: trei bărbați unificați prin mânecile interioare ale unui pulovăr de mohair; un pulovăr croit în trei părți și patru mâneci. Bărbații se numeau cu toții Philip, pentru că erau manifestarea aceleiași conștiințe ultragiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]